7,279 matches
-
bilaterală și sistemică; netratată, boala este letală. Tratamentul de elecție al paracoccidioidomi-cozei cronice este cel medicamentos: ketoconazol, administrat cel puțin un an pentru prevenția recăderilor (sub 10% sub tratament) [40], amfotericina B și voriconazol, itraconazol. Indicația de rezecție pulmonară este diagnostică; este de preferat abordul miniinvaziv. ACTINOMICOZA Actinomicoza și nocardioza sunt infecții cauzate de microorganisme care deși se aseamănă morfologic cu fungii și sunt prezentate împreună cu aceștia, sunt mai apropiate de bacterii și răspund la tratamentul cu antibiotice. Actinomicoza este infecția
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
modelul de cauzalitate retroactiv orientează spre acțiuni multifocale sau multimodale care vizează, în același timp, sau succesiv, toți determinanții conform modalităților adaptate și metodelor validate. Acestea trebuie să fie „croite pe măsură” în funcție de fiecare individ, și nu în funcție de o etichetă diagnostică. Atunci când este vorba despre o disfuncție erectilă, strategia poate conține metode sexologice, desensibilizări sistematice, restructurări cognitive și chiar de cuplu, formatul fiecăreia fiind modelat de vârsta, cultura, situația matrimonială sau starea de sănătate a subiectului. Schimbările produse unui determinant (atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacientului de a urma o psihoterapie. Hiperfagia bulimică Hiperfagia bulimică este un sindrom caracterizat prin apariția cu regularitate a crizelor de bulimie (binges), dar comportamentul bulimic nu este asociat apelării cu regularitate la unele comportamente compensatoare neadecvate. Persoanele care sunt diagnosticate cu BED sunt adesea supraponderale sau obeze. BED a fost inclusă în anexa B a DSM-IV ce conține criteriile și direcțiile propuse în vederea unor studii suplimentare. Intr-un studiu recent, Dingemans și al. au ajuns la concluzia că TCC este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru întreaga viață ale tulburării de panică situate între 1 și 2%, deși au fost raportate și niveluri de 3,5%. Dacă nivelurile de prevalență pentru un an sunt cuprinse între 0,5% la populația generală, tulburarea de panică este diagnosticată la aproximativ 10% dintre subiecții tratați în cadrul serviciilor de sănătate mentală. In cadrul populației clinice non psihiatrice, nivelul prevalenței se situează între 10 și 30% pentru patologiile vestibulare, respiratorii și neurologice, și ating 60% în cazul patologiei cardiologice. Agorafobia De
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
au dispărut fără tratament și fără consultație specializată. Biografie Doamna S este sora mai mică dintr-o familie cu doi copii. Sora sa este cu trei ani mai mare decât ea. Atunci când pacienta avea trei ani, mama sa a fost diagnosticată cu un cancer la sân. Părinții săi au decis atunci să le ducă pe cele două surori să trăiască în casele unor rude de familie. Insă mama doamnei S, sigură de vindecarea sa, a refuzat ca fiicele sale să se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
generalizată este o problemă psihiatrică severă și cronică. Doar un procent de 20 până la 25% dintre pacienți beneficiază de o remisie a bolii lor. Majoritatea dintre aceștia trăiesc cu simptomele o perioadă mai mare de zece ani înainte de a fi diagnosticați. Este posibil ca timpul necesar recunoașterii unei tulburări de anxietate generalizată să contribuie la agravarea interferenței acesteia cu multe aspecte ale vieții pacienților. Aspecte descriptive Epuizarea și demoralizarea sunt consecințele cele mai frecvente ale tulburării de anxietate generalizată, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
