7,547 matches
-
mai importantă a sticlei, sau silicaților cu forma cea mai reprezentativă cuarțul. Formele amorfe de SiO sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriti), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de SiO spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline au toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriti), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de SiO spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline au toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
numai prin structură: Dioxidul de siliciu face parte din silicați în grupa cărora cuarțul este într-o stare aproape pură, sau legată de alte elemente ca în cazul: feldspatului mineralelor argiloase, siliciul fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă a dioxidului de siliciu se dizolvă în alcali (baze). Dioxidul
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
fiind o parte componentă importantă a scoarței pământului. Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă a dioxidului de siliciu se dizolvă în alcali (baze). Dioxidul de siliciu sintetic este folosit în fabricarea de vopsele, lacuri, substanțelor adezive, obiecte de artă, industria semiconductorilor sau ca pigment în producerea straturilor speciale aplicate pe hârtie. Este utilizat de asemenea în
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
Dioxidul de siliciu este practic insolubil în apă sau acizi cu excepția acidului fluorhidric (HF) reacție în care se eliberează tetrafluoridul de siliciu (gaz) având formula (SiF). Iar mai ales forma amorfă a dioxidului de siliciu se dizolvă în alcali (baze). Dioxidul de siliciu sintetic este folosit în fabricarea de vopsele, lacuri, substanțelor adezive, obiecte de artă, industria semiconductorilor sau ca pigment în producerea straturilor speciale aplicate pe hârtie. Este utilizat de asemenea în industria cosmetică, alimentară (ex.purificarea berii, agent antiaglomerant
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
a realizat un împrumut în valoare de 400 milioane euro de la Banca Europeană de Investiții, garantat de statul român în proporție de 80%. Creditul va fi folosit pentru cofinanțarea unui proiect de dezvoltare a unui motor cu emisii reduse de dioxid de carbon și a pro-ducției ulterioare la uzina din Craiova. Producția de automobile la Uzina Ford din Craiova a început pe 8 septembrie 2009, însă într-un ritm foarte scăzut, cu apro-xi-mativ 10 automobile pe zi, producând până la sfârșitul lui
Ford România () [Corola-website/Science/308416_a_309745]
-
ajungându-se la erori logice și mai grave. Deși a fost falsă, meritul teoriei flogisticului este acela de a fi impulsionat cercetările care au condus, în secolul al XVIII-lea, la descoperirea unor gaze importante ca: hidrogen, oxigen, azot, clor, dioxid de carbon. Deși a interpretat greșit arderea, Stahl a pus în evidență două fenomene chimice antagoniste, oxidarea și reducerea, care sunt reversibile, adică se poate trece de la unul la celălalt doar prin schimbarea condițiilor în care are loc procesul chimic
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
22. C6H5.CH = CH2 23. CH2 = CH-CN 24. CH2 = CH-CH = CH2 25. HCHO 26. C2HCl3 27. C2Cl4 28. CH2 Cl2 29. BaP 30. HAP 31. CV 32. COV (NM) 33. COV (T) 34. PAN 35. NH3 36. N-dep. 37. S-dep. dioxid de sulf depunere acidă aciditate puternică pulberi în suspensie (total) pulberi în suspensie cu diametrul < 10 μm fum negru ozon dioxid de azot oxizi de azot monoxid de carbon hidogen sulfurat plumb mercur cadmiu nichel crom mangan arsen sulfură de
jrc3214as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88371_a_89158]
-
BaP 30. HAP 31. CV 32. COV (NM) 33. COV (T) 34. PAN 35. NH3 36. N-dep. 37. S-dep. dioxid de sulf depunere acidă aciditate puternică pulberi în suspensie (total) pulberi în suspensie cu diametrul < 10 μm fum negru ozon dioxid de azot oxizi de azot monoxid de carbon hidogen sulfurat plumb mercur cadmiu nichel crom mangan arsen sulfură de carbon benzen toluen stiren acrilonitril 1,3 butadienă formaldehidă tricloretilenă tetracloretilenă diclormetan benzo(a)piren hidrocarburi aromatice policiclice clorură de vinil
jrc3214as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88371_a_89158]
-
Fotosinteza este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosferă de către plantele verzi (cu clorofilă), în prezența radiațiilor solare, cu eliminare de oxigen și formare de compuși organici (glucide, lipide, proteine) foarte variați. Deși apa participă în fotosinteză, ca și dioxidul de carbon, ea nu constituie
