7,156 matches
-
cu excepția câtorva texte în aramaică. Biblia creștină conține Vechiul Testament, conținând cărțile Tanakhului, la care se adaugă pentru anumite biserici și diferite alte cărți (în general în lb. greacă), denumite și cărți deuterocanonice sau apocrife, și Noul Testament, alcătuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia după Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice și Apocalipsa. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt scrise în mod cert de autorii cărora le sunt atribuite. Prima traducere integrală a
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
Vechiul Testament, conținând cărțile Tanakhului, la care se adaugă pentru anumite biserici și diferite alte cărți (în general în lb. greacă), denumite și cărți deuterocanonice sau apocrife, și Noul Testament, alcătuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia după Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice și Apocalipsa. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt scrise în mod cert de autorii cărora le sunt atribuite. Prima traducere integrală a Bibliei în limba română a fost tipărită în
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
Eurovision 2008. Cel mai cunoscut muzeu din Belgrad este Muzeul Național, înființat în 1844; acesta găzduiește o colecție de pește 400.000 de exponate (peste 5600 de tablouri și 8.400 de desene și gravuri), inclusiv capodopere străine și faimoasa Evanghelie a lui Miroslav ("Miroslavljevo Jevanđelje"). Muzeul Militar expune o gamă largă de mai mult de 25.000 de exponate militare, datând încă din perioada română, precum și rămășițele unei aeronave F-117 doborâta de forțele iugoslave. Muzeul de Aviație din Belgrad deține
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
durată a arhivei au fost în cele din urmă rezolvate în 2007, când s-a deschis un nou depozit modern. Muzeul Orașului Belgrad se va muta în clădirea nouă de pe Strada Nemanjina din centrul orașului. Muzeul deține exponate interesante, precum Evanghelia din Belgrad (1503), armura placata complet de la Bătălia de la Kosovo Polje (1389) și diverse tablouri și gravuri. Un nou "Muzeu al Științei și Tehnologiei" este în construcție de la sfârșitul anului 2008. Orașul Belgrad are o arhitectură variată și neomogena, de la
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
politic al lui Hitler, "Mein Kampf" ("Lupta mea") reiese că Hitler se considera creștin (cel puțin la începutul anilor '20) și că la interpretarea unora dintre realitățile politice contemporane vădea unele influențe din creștinism: Hitler citează în sprijinul antisemitismului lui Evanghelia, și anume episodul în care Hristos îi alungă pe negustori din templu; declară că, opunându-se evreilor, este convins că acționează în acord cu voința Atotputernicului; îi critică pe compoatrioții care încheie pact electoral cu "evreii cei atei"; și se
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
cu denumirea de „Lucarovez" într-un act de hotărnicie din anul respectiv. Conscripția austriacă din anul 1717 îl amintește sub forma „Lucareszi", situat în districtul Făgetului și având 20 de case. Conform tradiției locale, dar și unei însemnări de pe o Evanghelie păstrată în biserică, lăcașul s-ar fi construit prin 1790-1792, cu sprijinul familiei macedoromâne Agora. Lucarețul a intrat în stăpânirea celor doi frați Agora, originari din Macedonia, după 1780, când curtea vieneză hotărăște vinderea domeniilor din Banat. Biserica ortodoxă sârbă
Biserica de lemn din Lucareț () [Corola-website/Science/317060_a_318389]
-
depinde de Protopopiatul Ceahlău - Arhiepiscopia Iașilor - Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Clădirea se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI:NT-II-m-B-10619. Însemnarea de deasupra pridvorului, în ceea ce privește data construirii edificiului trimite la anul 1818, dar o notă de pe o Evanghelie tipărită la București menționează că aceasta a fost dăruită bisericii din satul Galu în 8 noiembrie 1780. Ar rezulta că actuala biserică s-a construit la începutul veacului al XIX-lea pe locul unui lăcaș mai vechi de anul 1780
Biserica de lemn din Galu () [Corola-website/Science/317109_a_318438]
-
1.10 metri x 0.80 metri. Pictura altarului bisericii a fost realizată în anul 1808 de către Kiril Zugravul, în tehnica tempera, chiar pe bârnele de lemn, iar bolțile sunt zugrăvite în culori simple. Biserica are în patrimoniul său patru evanghelii, trei icoane de valoare artistică, precum și două epitafuri mai vechi fără an și fără numele donatorului sau al pictorului.