servesc, de asemenea, stabilirii nivelului de bază al situației pacienților, lucru care se dovedește a fi esențial pentru estimarea schimbărilor produse de demersul terapeutic și identificarea elementelor mai rezistente la schimbare, sau care n-au fost luate în considerație. Evaluare diagnostică Impotanța evaluării diagnostice Evaluarea diagnostică a fost ignorată mult timp și chiar criticată de unii teoreticieni ai abordării comportamentale sub pretextul că aceasta n-ar oferi unele elemente necesare înțelegerii dificultăților prezente în cazul unui pacient. Ea constituie, totuși, o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de bază al situației pacienților, lucru care se dovedește a fi esențial pentru estimarea schimbărilor produse de demersul terapeutic și identificarea elementelor mai rezistente la schimbare, sau care n-au fost luate în considerație. Evaluare diagnostică Impotanța evaluării diagnostice Evaluarea diagnostică a fost ignorată mult timp și chiar criticată de unii teoreticieni ai abordării comportamentale sub pretextul că aceasta n-ar oferi unele elemente necesare înțelegerii dificultăților prezente în cazul unui pacient. Ea constituie, totuși, o etapă esențială a evaluării cognitiv-comportamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
are nevoie să evalueze, într-o manieră aprofundată, tulburările diagnostice ale pacientului, pentru a avea o viziune completă asupra elementelor implicate. Această etapă oferă, în plus, indicații în legătură cu literatura științifică care îl poate ajuta pe clinician să-și amelioreze evaluarea diagnostică, capacitatea sa de a înțelege și planul său de intervenție. Evaluarea diagnostică favorizează analiza funcțională, introducând unele comportamente care crează probleme, sau unele mecanisme psihologice care urmează a fi evaluate, ținând cont de caracteristicile proprii pacientului. Atunci când o tulburare de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru a avea o viziune completă asupra elementelor implicate. Această etapă oferă, în plus, indicații în legătură cu literatura științifică care îl poate ajuta pe clinician să-și amelioreze evaluarea diagnostică, capacitatea sa de a înțelege și planul său de intervenție. Evaluarea diagnostică favorizează analiza funcțională, introducând unele comportamente care crează probleme, sau unele mecanisme psihologice care urmează a fi evaluate, ținând cont de caracteristicile proprii pacientului. Atunci când o tulburare de anxietate generalizată este avută în vedere, evaluarea diagnostică urmărește trei scopuri: - să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
său de intervenție. Evaluarea diagnostică favorizează analiza funcțională, introducând unele comportamente care crează probleme, sau unele mecanisme psihologice care urmează a fi evaluate, ținând cont de caracteristicile proprii pacientului. Atunci când o tulburare de anxietate generalizată este avută în vedere, evaluarea diagnostică urmărește trei scopuri: - să verifice prezența criteriilor care confirmă diagnosticul (care sunt neliniștile excesive și incontrolabile, simptomele somatice asociate, suferința și interferența, durata); - să stabilească diagnosticul diferențial (să verifice prezența altor condiții care ar putea genera neliniști și ar da
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să stabilească diagnosticul diferențial (să verifice prezența altor condiții care ar putea genera neliniști și ar da impresia că este vorba despre o tulburare de anxietate generalizată); - să identifice diagnosticile concomitente celui de tulburare de anxietate generalizată. Instrumentele de evaluare diagnostică Aceste scopuri pot fi atinse mai ușor utilizând întrebări care provin dintr-o grilă structurată de convorbire, cum ar fi SCID-I sau ADIS-IV. Ultima, tradusă și adaptată în franceză, este probabil cea mai utilizată pentru evaluarea tulburării de anxietate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pune diagnosticul respectiv. Epidemiologie Prevalența tulburării de tip TPEL în populația generală este de 2%. TPEL se manifestă la 10% dintre persoanele tratate în serviciul de psihiatrie în regim ambulatoriu și la 20% dintre pacienții spitalizați. O tulburarea de personalitate diagnosticată din două este de tip „de limită”. Acest