7,752 matches
-
LOCURI"] Astăzi 9 Iunie (906) dimineața, am eșit la plimbare cu Lia, pe o vreme frumoasă, cu adieri ușoare. Deoparte și de alta a drumului spre Oprișeni-Buciumeni câmpii verzi, ogoare în care lucrează prășitori și fânețe de luțernă înflorită. În depărtare munții în ceață. Facem printr-un drum printre o fâneață și un lan de orz, apucăm pe lângă locul lui Văsescu, pe sub copaci uriași. Fluturi nenumărați eșiți din pacostea de omizi a anului ăstuia se anină struguri pe albastra miere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în care grămădește toate folicelele ce culege. Se aude țârâitul greerilor și cosașilor acum în vremea când m-am oprit sub arbori ca să scriu aceste rânduri, murmurul miilor de insecte, o clipă freamătul vântului în frunzișuri care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu alții și a izbutit a scoate dela Ovrei peste 50 de pământuri. Răzvrătire Mustrări Hanul lui Beliboi din Neamț Siluire Fântâna de slatină a lui Beliboi. Nepotolit a covârși neistovit 15 Iunie De la cetatea Neamțului se vede în depărtări de ceață Varaticul; se vede și mănăstirea Neamțului. Munții în negură, trepte trepte, se desfășură până în fund. Zidurile vechi dorm în soarele zilei, și parcă câte ceva din poezia trecutului tot a rămas, deși mâna omului multe a stricat. Beliboi zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dintr-un tufiș în altul, zburând ușurel la fața pământului; un huruit dulce și înnăbușit de turturea într-un desiș, în văi. În urmă pe Agapia, se adună nouri și tunetul murmură moale răsunând ca o căruță la poduri în depărtare; zăpușeala crește; într-o bae continuă urc și cobor, pe deasupra văilor, pe sub piscuri îmbrăcate în verdele veșmânt al brazilor. Într-un ochi de poiană zărim turnurile Varatecului; dar mai avem mult. Coborând prin albia pârăului, ne apropiem. Supt un mal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ernest Renan. J.J. Rousseau. Sainte-Beuve. Shakespeare. Sf. Dumitru 26 Octomvrie [NOTAȚII REPEZI] [Oprișeni-Fălticeni] Prin crângul de aluni, desfrunzit, al Oprișenilor, dimineața, bate vânt rece. Vâjâie prin arborii mari de la margine, fâșâie prin câțiva stejari cu frunza uscată rămasă pe ramuri. Depărtările se pierd în ceață, întăiu ușoară ca un fum, apoi tot mai deasă. Din sat de la Oprișeni vin lătrături întărâtate de câni; țărci în crâng se chiamă cu țipete aspre. Clopotul de la biserică sună un timp. Și cum vântul crește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
soldați, dar parcă toate sufletele se înălțau în lumină și toată tabăra parcă asculta melodiile care aveau atâta farmec în tristețea locurilor. Câteodată și amurgul colorează cu tonuri mai blânde tabăra și împrejurimile. Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o geamandură. Lejnicioară albastră, care se cațără în tufișurile de trestii, ghirlănzi, ghirlănzi. Apoi nuferi albi, un fel de nuferi mici, galbeni, buchete de nu mă uita. La Sfântul Gheorghe. Lumini. Noaptea. Într-un târziu pe bord. Se vede în depărtări marea argintată de lumina lunii și farul ca un ochiu care clipește se închide și se deschide în răstimpuri. Aici sunt cherhanale bine întemeiate. Aici domnește un fost stăpânitor al Buhazului, Iani Milano, ucigașul lui Spirea, după cum spune Basarabeanu. Orășelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de vânt, au prins a suna clopotele de alarmă întâiu în Rădășeni, clopotele dela biserica cea nouă, pe urmă în alte sate, la Baia lui Ștefan Vodă și mai departe spre Bucovina; ca prin vis veneau vuete metalice dela mari depărtări. Apoi, în pacea nopții, la Rădășeni au contenit clopotele și s-au auzit semnale de corn și chiotele rezerviștilor. În ziua mobilizării era o însuflețire ș-o ațâțare în toată lumea adunată cum nu mi-am închipuit niciodată să văd. Doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ȘI BASARABIA] [Revoluția rusă] 30 Septemvrie. (1908) Toamnă lină (V) Toamnă lină și caldă; e așa de frumos și de pătrunzător de melancolic încât parcă o să murim cu toții... Miros de frunze uscate de nuc... Vuet de căruțe pe drum, în depărtare, când crește, când scade, când bubue adânc la poduri. Șipotul lui Brahuza. Socoteala unui zid de sprijin al drumului, de 15 m lungime, 3 înălțime, 1/2 m lățime, cu piatra scoasă de pe