KorAP: Find »[drukola/base=ins & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...266 267 268 ...350 >

8,741 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

pe acolo. Ozenfant se reîntoarse în mijlocul încăperii rîzînd pe înfundate și frecîndu-și mîinile. — I-ai observat transpirația de pe frunte? Nu i-a prea plăcut ce-a văzut; este un rigorist, Lanark. Nu ne poate înțelege boala. — Ce înseamnă rigorist? — Un ins care își negociază clădura. Rigoriștii nu-și rețin căldura, o oferă, însă doar în schimbul unor provizii noi. Sînt oameni de nădejde, și cînd se îmbolnăvesc, se sfărîmă în cristale, esențiale pentru circuitele de comunicare, dar cînd noi ne îmbolnăvim, urmăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
șaizeci și trei de kilograme. Am ochi căprui, păr negru și nu-mi amintesc grupa sanguină. Aveam douăzeci și ceva de ani, dar acum am treizeci și ceva de ani. Mi s-a spus că sînt un crustaceu și un ins prea serios, dar de curînd, un om demn de crezare mi-a spus că sînt parșiv, încăpățînat și îndeajuns de inteligent. Odată am fost scriitor, acum sînt doctor, dar am fost sfătuit să urmez aceste meserii, nu le-am îndrăgit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
restrînsă. Chiar și fermierii se mută în casă. în ce privește amorul și prietenia, omenirea a preferat să se înfrupte din aceste plăceri noaptea. Dacă ai dori luna, aș mai înțelege, dar Apollo este destul de discreditat. — Vorbești ca Sludden. — Cine e? — Un ins care locuiește în orașul de unde am venit. Acolo soarele strălucește cam două-trei minute pe zi și el zice că n-are importanță. Ozenfant își acoperi ochii cu mîna și spuse pe un ton visător: — Un oraș pe malurile unui fluviu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
aleg latina, dar îi tot spun că-n franceză-s cărți bune. Și putem folosi franceza cînd călătorim. — Mda, se poate, dar ai nevoie de latină pentru universitate. O sonerie electrică sună strident, și pe treptele de la intrare apăru un ins gras și chel, îmbrăcat într-o haină neagră. Rămase cu mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și cu picioarele depărtate, contemplîndu-și nasturii de la vestă, în timp ce elevii mai mari se grăbiră să se încoloneze în fața intrărilor. Unul sau două dintre rînduri continuau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
sieși, iar prin șlefuire aduc un lucru la perfecțiune. Cheia era atît de simplă și evidentă, că fusese ignorată încontinuu, și nu era deloc probabil să fie concluzia triumfătoare a vreunui specialist, ci mai curînd o remarcă întîmplătoare a unui ins naiv și prost. Așa că o căutase prin biografii și autobiografii, corespondențe, istorii și cărți de călătorie, în notele de subsol ale unor lucrări medicale învechite și în indexurile istoriilor naturale din epoca victoriană. De curînd îi venise ideea că o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
întrucîtva mai mică, iar fața mai amabilă. — Mi-au spus că nu te simți bine, zise el. — Mă simt mult mai bine în dimineața asta, mulțumesc. Pastorul păși pe verandă și se uită la unul dintre desene. — Și cine-i insul ăsta? — Moise pe muntele Sinai. — Ce sălbatic pare, cum se uită dintre stînci și fulgere. Ilustrezi biblia, deci. Thaw vorbi monoton, pentru a-și reține nota de mîndrie din voce. — Nu, ilustrez o prelegere pe care o voi ține la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-i deloc nevoie de asta. — Totuși, dacă cifrele nu sînt exacte... — Nu, nu. Chiar dacă cifrele lui sînt sută la sută incorecte, e suficient pentru ce mă interesează. Thaw își dădu seama că domnul Tulloch era chiar lîngă el. Era un ins obosit, burtos, care îi spuse: — Duncan Thaw?... Da... și se așeză. Nu am prea mult timp. Arată-mi marfa. Thaw se simți brusc competent și intră în pielea omului de afaceri. își deschise mapa și zise: — Asta e o serie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