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
le vindeau la Cacova. A existat în biserică și o colecție de cărți scrise cu chirilice, dar se zice că au ajuns în străinătate. Chivotul datează din 1892, fiind pictat de pictorul N. Hașcă și donat de familia Tudor Drugărin. Evanghelia a fost tipărită în 1929. Icoanele de pe iconostas au fost pictate de Mihai Mustață, un pictor profesionist născut chiar la Calina. Pe scaunele împărătești, plăcuțe metalice cu nume precum Vuc, Boru, Putnic, Trifu, Mustață. Din cele trei clopote funcționează două
Biserica de lemn din Calina () [Corola-website/Science/317199_a_318528]
-
scris de Vasile Diacul de la Mănăstirea Zlodica se referă la donația unor vii din Cotnari. Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, biserica de lemn din Zlodica se afla pe proprietatea cămărașului Ștefan Bosie. Acesta a dăruit bisericii în 1753 o evanghelie, pe care se afla următoarea însemnare: "„Această Sf. Evanghelie iaste a dumisale Ștefan Bosie cămăraș, cumpărată de drepții bani a dumisale și au dat-o la sfânta biserică a dumisale la satul Zlodica, la Cotnari ca să se citească în toate
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
Bosie cămăraș, cumpărată de drepții bani a dumisale și au dat-o la sfânta biserică a dumisale la satul Zlodica, la Cotnari ca să se citească în toate zilele pentru folosul obștii și pentru pomenirea dumisale. Martie 18 leat 7261 (1753)”". Evanghelia este considerată astăzi ca fiind dispărută. În anul 1758, cămărașul Ștefan Bosie a donat biserica de lemn din Zlodica, cu toate acareturile (via), către Epitropia Sf. Spiridon din Iași pentru a lor pomenire. Potrivit unui document, biserica de lemn din
Biserica de lemn din Zlodica () [Corola-website/Science/317178_a_318507]
-
suferit reparații în trei rânduri: 1900, 1950 și 1980. Biserica de lemn din Păușești dispune de obiecte de cult (potire și cruci sculptate) donate de voievodul Grigore Alexandru Ghica (1849-1856) și de zeci de cărți bisericești vechi, printre care o Evanghelie din 1693, un Apostol etc. Vechea bisericuță se păstrează aproape în forma inițială, lemnul construcției fiind în stare bună. Edificiul este afectat de alunecările de teren, el având probleme la nivelul fundației și un oarecare grad de înclinare din această
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
fără turnul aflat deasupra sa, pereții exteriori au fost curățați de tencuială, iar acoperișul a fost refăcut cu o învelitoare din tablă zincată. Biserica de lemn din Popești dispune de 12 cărți de cult tipărite pâna la 1899, cum sunt Evanghelia din 1746 tipărită în timpul celei de a patra domnii în Muntenia a lui Constantin N. Mavrocordat (1744-1748), cu binecuvântarea Mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei. Biserica de lemn din Popești este construită în totalitate din bârne de stejar masiv așezate orizontal între
Biserica de lemn din Popești, Iași () [Corola-website/Science/317243_a_318572]
-
chiar un schit de călugări la marginea Bucureștiului care va fi avut legături cu Sfântul Munte Athos sau care va fi fost înzestrat de un boier sau domnitor cu sfinte moaște. Mărturie ne stă racla sub forma unei coperți de Evanghelie cu inscripții grecești și lucrătură de argint în spiritul tradiției athonite ce adăpostește părticele din șase sfinți și o bucată din lemnul Sfintei Cruci. Urme, despre existența bisericii în veacul al XIX-lea: - În 1828, scrisoarea fiicei preotului Trandafir, către
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
s-a zugrăvit în interior după forma autentică veche. În anul 1949, s-a văruit în exterior ca și în anul 1956, când s-au reconstruit ferestrele bisericii. Ca obiecte de valoare culturală bisericească, biserica din comuna Băla are o Evanghelie veche cu litere chirilice, tipărită în anul 1763, un Liturghier și un Penticostar, tot cu litere chirilice, tipărit în anul 1796. După preotul Rusu Dănilă, primul paroh titular, au urmat ca preoți slujitori ai bisericii Dr. Vasile Vass, Alexandru Bărbulescu
Biserica de lemn din Băla () [Corola-website/Science/317575_a_318904]
-
de piatră ar fi fost scoasă din zidul bisericii cu prilejul reparației din 1803, când s-a amplasat o placă cu o inscripție nouă deasupra intrării de pe latura sudică. Ca argumente în favoarea vechimii acestei biserici sunt următoarele: Vorbind despre donarea Evangheliei în anul 1451 Bisericii armenești din Iași, prof. Dan Simonescu, specialist în literatură veche, sublinia următoarele: "Frații armeni Agopșa și Ariuț (Leul) nu puteau lua hotărârea de a dărui bisericii Evanghelia în 1451, dacă la această dată instituția nu avea
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