diagnostic este de trei ori mai frecvent la femei decât la bărbați. TPEL este asociată cu, în medie, alte trei diagnostice. Procentul de mortalitate prin sinucidere la persoanele suferind de TPEL este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mirosului, și să vorbească într-o manieră asertivă despre iritarea sa unui alt membru al grupului și unuia dintre animatori. M.D. își recapătă speranța în legătură cu demersul său terapeutic. Tratamentele auxiliare Orice tratament susceptibil a contribui la îmbunătățirea situației unui pacient diagnosticat cu TPEL este recomandat de TCD chiar dacă acesta este considerat ca fiind auxiliar. Terapeutul principal poate, deci, să încurajeze pacienții să apeleze la astfel de consultații. Tratamentele psihoterapeutice țintite Doamna B. suferă de atacuri de panică provocate de receptarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
intervenții pot servi clinicienilor ca instrumente complementare pentru tratamentul altor probleme: fobie socială, hipocondrie, tulburare de adaptare, anxietate de separare... Prima întâlnire, cu o durată de 90 de minute, permite descrierea motivului pentru care a apelat la consultație și evaluarea diagnostică a pacientei; următoarele două, cu o durată de 60 de minute fiecare, sunt necesare pentru realizarea unei analize funcționale aprofundate care vizează o mai bună înțelegere a dificultăților sale. De exemplu, dacă o tulburare de anxietate generalizată este prezentă împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
endoscopia digestivă superioară (EDS) - metoda inițială de diagnostic deoarece are avantaje multiple: evaluează leziunile de esofagită, complicațiile (esofagul Barrett), permite biopsie din leziuni, exclude alte afecțiuni cu tablou clinic similar (Fig. 4, Planșa I). 2. tranzitul baritat eso-gastro-duodenal cu contribuție diagnostică redusă. Este explorarea inițială în prezența disfagiei. Are avantajul că poate evidenția hernia hiatală, tulburările motorii esofagiene, staza gastrică, complicații (stenoze, ulcere, cancerul esofagian) (Fig. 5, Planșa I). 3. alte explorări sunt utilizate la cazuri selecționate: - ph-metria (monitorizarea 24 de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
simptomatic cu diuretice de ansă în caz de edeme și HTA, antihipertensive cu efect antiproteinuric, în schemă adaptată statusului funcției renale - corticosteroizii sunt indicați numai în caz de GN rapid progresivă. ALTE TIPURI DE GLOMERULONEFRITE 1. GN postinfecțioase secundare Sunt diagnosticate pornind de la semnele bolii de bază. Pentru practica curentă sunt de menționat: - GN din endocardita infecțioasă care se poate manifesta clinic prin oricare din cele 5 sindroame clinice - GN asociate hepatitelor virale. În hepatita virală B, GN poate fi secundară
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
5. metodele imagistice sunt orientate în funcție de fiecare pacient: ecografia renală, radiografia renală simplă, urografia intravenoasă, examen CT. Examenul CT spiral fără substanță de contrast este considerat metoda optimă pentru diagnostic, deoarece aduce informații multiple. Metoda este neinvazivă, rapidă, cu performanță diagnostică crescută și posibilitatea de vizualizare a întregului aparat reno-urinar. Este superioară ecografiei în evidențierea calculilor migrați, aduce informații funcționale dacă este combinată cu urografia (Fig. 60). Foarte important este că CT cu substanță de contrast poate fi efectuată în cursul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sau hemolitică, leucopenie cu limfopenie, trombocitopenie alungirea apTT ca urmare a prezenței anticoagulanților circulanți (depistați prin detectarea Ac anticardiolipină și reacție VDRL fals pozitivă) - VSH mult crescut, de obicei > 100 mm. 2. Testele imunologice evidențiază: - prezența de autoAc cu valoare diagnostică (markeri de boală) și/sau sugestivi pentru asocierea cu anumite tipuri de afectare organică. AAN (Ac antinucleari) totali sunt prezenți la peste 95% din bolnavi dar nu sunt obligatorii pentru diagnostic. Consecința acțiunii acestor Ac a fost pusă prima dată