loc, care a costat 20.000 lei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prilej fac pomelnicul așezărilor de mănăstiri din Codru. Soroca, 27 Iulie 1919 Nistrul e o apă măreață, care curge limpede în albia stâncoasă. În cotu-i adânc tăiat, Soroca se înalță în etaje de vile și vii. Călătorul care vine din depărtările Podoliei, vechea așezare îi apare de dincolo ca o surprinzătoare viziune învăluită în abur de vis. La malul apei cetățuia medievală, a străvechilor străji sorocene, care păzeau hotarul moldovenesc, doarme într-o netulburată și adâncă melancolie. Pe maluri, între holdele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de multe ori, oalele se stricau, iar cu panerele nimene nu știa ce să facă și nu se pricepea unde să le mai grămădească. "în discordie cu realitatea" "teroriștii". "la 3 ore post-meridionale". Ilie Vasitu, "judecătorul". 28 Mai 1925 [LITORAL. DEPĂRTĂRI] (Pe țărmul Pontic)* Balcic. Marea-i destul de liniștită. Ușor încrețită de hula după amiezii, plescăiește regulat la țărm. Orașul încântător, în terase cu grădini suspendate, cu intrări tainice de sus în jos. Smochini și migdali. Ș-un puiu de magar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
porumbeilor. Al doilea amurg: al corbilor. Cel întăiu ține de ziuă. Al doilea de noapte. Iorgu Doftoru, cretin care obișnuiește să se ducă la toate înmormântările "boierilor". Cineva îl pâcâlește c-a murit doctorul Haralamb dela Puiești, douăzeci de km. depărtare. O pornește pe jos prin glodurile primăverii. Când intră în Puiești, vede pe doctor ieșind cu docarul de-acasă. Se oprește și dă cu întristare din cap: Îhî! Prț! n-a muritî! A vinită degeaba! Vântul era așa de puternic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dărâmat un turn al Nebuisei în Cetatea Sucevei, pecând Vodă era la prânz cu mitropolitul și boierii, La 14 Sept. 1472 în amurg a sosit D-na Maria din Mangop 18 Noembrie 1473 războiul cu Radu-Vodă. Izvorul Apei trei zile depărtare de București. la 21 urmărire la 23 în preajma Dâmboviței la 24 intrare în Buc. Radu fuge la Giurgiu. Oastea stă în Buc., trei zile. Ștefan ia pe Domnițe. în scaun a fost așezat Basarab cel bătrân Laiotă feciorul lui Dan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ANECDOTE AFORISME 1949]* Istoria lui Marin Florea cu țiganii care au atacat o mănăstire de maici. Au spart cămările, jefuind. Un câne a apucat din cămara darurilor un colac și s-a dus cu el în sat la doi km. depărtare. Popa a văzut cânele și a cunoscut colacul din cămăruța unde punea el partea din daruri; s-a dat glas, a strigat gospodarii și i-a îndrumat împotriva hoților care pradă sfânta mănăstire. Așa oamenii au prins pe țigani, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
legendă despre lacul de la Soci în Caucaz. În vremea de demult acolo se găsea o regiune secetoasă, în care viețuiau greu oameni năcăjiți, în cea mai mare parte păstori. Le lipsea acelor năcăjiți apa, pe care o aduceau de la mari depărtări, în burdufuri, pe spatele asinilor. Într-un rând a intrat în acel loc depărtat și pustiu un imam bătrân, ca să cerceteze pe binecredincioșii lui Mahomet. Localnicii l-au primit cu dușmănie. Suntem săraci, vai de noi, subt urgia lui Alah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și jos grădina e plină de chiparoși piramidali și gigantici tufoși, cum și de toate soiurile de palmieri. Am găsit un arbore care face fragi. Esențe mirositoare, ale căror frunze le cunoaștem și noi ca mirodenii. Caucazul își proectează în depărtare piscurile ninse și stâncăriile goale. Devastat de păduri, risipindu-și stâncăriile, zăgăzuiește cătră răsărit orizontul. Aici va fi fost cândva un rai al oamenilor primitivi; de aici s-au adus cele mai multe fructe ale regiunilor temperate. Cireș, vișin, zarzar, piersic, măr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țara noastră, cetățile Moldovei și celelalte domenii”. La 5 ianuarie 1393, Roman voievod depunea jurământul de credință, obligându-se să-l ajute pe rege împotriva oricărui dușman „afară de Țara Prusiei și Lituaniei și cu ținuturile de dincolo de Cracovia, care din cauza depărtării nu sunt plăcute poporului nostru”. În 1402 Alexandru cel Bun depunea și el jurământul de credință, iar în 1436, Iliaș, fiul lui Alexandru cel Bun, depunea la Liov omagiul său de vasal al regelui polon. În afara unui sprijin militar, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