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
este procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosferă de către plantele verzi (cu clorofilă), în prezența radiațiilor solare, cu eliminare de oxigen și formare de compuși organici (glucide, lipide, proteine) foarte variați. Deși apa participă în fotosinteză, ca și dioxidul de carbon, ea nu constituie, nici chiar când este în cantități reduse, un factor limitant pentru toate speciile. Intensitatea fotosintezei se exprimă cantitativ prin volumul de gaz degajat pe unitate de timp. Fără apă, viața plantelor, ca de altfel a
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
În cadrul acestui proces, energia cinetică a fotonilor este transformată în energie chimică de legătură. NADPH și ATP sunt compușii care conduc la cel de al doilea stadiu al fotosintezei (sau ciclul Calvin). În acest stadiu, glucoza este produsă folosindu-se dioxid de carbon din atmosferă. Au trebuit să treacă încă 44 ani pentru ca aspectul energetic al fotosintezei să fie cunoscut. Meritul revine medicului și fizicianului german Robert Mayer, care a aplicat legea conservării energiei la viețuitoare. Astfel, în 1845 el a
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
care le înconjoară. La nivelul cloroplastelor alături de " clorofila a, pigment activ în reacțiile fotochimice, se mai găsesc și alți pigmenți, cu rol de pigmenți accesori: Mecanismul clorofilei se pare că include 3 procese principale: Prin fotosinteză plantele transformă apa și dioxidul de carbon în molecule mari ca glucoză, celuloză etc. Formarea acestor substanțe este endotermă și însoțita de creșterea ordinii în sistem, datorită trecerii moleculelor simple la molecule complexe. Sunt astfel de reacții probabile din punct ce vedere termodinamic? De exemplu
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
atmosferă. Aceasta presupune în primul rând, cunoașterea mecanismelor de intoxicare a plantelor cu poluanții aerului, pentru a putea imagina apoi fie o modalitate de atenuare a efectelor, fie un mod de selecționare a speciilor rezistente. Astfel, principalii poluanți întâlniți sunt: dioxidul de sulf, derivații fluorului, oxizii de azot, ozonul și numeroase alte substanțe produse de diferite industrii, ca acidul clorhidric, pulberile, monoxidul de carbon. Ei limitează suprafața activă fotosintetic a frunzelor. Lumina in fotosinteză joacă un rol foarte important. Ozonul și
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]
-
din preparatul actinic prin două plăci paralele, așezate vertical și apropiate. Pentru a asigura o temperatură constantă în interiorul cilindrului, aparatul era imersat într-o baie de apă, aceasta având rol de termostat. Russ examinase difuzia emisiei actinice cu aerul, hidrogenul, dioxidul de carbon și dioxidul de sulf, găsind valori relative în acord cu legea lui Graham. Proprietatea emisiei actiniului a fost ilustrată de Giesel printr-un experiment. Un preparat actinic foarte activ, atașat de o coală subțire de hârtie, este plasat
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
două plăci paralele, așezate vertical și apropiate. Pentru a asigura o temperatură constantă în interiorul cilindrului, aparatul era imersat într-o baie de apă, aceasta având rol de termostat. Russ examinase difuzia emisiei actinice cu aerul, hidrogenul, dioxidul de carbon și dioxidul de sulf, găsind valori relative în acord cu legea lui Graham. Proprietatea emisiei actiniului a fost ilustrată de Giesel printr-un experiment. Un preparat actinic foarte activ, atașat de o coală subțire de hârtie, este plasat pe un ecran fosforescent
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
obiect din Sistemul solar. Această activitate geologică este rezultatul încălzirilor mareice generate de forțele de frecare interioare sub influența atracției variabile a lui Jupiter și a celorlalți sateliți galileeni - Europa, Ganymede și Callisto. Câțiva vulcani produc nori de sulfură și dioxid de sulf ce ating și 500 km înălțime. Suprafața lui Io este de asemenea pictată cu 100 de munți ce au fost ridicați de compresia puternică a scoarței silicate a satelitului. Unele vârfuri sunt mai înalte ca Muntele Everest. Spre deosebire de
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
