7,468 matches
-
acea conform căreia ei au respectat atât în cult cât și în celelalte forme ale religiozității interdicția nefolosirii niciunei reprezentări a lui Dumnezeu conform (Ieșire 20,4). De asemenea demn de remarcat este și caracteristică cultului iudaic că el simboliză iertarea păcatelor și preînchipuia sacrificiul suprem al Mântuitorului, deaceia a și fost considerat că „pedagog spre Hristos” (Gălățeni 3,24), fiind dealtfel o preînchipuire și o „umbră a celor viitoare” (Coloseni 2,17). În comparație cu alte culte păgâne, care încep și se
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a pecetluit groapă leilor cu inelul sau (Daniel 6,17), pe când Tamar îi cere inel lui Iuda că asigurare (Facere 38,18) și în cele din urmă Tatăl din Evanghelie îi dă fiului risipitor inel, ca semn al primirii și iertării (Luca 15,22). în ceea ce privește cultul și ritualul creștin referitor la acest element, menționam că el îmbracă pentru prima dată haină rituala sacramentala în cadrul ierurgiei logodnei „prin ea Biserică binecuvintează și consfințește o veche tradiție strămoșeasca și anume legământul, punerea solemnă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a putut să țină fruntea sus și să privească marea, pe lîngă privirea plecată a celui laș, care s-a lepădat de ea cînd ea părea învinsă, iar apoi a venit pe litoral, s-o caute și să-i obțină iertarea... Vă ascultăm, tovarășe Vlădeanu, aud o voce adresîndu-mi-se. Tresar și privesc în jurul meu. Toți se uită la mine. Prim-secretarul continuă: Văd că vă gîndiți intens. Dacă întrezăriți vreo posibilitate, spuneți-o. Luați loc. Mă reașez pe scaun. Dincolo de masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
duce fără-ncetare, Eu de viață sunt obosit, Dar pentru mine nu e cruțare, Umblu prin lume necontenit. Mi-este osânda nestrămutată, Prin toată lumea să rătăcesc, Călătoria-mi fu necurmată ; Mă obosește, moartea-mi doresc. Veacuri ca zile trec și iertare Nici pân’ acuma n-am câștigat, Ca și pedeapsa, vina-mi fu mare, Căci fără milă m-am arătat. Mântuitorul dus la osândă, Purtându-și crucea se osteni, Și cu-o cătare tristă și blândă, La a mea cășcioară el
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vrea tot mânca și sațiu nu avea”, „Îi putrezi tot trupul” etc. Prescrierea crimei În termenii lui Ioan Hrisostomul (sfârșitul secolului al IV-lea), din cauza „odioasei ucideri a lui Hristos”, pentru evrei „nu este posibilă nici mântuirea, nici indulgența, nici iertarea” <endnote id="(121, p. 46)"/>. În Evul Mediu Însă, acuzația de deicid Începuse deja să-și cam tocească colții. Sigur că evreul generic era urât În continuare din aceeași cauză, dar acesta era cumva un evreu abstract, un „evreu imaginar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jumătate de an. Voi fi bucuros să vi-l pot oferi, așa cum îl aștept pe acela al d-voastră, pe care, nu mă îndoiesc, îmi veți face cinstea și plăcerea să mi-l trimiteți, spre atentă și prietenească lectură. Cer iertare, am păcătuit din nou față de conciziunea și laconismul rândurilor d-voastră atît de supravegheate și la obiect. Pentru mine genul epistolar rămîne aceeași desfătare ca și tinerețea aceea ce a zburat mai iute decît cea mai iute pasăre. Aș fi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să nu vă duceți gîndul la capăt. Cu cele mai bune sentimente și urări de sănătate și putere de muncă, Ion Maxim P.S. Abia la întoarcerea acasă, după cîteva zile am reușit să transcriu rîndurile pentru d-voastră. Îmi cer iertare. Peste cîteva zile plec din nou la Oradea. Am să vă dau un telefon la întoarcere. Ion Maxim </citation> (14) (15) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”14 februarie, 1974”> Timișoara, 28 mai 1978 Stimate domnule Călin, Am primit
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mine (aș zice că are ceva împotriva mea), ci față de toți colaboratorii. Editori și editori, mi se pare însă că nu-i singurul cu o astfel de atitudine. Dar toate acestea sînt lucruri ce nu vă interesează și-mi cer iertare că v-am făcut să pierdeți timpul cu ele. Din păcate, așa este făcut omul, nu-și poate ține necazurile doar pentru sine, mai amărăște și pe alții cu ele. Sper că v-ați revenit complet. Nu știu cum e timpul pe la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