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
în criteriile de diagnostic a diabetului zaharat și valoarea hemoglobinei glicate (HbA1c, produs rezultat din glicarea lanțului B a hemoglobinei, în condiții de hiperglicemie; reflectă echilibrul glicemic global din ultimele 23 luni). Astfel, o valoare a HbA1c ≥ 6.5% este diagnostică pentru diabet zaharat, cu condiția ca testarea să fie efectuată de către un laborator ce utilizează o metodă certificată și standardizată și să fie confirmată prin una dintre celelalte metode prezentate anterior. Pe lângă valorile glicemice normale și cele diagnostice pentru diabet
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de dozare a corpilor cetonici sunt următoarele: - diagnosticul și monitorizarea cetozei și cetoacidozei diabetice - evaluarea inițială a pacientului nou diagnosticat monitorizarea cetozei la femeile cu diabet gestațional sau în sarcină la femeile cu diabet anterior - monitorizarea cetozei la toți pacienții diagnosticați cu diabet și care asociază o afecțiune intercurentă susceptibilă a determina decompensare metabolică (infecții, corticoterapie, afecțiuni medicale sau chirurgicale acute, orice situație de stres metabolic), în perioade de hiperglicemie persistentă (≥ 250-300 mg/dl perioade lungi). Un alt parametru utilizat în
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
proteinurie clinică (albuminurie > 300 mg/24 ore) și se disting 3 substadii: precoce (RFG > 130 ml/min), intermediar (RFG < 100 ml/min), avansat (RFG < 70 ml/min). În acest stadiu tensiunea arterială este crescută. - stadiul V (insuficiența renală cronică terminală) diagnosticată după 25-30 ani de evoluție a diabetului, caracterizat prin proteinurie variabilă, hipertensiune arterială și necesitatea supleerii renale. Tratamentul preventiv se bazează pe control glicemic și tensional adecvat, încă de la diagnosticarea diabetului, și evitarea oricărui toxic cu potențial renal. Se vor
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
abdominal, perivisceral. Valorile normale sunt de < 80 cm la femei și < 94 cm la bărbați. Circumferința abdominală se măsoară în plan orizontal, la jumătatea distanței dintre creasta iliacă și marginea inferioară a arcului costal. La populația europeană, obezitatea abdominală se diagnostichează la valori ale circumferinței abdominale ≥ 94 cm la bărbați și ≥ 80 cm la femei. 4. indicele abdomino-fesier (IAF) reprezintă raportul dintre circumferința abdominală și circumferința măsurată la nivelul feselor, a cărui valoare normală este de 0.85. 5. grosimea pliului
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cirotic multe centre consideră că orice leziune nou descoperită la un pacient cirotic trebuie considerată ca fiind malignă până la proba contrarie [16]. Această atitudine promptă și energică se bazează pe studii care demonstrează ca între 59-94% dintre nodulii hepatici nou diagnosticați la pacienții cirotici prezintă histologie malignă [17, 18] și până la 50% din leziunile ecogene, cu aspect ecografic de hemangiom, se dovedesc a fi în final carcinom hepatocelular [19]. Nodulii hepatici dezvoltați pe ciroză sunt de trei categorii: de regenerare, displazici
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92136_a_92631]
-
și să aducă inovații în procesele și ordinea organizaționale” (Cooperider și Withney, 2000, 146). Abandonarea „paradigmei deficienței” ne ajută să evităm consecințele negative și constrângerile abordării centrate pe problemă, care accentuează deficiențele identificate: „În mod tradițional, izolăm o problemă, o diagnosticăm și găsim o soluție, dar din nefericire un efect al acestei abordări este că amplificăm problemele și le menținem” (Cocs, 1998: 1). Centrarea pe problemă este o abordare conservatoare și limitativă în ceea ce privește „capacitatea de generare” pentru că „oamenii învață să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]