8,611 matches
-
acord cu tradiția Bisericii, Marrou găsește scopul istoriei spirituale a umanității în mărirea numărului sfinților, construirea Cetății sau a Templului, creșterea Corpului Mistic 84. O paralelă între sensul istoriei și destinul omului ar înlesni înțelegerea raporturilor dintre individ și iconomia mântuirii (Heilsgeschichte). Așa cum "scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt" (Sf. Simeon Noul Teolog), tot așa și scopul istoriei universale este mântuirea umanității prin urmarea exemplului lui Hristos până la A Doua Venire, când va fi inaugurat eshatonul. Hristos reprezintă dezvăluirea scopului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Corpului Mistic 84. O paralelă între sensul istoriei și destinul omului ar înlesni înțelegerea raporturilor dintre individ și iconomia mântuirii (Heilsgeschichte). Așa cum "scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt" (Sf. Simeon Noul Teolog), tot așa și scopul istoriei universale este mântuirea umanității prin urmarea exemplului lui Hristos până la A Doua Venire, când va fi inaugurat eshatonul. Hristos reprezintă dezvăluirea scopului divin, El guvernând istoria înlăuntrul istoriei 85. Dar pentru a-l urma pe Hristos este necesar un act personal de îndreptare
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de cultura și tradițiile acesteia, acestea devenind uneori o povară, după cum observa cronicarul Miron Costin: "Iară nu sintu vremile supt cârma omului, ce bietul om supt vremi" (Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, XVIII, 12). În iconomia divină a mântuirii, omul este actorul fără de care spectacolul istoriei nu se poate înfăptui. Dacă, în tragedia greacă, dramatismul culminează cu sancționarea hybris-ului eroului de către nemesis-ul zeilor, în istoria mântuirii dinamica raportului om-Dumnezeu este cea care definește și jalonează istoria. Analizând acest
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace, XVIII, 12). În iconomia divină a mântuirii, omul este actorul fără de care spectacolul istoriei nu se poate înfăptui. Dacă, în tragedia greacă, dramatismul culminează cu sancționarea hybris-ului eroului de către nemesis-ul zeilor, în istoria mântuirii dinamica raportului om-Dumnezeu este cea care definește și jalonează istoria. Analizând acest raport, Berdiaev conchide că "istoria nu este numai planul Revelației divine, este de asemenea și reciproca revelare a omului, și acest fapt face din istorie o atât de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei" (Apocalipsa, 21, 1-2) dar și în slujba Învierii Domnului. Timpul scurs între Prima și a Doua Venire este șansa noastră la mântuire, timpul în care Vestea cea Bună trebuie răspândită în toate cele patru zări. Este drept, persoana lui Hristos ni s-a arătat ca țelul (telos) absolut al istoriei. Dar este adevărat că el nu-i marchează sfârșitul (peras). După el
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
caracterul structural al procesului istoric și care au devenit conștienți de istorie. Inaugurat de legământul lui Dumnezeu cu Avraam, conștientizat de Moise și răspândit de profeți, procesul istoric capătă sens, el urmând a se finaliza cu venirea lui Mesia și mântuirea poporului lui Israel. Se pare că perșii, primul popor arian care a devenit conștient de caracterul istoric 6, i-au influențat pe evrei cu simțul lor apocaliptic. În afară de evrei, susține Berdiaev, perșii sunt singurul popor care a văzut destinul istoric
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Luther, prin teoria grației divine sau a predestinației, limitează libertatea omului în facerea propriului destin și a istoriei. Dimpotrivă, evreii își asumă libertatea de a interpreta tradiția adaptând-o vremurilor și, prin aceasta, libertatea de a participa activ la istoria mântuirii, concepție întâlnită la Hegel și în metoda socioistorică a școlii de la Chicago (G.B. Smith, S. Mathews, S.J. Case). Odată cu venirea lui Mesia, acțiunile în timp se înscriu pe o linie care unește primul advent cu al doilea, Întruparea cu Parusia
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
până atunci timpul anticilor părea fără noimă, punctat doar de caracterul sezonier al sărbătorilor ritualurile păgâne sau riturile personale de inițiere estompând orice vectorialitate, după Întrupare Eternitatea curbează timpul ca o gaură neagră. Pentru creștin linia de demarcație în istoria mântuirii nu mai este un simplu futurum, ci un perfectum praesens, întruparea lui Hristos. De la acest eveniment central, timpul este calculat atât înainte, cât și înapoi 16. Creștinismul și-a făcut o intrare violentă în lumea elenică prin introducerea unui concept