stilul cavalerilor occidentali. Cei mai mulți “îmbrăcau niște haine de in, umplute cu bumbac în grosime de trei, patru degete, mai ales în partea umerilor și până la coate - după cum se poate vedea pe țesăturile străvechi - și cu cusături în ițe dese la depărtare de un deget și jumătate una de alta și sunt socotite drept platoșă, căci sabia nu le poate pătrunde.” Nu este vorba de bumbac, în realitate sunt câlți de cânepă. Domnul numea pe pârcălabii cetăților și printre aceștia s-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Iel s-o suit on an d’zîli pi copac în sus. O vădzut într-o d’ipărtare o dzari d’i foc strașnicâ mare. Au vinit on an d’i zîli pi copac înapoi în gios” (Fundu Moldovei - Suceava). Depărtarea fabuloasă la care oferă acces copacul mitic nu pune problema sondării, eroul care poate urca înălțimile supreme are întotdeauna vederea lui Păsărilă și privește până în inima sacrului. „Cosmosul a fost reprezentat sub forma unui Arbore, deoarece, întocmai ca acesta, se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
misterelor silvestre ce acționează ca un fundal pentru întruparea sacră, înfiorătoare: „Mai călătorind ei o bucată bună, ajunse la o pădure deasă și stufoasă. Prin bungetul acesta de pădure mergând ei pe dibuitele, căci altfel era peste poate, zăriră în depărtare un lup groaznic de mare și cu fruntea de aramă”. În plan stilistic, descrierea pădurii inițiatice pare tautologică, dar efectul creat de reluarea sensului prin alt determinat este hiperbolic, spațiul acționează ca o sită pentru profan și obligă neofitul să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și atunci din atâția trebue să se prindă măcar unul și ai prins și tu să ai soiul acela. Și în timpul primului război mondial din 1916-1918 un om ticălos și nebun și bețiv care era la câteva sute de metri depărtare de acel cireș, de mare frumuseță și mare valoare a venit și l-a tăiat. Pe ticălos și criminalul care a tăiat odorul cel de cireș îl chema Toader a lui Grigore Pînzariu. Toader a lui Gr.Pînzariu era finul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
atletică, un - antrenament poate de mulți ani de zile și care trec lejer pe lângă toți ceilalți, cu un altfel de mers, mai rapid și mai sigur, și în fața cărora mă înclin cu mult respect. Unii vin de la mii de km depărtare și dau o anumită notă de noblețe superioară acestui drum. în canicula zilei, pe la 14:30 ajung în sfârșit la destinație, la Hontanas. Este un sătuc situat într-o văgăună dar are trei hanuri: Santa Brigida, la care mă cazez
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
au motivele lor care mie îmi scapă cu totul. Părăsesc orășelul în care, la fel ca în satele dinainte nu găsesc o biserică deschisă, iar la Calzada del Coto mă înscriu spre Bercianos del Camino, un sat la 6 km depărtare. Drumul este plăcut pe lângă șosea și flancat mereu de copaci tineri ceți țin puțină umbră. - în primele ore ale după-amiezii ajung la Bercianos, un sat izolat în mijlocul lanurilor de grâu, ca atâtea altele de altfel. La intrarea în sat pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
unde speram să întâlnesc o localitate în toată regula. Dar m-am lămurit că aici există doar hanul și restaurantul; în rest, nimic. Mai în vale este o biserică romanică, dar închisă, ca și cea de la câteva sute de metri depărtare, lângă care este un cimitir și un alt han privat, unde i-am reîntâlnit pe cei trei prieteni tineri italieni. Alte fețe cunoscute nu am mai întâlnit. Remarc multe persoane care probabil fac o mică vacanță sau turism. Un tată
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în Lima, eram marcați de sărbătorile tradiționale de pe plaiurile carpatice, unde era iarnă, zăpadă, se putea schia sau patina, răsunau colindele, se făcea simțită febra Crăciunului și a Revelionului. Eram complet bulversat. În acele zile am simțit ca niciodată durerea depărtării de familia mea, de Nicoleta, Silvia, Ionuț și Cătălin, cu care eram împreună întotdeauna în aceste zile de sărbătoare. An de an reușiserăm să uităm de necazurile mai mici sau mai mari și să ne bucurăm împreună de micile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]