înalte ca Muntele Everest. Spre deosebire de majoritatea sateliților ce sunt compuși din apă înghețată, Io este format din piatră silicată ce învelește un miez de fier topit sau sulfit de fier topit. Suprafața sa este caracterizată de întinderi de sulf și dioxid de sulf înghețat. Din cauza vulcanismului Io are multe trăsături unice. Norii săi vulcanici și scurgerile de lavă produc mari schimbări ale suprafeței și o vopsesc în diverse nuanțe de roșu, galben, alb, negru și verde, în principal din cauza compușilor de
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
solar (între Soare și centura de asteroizi). Galileo a mai observat efectele unei erupții majore la Pillan Patera și a confirmat că erupțiile vulcanice sunt compuse din magme silicate, cu compoziții mafice și ultra-mafice bogate în magneziu, cu sulfură și dioxid de sulf ce servesc un rol asemănător apei și dioxidului de carbon pe Pământ. După prăbușirea navetei "Galileo" în atmosfera planetei Jupiter în septembrie 2003, alte observații asupra vulcanismului lui Io au fost făcute cu telescoapele terestre. În particular, imaginile
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
observat efectele unei erupții majore la Pillan Patera și a confirmat că erupțiile vulcanice sunt compuse din magme silicate, cu compoziții mafice și ultra-mafice bogate în magneziu, cu sulfură și dioxid de sulf ce servesc un rol asemănător apei și dioxidului de carbon pe Pământ. După prăbușirea navetei "Galileo" în atmosfera planetei Jupiter în septembrie 2003, alte observații asupra vulcanismului lui Io au fost făcute cu telescoapele terestre. În particular, imaginile făcute prin optica adaptivă de la telescopul Keck din Hawaii și
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
jovian. Magnetosfera lui Jupiter culege praf și gaze din atmosfera subțire a lui Io cu o rată de 1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de sulf molecular și praf de clorură de sodiu. Aceste materiale ajung ca nori în centurile de radiații joviene: plasmă thorus, un nor neutru și un tub de flux. Io este puțin mai mare decât Luna. Are o rază de
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
orice crater imediat după ce se produce. Acest fapt a fost confirmat de "Voyager 1" ce a surprins cel puțin 9 erupții vulcanice. Înfățișarea sa colorată este rezultatul materialelor produse de vulcanism. Aceste materiale includ silicați (de exemplu ortopiroxenii), sulf și dioxid de sulf. Dioxidul de sulf înghețat este omniprezent formând regiuni întinse acoperite cu materiale de culoare alb sau gri. Sulful este de asemenea întâlnită pe suprafața sa, formând regiuni de la culoarea galben la galben-verzui. Vulcanismul exploziv pictează suprafața cu materiale
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
după ce se produce. Acest fapt a fost confirmat de "Voyager 1" ce a surprins cel puțin 9 erupții vulcanice. Înfățișarea sa colorată este rezultatul materialelor produse de vulcanism. Aceste materiale includ silicați (de exemplu ortopiroxenii), sulf și dioxid de sulf. Dioxidul de sulf înghețat este omniprezent formând regiuni întinse acoperite cu materiale de culoare alb sau gri. Sulful este de asemenea întâlnită pe suprafața sa, formând regiuni de la culoarea galben la galben-verzui. Vulcanismul exploziv pictează suprafața cu materiale sulfuroase și silicatice
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
gri. Sulful este de asemenea întâlnită pe suprafața sa, formând regiuni de la culoarea galben la galben-verzui. Vulcanismul exploziv pictează suprafața cu materiale sulfuroase și silicatice. Depozitele de cenușă de pe Io au culoarea roșie sau albă, în dependență de cantitatea de dioxid de sulf și de sulf din cenușă. Cartarea compozițională a lui Io ne arată că Io are foarte puțină apă, sau chiar deloc, deși s-au găsit regiuni mici cu apă înghețată și minerale hidratate, mai ales pe flancul de
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
se pot produce scurgeri de lavă lungi de zeci sau sute de kilometri lungime, fiind de cele mai multe ori din lavă silicat-bazaltică fie cu compoși mafici sau ultra-mafici (bogați în magneziu). Un alt produs al acestei activătăți este sulful, gazul de dioxid de sulf și materiale piroclastice din silicați (cum ar fi cenușă) sunt aruncate la o înălțime de 200 km în spațiu, producând nori largi în formă de umbrelă, care pictează terenul înconjurător în roșu, negru sau alb, și produce materie
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]