trece printre acoperișuri. — Și eu, zise Thaw, întrebîndu-se ce s-a ales din argumentele lui. — Deci tu pictezi, constată McAlpin, pentru a da orașului Glasgow o viață imaginară mai bogată. — Nu. Asta e scuza mea. Pictez pentru că mă simt un ins de nimic și lipsit de scop atunci cînd n-o fac. — îți invidiez scopurile. — Eu îți invidiez încrederea în sine. — De ce? — Te face să fii dorit la petreceri. îți permite să o săruți pe fiica gazdei în spatele unei canapele, atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe Sauchiehall Street, scoțînd fum ca niște hornuri. începu să rîdă violent, dar tuși violent în schimb. — Pentru Dumnezeu, nu inhala, Duncan! zise Drummond, pocnindu-l pe spate. — E un act de mare distincție să arăți ridicol alturi de un ins ca tine, Aitken. Ușa de la anexă era înțesată de lume care încerca să cumpere bilete sau să-i mituiască pe paznicii de la intrare. Drummond și Thaw urcară treptele alături, Drummond croindu-și drum cu nasul lui mare ca o lamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
nou vecin. Un pastor. — Sper să nu fie vorbăreț. — A, o să fie vorbăreț. Pastorii sînt plătiți ca să fie vorbăreți. Femeia puse paravane în jurul patului și cineva cu o valiză trecu în spatele lor. Paravanele fură date la o parte și un ins mărunțel și cărunt, îmbrăcat în pijama, stătea sprijinit de pernă și primea în vizită doamne în vîrstă. Acestea vorbeau repede, cu glas scăzut, consolator, în timp ce pastorul le zîmbea și dădea din cap aprobator-absent. După ce plecară, își puse ochelari cu lentile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
aproape șaizeci de ani, dar mulțumesc lui Dumnezeu, sînt sănătos. Speram ca tu să obții o slujă la școala de artă. Peel mi-a spus acum patru ani că s-ar putea. în schimb, tu ai ales să devii un ins neputincios. Spre deosebire de Ruth! Ea-i independentă. — Și eu sînt independent. Dacă ți-am mîncat mîncarea sau am dormit sub acoperișul tău în ultima vreme, asta-i pentru că am fost bolnav, zise Thaw posac. Era deconcertat, pentru că nu se așteptase ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Wilkins, rezolvă tu chestiunea asta în timp ce eu mă ocup de tipii ceilalți. După cu știi, nu prea avem timp. Monboddo porni cu pași mari spre tron, cu pelerina umflîndu-se în spatele lui. Mai toți membri suitei îl urmară. Wilkins era un ins brunet, scund și îndesat. — Care e problem? întrebă el. — Domnul Lanark nu cunoaște ce anume presupune relocarea, spuse Munro țeapăn. El a cerut să plece. Am găsit un guvern care-l primește, în ciuda dosarului lui prost. Refuză să meargă din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pînă mă orbesc!“ îVUUM) „Lustruiește podelele pînă-mi prind piciorul pînă la genunchi!“ îVUUM) „Tapetează camerele pînă ce pereții mă strivesc!“ îVUUM) Cînd trecură pe lîngă cîntăreț, Rima făcu niște semne atît de amenințătoare spre un bloc de difuzoare, că un ins o prinse de mînă. Lanark îl împinse la o parte și schimbară cîțiva pumni neîndemînatici în drum spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea printre VUUMuri ca o șoaptă îndepărtată: — ...numai vina mea... situație delicată... eșec al legăturii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
într-un oraș mai însorit. Se așeză. Urmă un moment de tăcere, apoi Ritchie-Smollet îl întrebă: — Monboddo va spus asta? — Nu, unul dintre secretarii lui. Un tip pe care-l cheamă Wilkins. — Protestez față de tonul remarcilor ultimului vorbitor, strigă un ins mătăhălos, cu gîtul gros, care avea o voce de două ori mai penetrantă decît a lui Grant. Deși se laudă pe față că nu e prieten al orașului Unthank, primarul nostru ni l-a prezentat de parcă ar fi un ambasador

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lui cu plete și rucsacul lui trențăros. Nu a făcut nici o impresie specială asupra puterii, și nu mi-e teamă s-o spun. Credeți că, dacă ar fi un complot pentru a dezmembra orașul ăsta, ar încredința ei detaliile unui ins ca ăsta? — Dă-n el, Gow, cu vîrf și-ndesat! urlă o voce din spatele coloanei. Lanark se sufocă și se ridică în picioare. Auzi cum Grant îi murmură: „Atenție, acum!“ dar simțea în stomac o neliniște crescută, care n-avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
sosiți: senatorul Sennacherib din Noua Alabama. Brian de Bois Guilbert, mare templier de Languedoc și Apulia. Guvernatorul Vonnegut din Atlantide de Vest... Ajunse la ușă și auzi strigătul satisfăcător „Lordul Provost Lanark al Unthankului Mare“, și dădu mîna cu un ins cu obrajii scofîlciți, care îi spuse: — Trevor Weems din Provan. Mă bucur că ați venit. O femeie impozantă într-o rochie de seară din tweed albastru dădu mîna cu el și-l întrebă: — Ați avut o călătorie plăcută? Lanark se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