un articol de critică... Poate nimic. Cu aceleași gînduri bune de totdeauna, Ion Maxim P.S. Am cumpărat dimineață revista. Vă mulțumesc încă o dată pentru amabilitatea d-voastră față de cărțile pe care le public, rămînîndu-vă îndatorat. și, ca de obicei, cer iertare pentru întîrzierea scrisorii care sper totuși ca să vă găsească acasă. I. M. </citation> (23) <citation author=”Ion Maxim” loc="[Timișoara]" data =”14 august 1979”> Domnule Călin, Cer de două ori iertare: o dată pentru întîrziere, a doua pentru că bat aceste biete
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
le public, rămînîndu-vă îndatorat. și, ca de obicei, cer iertare pentru întîrzierea scrisorii care sper totuși ca să vă găsească acasă. I. M. </citation> (23) <citation author=”Ion Maxim” loc="[Timișoara]" data =”14 august 1979”> Domnule Călin, Cer de două ori iertare: o dată pentru întîrziere, a doua pentru că bat aceste biete rînduri la mașină, dar îmi pare că așa vor fi ceva mai descifrabile. Am întîrziat dintr-o mie și una de motive despre care cu altă ocazie vă voi scrie. În
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
răspicată a adevărului În presă și cum se Înlocuia acesta cu minciuni nerușinate, plăcute urechilor de măgar roșu ale Falsului Servitor al Națiunii (FSN), Nicolae Ceaușescu, beneficiarul moral al mărețelor realizări socialiste. c.w. Nu confunda republica cu eliberarea, tovule! Iertare pentru cacofonia inserată intenționat de autorul acestor spumoase evocări ale prea-scumpei „epoci de aur” care a eșuat În decembrie 1989 Într-o lamentabilă baltă plină cu proști de partid și de stat (degeaba), dar se purta și chiar la nivel
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nevasta și el trebuie să-și schimbe ceva din comportamentul lui față de acea persoană pentru ca lucrurile să se poată îndrepta. Asta în cazul cel mai simplu.” Adică, ce sau cum să schimbe în comportament? „Într-un fel, să-și ceară iertare, dar prin comportament mai curând decât prin vorbe sau prin ambele”. Terminăm de discutat la un moment din noapte și rămân singură în lumina pâlpâitoare a câtorva lumânări. Fiecare discuție cu Alfonso mă lasă cugetând la cât de puțin știu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
al Karinei, îl smulge violent și fuge pe acoperiș, în țipătul de durere al Karinei. A doua zi Karina îmi povestește cum dis-de-dimineață, la trezire, a găsit-o pe Chita așteptând-o pe fereastră, într-o postură de „Imi cer iertare”. Povestea mă impresionează cu atât mai mult cu cât casa Karinei, deși tot în rezervație, este cam la 500 de metri de copacul Chitei, deci Chita a făcut o călătorie întreagă ca să-și ceară scuze, mai ales așa, îngreunată de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai ales așa, îngreunată de sarcină. Ultima călătorie de acest gen, din spusele Karinei, a mai făcut-o doar o singură dată, cu zece ani în urmă. Reacția Karinei a fost o reacție normală la un prieten care își cere iertare: i-a spus să nu și facă probleme că și-a dat și ea seama că nu trebuia să o chinuie așa cum a făcut și cele două au redevenit prietene apropiate. Petrec Crăciunul cu familia Karinei, compusă din nenumărați frați
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
plăcut, aceea am moștenit si eu. Tare m-am luptat cu firea mea, m-am rugat la Dumnezeu ca să mă tempereze, atât în viața de familie, în comunitate, cât și în societate. Doresc și cu această ocazie să-mi cer iertare față de toți aceia cărora le-am greșit prin felul meu de a fi, atât din familie, în biserică, la firmă sau în societate. După ce am terminat cele 8 clase, m-am hotărât împreună cu un vecin al meu să mergem la
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și că li se va strica “liniștea” cu care s-au învățat până acum. Au urmat pledoariile fraților noștri reveniți în Casa Tatălui, primul invitat fiind Vilson, cel care și-a pregătit minuțios “Predica”. A început prin a-și cere iertare și apoi a pus degetul în rană spunând că de ce nu s-a făcut lucrul acesta mai demult? Și l-a mai răsucit încă odată, așa ca să doară, atrăgând atenția că aveau și ei nevoie de câte o mustrare. S-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a fost un eveniment deosebit, poate cel mai important din viața mea de familie. Cu această ocazie am încheiat prima parte a vieții mele de familist, mulțumind lui Dumnezeu pentru modul minunat cum ne-a condus până atunci, cerându-I iertare, atât Lui, cât și unii altora, pentru greșelile și rănile pe care ni le-am pricinuit, după care ne-am pus ținte noi în viața de familie, cât și în viața noastră spirituală. Nu doresc să mă laud cu ce