în favoarea vechimii acestei biserici sunt următoarele: Vorbind despre donarea Evangheliei în anul 1451 Bisericii armenești din Iași, prof. Dan Simonescu, specialist în literatură veche, sublinia următoarele: "Frații armeni Agopșa și Ariuț (Leul) nu puteau lua hotărârea de a dărui bisericii Evanghelia în 1451, dacă la această dată instituția nu avea o faimă, o reputație demnă de încrederea și stima lor. Această reputație n-o putea avea, dacă am admite întemeierea ei chiar în preajma anului 1451; trebuie deci să fi avut o
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
altarul central și două altare laterale, în care se află câte o icoană. La începutul secolului al XX-lea, istoricul N.A. Bogdan enumera următoarele icoane vechi aflate în această biserică: În patrimoniul bisericii s-a aflat, o lungă perioadă, o Evanghelie scrisă pe hârtie, în anul 1351, la Caffa (Crimeea) , de către preotul Garabet, primitorul fiind diaconul Grigore și ultimii primitori Agopșa și Ariudz. Această evanghelie are 578 pagini, în mărimea 24x17x8; ea are coperțile legate în argint, ornamente marginale la începutul
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
icoane vechi aflate în această biserică: În patrimoniul bisericii s-a aflat, o lungă perioadă, o Evanghelie scrisă pe hârtie, în anul 1351, la Caffa (Crimeea) , de către preotul Garabet, primitorul fiind diaconul Grigore și ultimii primitori Agopșa și Ariudz. Această evanghelie are 578 pagini, în mărimea 24x17x8; ea are coperțile legate în argint, ornamente marginale la începutul capitolelor, iar rândurile noi încep cu roșu. Pe paginile ei se află următoarea adnotare: "Scrisă în anul 800 (=1351) în Caffa sub oblăduirea Sfintei
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
noi încep cu roșu. Pe paginile ei se află următoarea adnotare: "Scrisă în anul 800 (=1351) în Caffa sub oblăduirea Sfintei Treimi în timpul catolicosului Măchitar și episcopului Stepanos, în timpul domniei lui Doda Păcătosul și nemernicul preot Garabet, am scris această evanghelie cu mâna mea pentru Diaconul Grigore și în memoria părinților lui. Amin." Este menționat aici numele catolicosului Mekhitar I al Ciliciei care a condus Biserica Apostolică Armeană în perioada 1341-1355. La sfârșitul acestei cărți se află și o a doua
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Este menționat aici numele catolicosului Mekhitar I al Ciliciei care a condus Biserica Apostolică Armeană în perioada 1341-1355. La sfârșitul acestei cărți se află și o a doua adnotare cu următorul cuprins: "Amintiți-vă de ultimii cari au primit sfânta evanghelie, de Agopșa, de fratele său Ariudz și de părinții lor, cari au primit-o din avutul lor propriu și au dăruit-o ca pomenire Bisericei Maicei Domnului din Iași. Scris în anul 900 (=1451)". Din cea de-a doua adnotare
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
fratele său Ariudz și de părinții lor, cari au primit-o din avutul lor propriu și au dăruit-o ca pomenire Bisericei Maicei Domnului din Iași. Scris în anul 900 (=1451)". Din cea de-a doua adnotare rezultă că această evanghelie a fost cumpărată în Crimeea de către frații Agopșa și Ariudz (Leul), care au donat-o Bisericii armenești din Iași în 1451, la o sută de ani după ce a fost scrisă. Prezența acestei cărți în patrimoniul bisericii este menționată de N.A.
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
și socială)" și de H.Dj. Siruni în manuscrisul " Darea de seamă a Expoziției de artă armeană din 1930", precum și în "Cronica armenilor din Țările Române", Partea I (sec. X-XIII). Siruni preciza că manuscriptul era rău păstrat. În prezent, această evanghelie se află la Muzeul Episcopal din București. În afară de această evanghelie, Biserica armenească din Iași mai avea la începutul secolului al XX-lea și alte cărți vechi, dintre care N.A. Bogdan citează următoarele: Pe o altă filă, care a fost inițial
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
de seamă a Expoziției de artă armeană din 1930", precum și în "Cronica armenilor din Țările Române", Partea I (sec. X-XIII). Siruni preciza că manuscriptul era rău păstrat. În prezent, această evanghelie se află la Muzeul Episcopal din București. În afară de această evanghelie, Biserica armenească din Iași mai avea la începutul secolului al XX-lea și alte cărți vechi, dintre care N.A. Bogdan citează următoarele: Pe o altă filă, care a fost inițial albă, se află alte două adnotări: "Eu Mantig, fiul Sf.
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
alertă și gata în orice moment. Din această convingere a apărut doctrina iminenței. În momentul în care Pavel s-a convertit, în Tesalonic creștinii erau persecutați de către Imperiul Roman și credeau că sfârșitul lumii a început. Apocalipsa lui Ioan și Evanghelia lui Ioan sunt considerate de către savanții moderni creștine ca fiind scrise la cel puțin un deceniu după căderea Ierusalimului în anul 70 d.Hr., și în special în jurul 90-95 d.Hr. Kenneth Gentry în lucrarea sa "Înainte de căderea Ierusalimului" argumentează
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]