biroul său∗ iar în 1909 pacientul dentistului din Wumbijee, New South Wales, a fost lovit de fulger după ce a primit o doză de gaz ilariant.∗ Dumnezeu din lumea reală poate fi crezut atunci cînd se petrec asemenea lucruri, dar nici un ins care dorește să distreze nu îndrăznește să le evoce în scris. Iluzionistul plănuiește să-i ucidă pe toți Dar demonstrează o stranie ignoranță îi putem prosti pe oameni în diverse feluri complicate, dar cele mai importante lucruri pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
voi, cu excepția celeilalte Joy. Cu cealaltă Joy o să dansez de două ori. — De ce? Pentru că mă simt puternic atunci cînd sînt neobișnuit de drăguț. Toate rîseră, iar el sorbi băutura avînd senzația că e om de lume, și spiritual pe deasupra. Un ins mărunt cu nasul mare se apropie și zise: Se pare că vă distrați de minune, vă deranjază dacă stau și eu? Mă numesc Griffith-Powys, Arthur Griffith-Powys din Ynyswitrin. Tu ești Lanark din Unthank, nu-i așa? Te-am ratat azi-dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Lanark. Trecu repede printre celălalte grupuri, coborî trei sau patru trepte și se apropie de negri. — Vă rog, se adresă el celui înalt cu fes, dumneavoastră sînteți Multan din Zimbabwe? — Domnia Sa e generalul Multan, spuse cel înalt, arătînd către un ins mărunt în uniformă militară. — Aș putea vorbi cu dumneavoastră, generale Multan? zise Lanark. Mi s-a spus... că s-ar putea să ne ajutăm reciproc. Multan îl privi pe Lanark cu o expresie de politețe amuzată și spuse: Cine ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
n-o s-o revoc.“ Aproape de vîrful pantei, începu să-și piardă suflul. Iarba de pe vîrf era frîntă de stînci noduroase. Stîlpul de beton al triangulației era plasat pe una dintre ele și Alexander îl folosea drept spetează. Avea aerul unui ins care stătea tolănit pe o canapea confortabilă în propria casă și, la început, păru că nu-l vede pe Lanark, apoi îi făcu semn bătînd ușor cu mîna în stînca de lîngă el, și cînd Lanark se așeză, se sprijini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Da. — Dar mama s-ar putea îngrijora. — Da, trebuie să ne întoarcem. Mai rămaseră o vreme, și cînd soarele ajunse la trei pătrimi din cer, se ridicară și coborîră spre mlaștină pe o cărare care înconjura un mic lac. Doi inși cu mustață deasă, unul ducînd o pușcă, urcau cărarea și dădură din cap spre Lanark, cînd trecură pe lîngă el. Cel cu pușca zise: — Să-l împușc pe delegat? Nu, nu, nu trebuie să ne împușcăm delegatul, spuse celălalt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
O alunecare în trecut, mai departe, tot mai departe. A fost frumos și acum totul a devenit o batjocură. O mînă îl prinse brațul și o voce îi spuse: — Vino-ți în fire. — Stăpînește-te, zise Lanark deschizînd ochii. Văzu un ins micuț, slab, tînăr, după toate aparențele, cu părul tuns marinărește, îmbrăcat într-un tricou negru, pantaloni și espadrile. — Stînjenești lumea. Știu de ce-ai nevoie. Vino cu mine. — Gîndește-te puțin. Vocea îi părea familiară. Lanark se uită mai de aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
care nu s-ar simți deranjată să-l pocnească și să-i ofere o perspectivă care să-i lege pe viață. Nu, asta nu-i suficient de bine. Lasă loc de prea multe accidente. Societatea are nevoie de mine, un ins între două vîrste, sensibil și de încredere, cu legături vaste și acces la un lanț de computere Tunc-Quidative-Cortexin. — Dfapt, Gloopy, spuse Lanark timid, uneori sînt ă...ă... ă...ă.... — Mda? — ă...ă...ă... un sadic imaginar. — Mda? — Nu un sadic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
era treaz și cumplit de nefericit. Sări în picioare și începu să meargă în cerc plîngînd: — O! Am fost rău, prost, ticălos, prost, cretin cretin cretin cretin și prost, prost! Și totul s-a întîmplat tocmai cînd mă consideram un ins cu totul special și minunat! Cum s-a întîmplat? Am vrut să mă întîlnesc cu Wilkins și să discut cu el rațional, dar femeile m-au făcut să mă simt celebru. Au intenționat să mă distrugă? Nu, nu, m-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
a fi. îmi inspirai o ușoară teamă. Te invidiam. Eram o nătîngă pe vremea aia, portavoce a cuiva care mă disprețuia. Și acum, de cînd mi-am pierdut frumusețea și am devenit mai rațională, tu te-ai transformat într-un ins slab, făcut din puf. Ți-a supt Rima toată vigoarea? — Te rog, nu vorbi așa. Gay oftă și zise: — Unde vrei să mergem? Nu știu. Ești pasagerul meu. Unde vrei să te duc? — Niciunde. — Bine, zise ea întinzîndu-se spre bancheta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]