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
demonstreze că oamenii pot fi umpluți cu Duhul Sfânt. Lăsând la picioarele lui Isus durerile și suferințele atâtor ani, un număr crescând de tineri se arată receptivi la chemarea de reconciliere între ei și biserică. Există o disponibilitate vădită pentru iertare și dialog. Mai mult ca niciodată, e timpul ca tinerii și vârstnicii să acționeze în același sens. Imaginați-vă, ce ar însemna o lucrare inspirată de Duhul Sfânt, plină de talentele adulților și condusă de energia nelimitată și de darurile
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ceruri. Când plecam de la biserică simțeam că am fost în prezența Domnului. În cei zece ani petrecuți în comunitate m-am simțit foarte bine, chiar dacă au fost și destui mărăcini și spini. Doresc și pe această cale, să le cer iertare celor cărora le-am greșit și să le mulțumesc pentru modul în care m-au primit în mijlocul lor. Pentru mine, Filadelfia rămâne acea dragoste frățească ce-i traduce numele. Dând la o parte “uscăturile” din acest pom frumos, am încredințarea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
loviți de cei mai importanți “frați ai noștri” (deja s-a trecut de la mine, și la familia mea!). Însă Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că întristarea va fi pentru puțină vreme, iar El ne îndeamnă să manifestăm har, milă și iertare unii față de alții pentru că cei prigoniți vor fi răzbunați. Persecutorii lor vor avea parte de suferința pe care le-au pricinuit-o altora. (2 Tesaloniceni 1,4-9) Aș dori să închei amintind cuvintele Domnului Isus din Matei 5, 10-12 “Ferice
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ce încântă ochiul celor ce le privesc zborul nebunatic. Odată cu ivirea soarelui, broboanele de rouă atârnate de firele de iarbă, se înălța ca un abur, ca o răsuflare a pământului spre cer, ca o chemare a nevăzutului, menite să ceară iertarea păcatelor nopții. Pe întreaga întindere a pământului, din poieni, ogoare, pășuni, păduri se auzea, se simțea un freamăt de chemare la viață, la frumos, la reînvierea naturii așa cum a zidit-o Creatorul pentru înfrumusețarea vieții pământești. * într-o poieniță aflată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îngerul ce-l vedea pe perete, să-l ducă la Dumitru. N-am putut să zic decât doar atâta: „Dumnezeu să te ierte, Costache, că ai fost un om bun și iubitor de familie. închină-te și tu, Maricică pentru iertarea păcatelor făcute cu voie și fără voie ”. Așa s-a stins unul dintre cei mai drepți, harnic și înțelept om din Pungești. * Anii ce au urmat după 1944, au fost de tristă amintire pentru trăitorii de pe Valea Racovei, ca și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cum ar mai putea scăpa de răzbunarea pământului care se cutremură ascultându-i blestemele? Mai mult decât dorința mea de a sublinia vechea zicală: „Cine seamănă vânt, culege furtună” am vrut să găsesc o scuză celor trei. Pentru că drumul spre iertare începe prin puterea și dorința de a-l înțelege pe cel care a greșit. Astfel a apărut al doilea personaj interpretat fără cuvinte de Roxana, el reprezentând de fapt dublura, oglinda ființei umane. Se știe că ne naștem și cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
îmi port pașii pe dreptele cărări, m-au albit anii în dar și bucurie, tot umblu peste mări și țări cu slujbe-nalte de la-mpărăție, dar veșnic îmi e tare dor de voi și-alergând cu sufletu'-napoi vă cer iertare de v-am fost greșit frumoșii mei ce-atâta v-am iubit! ............................................................... În primul an după război am intrat la școală. Începusem să "citesc" pe la 4 ani, buchisind literele majuscule de pe manșetele celor două ziare citite de tata "Opinia publică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Îl Împiedica să-l jignească cu adevărat pe Osip când Îl certa fiindcă nu pregătise cămașa care-i trebuia, la fel cum, știind din experiența proprie că orice băiat are mândria lui, asprimea mustrărilor lui se domolea, având drept urmare o iertare bruscă. Astfel, am fost mai mult nedumerit decât Încântat Într-o zi, când, aflând că m-am tăiat dinadins la picior, chiar deasupra genunchiului (mai am și acum o cicatrice) pentru a scăpa de o recitare la oră, pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]