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a alege a se asemăna cu Creatorul său sau nu. "Dumnezeu însuși, continuă filozoful francez, dorind să fie cunoscut și iubit în mod liber, și-a asumat riscul numit Om"19. Pentru creștinism, timpul este real pentru că are un sens Mântuirea. O linie dreaptă trasează mersul umanității de la Căderea inițială la Mântuirea finală. Și sensul acestei istorii este unic, pentru că Întruparea este un fapt unic: " Așa cum spun Apostolii în Epistola către evrei, IX și Prima Petri III, 18, Hristos n-a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
însuși, continuă filozoful francez, dorind să fie cunoscut și iubit în mod liber, și-a asumat riscul numit Om"19. Pentru creștinism, timpul este real pentru că are un sens Mântuirea. O linie dreaptă trasează mersul umanității de la Căderea inițială la Mântuirea finală. Și sensul acestei istorii este unic, pentru că Întruparea este un fapt unic: " Așa cum spun Apostolii în Epistola către evrei, IX și Prima Petri III, 18, Hristos n-a murit pentru păcatele noastre decât o dată, o dată pentru totdeauna (hapax, ephapax
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nu istorică 24, a manifestării lui Dumnezeu în istorie. Chemarea lui Avraam, jertfa lui Isaac, lupta lui Iacob cu îngerul/Dumnezeu în urma căreia a primit numele de Israel, Decalogul lui Moise sunt kairoi în conturarea planului divin, etape în Istoria Mântuirii (Heilsgeschichte) poporului ales. Ce se întâmplă însă cu celelalte popoare? Cum se manifestă Providența divină în rândul neamurilor? Răspunsul l-am putea găsi în cel mai vechi test biblic, Cartea lui Iov, pentru că istoria este, din punct de vedere atât
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ca Mesia de către evrei și a pocăirii acestora. Cartea lui Iona este textul biblic care se pretează cel mai mult unei teologii speculative a istoriei, pentru că Iona și locuitorii cetății Ninive sunt exemplele definitorii ale omului care își poate dobândi mântuirea printr-o alegere de ultimă clipă. Iona este "profetul mincinos", iar profeția lui am putea s-o numim "profeția ratată". Chemat prima oară să propovăduiască în Ninive, el preferă să fugă la Tarsis, pentru că știe că Domnul e "îndurat și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
dramatică, comportând o serie de acte prodigioase hotărâte de Dumnezeu, de la dărâmarea Babilonului până la întoarcerea lui Yahwe în Sion. De la Deutero-Isaia iminența eshatonului este evidentă 31. Trecerea de la mândria față de realizările trecutului la premoniția unei viitoare catastrofe și speranța în mântuire a devenit și mai evidentă în literatura și imaginația apocaliptică apărută cu aproximativ două secole înainte ascensiunea creștinismului. Perceperea întregului curs al istoriei, de la începuturile păcătoase până la sfârșitul inevitabil, ca desfășurare continuă, deși invizibilă, a unui plan divin secret preexistent
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
inițiativa sau evoluția omului. Creștinii se știau în "Noul Eon" anticipat de apocalipticii evrei. Totuși, nici prima venire a lui Hristos, nici cea de-a doua nu se considerau a fi pregătite de un proces evolutiv, nici măcar în versiunea istoriei mântuirii (Heilsgeschichte) a lui Luca, istorie care insistă asupra misiunii pe care o mai are comunitatea în această lume. În afară de trecerea de la ciclicitate la linearitate, reabilitarea omului prin Hristos, noul Adam, și sentimentul eliberării de spiritele și demonii naturii care chinuiau
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
6). Tentativele de a uni planul divin al mânturirii cu evoluția intrinsecă a omenirii prin mijlocirea unei pedagogii divine a reprezentat, cu începere din secolul al II-lea, coloana vertebrală în teologia creștină a istoriei. Noile versiuni creștine privind iconomia mântuirii au insistat asupra acomodării providenței divine la acea lex humani generis a creșterii lente și dezvoltării graduale (Sf. Irineu) sau la mediocritas humana (Tertulian). Exploatarea sistematică a acestei forme de gândire a variat potrivit nevoilor polemice sau apologetice. Sf. Irineu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
menționate anterior: descoperirea profețiilor sau decodificarea textelor date, un al treilea interpretarea tipologică a istoriei prin găsirea corespondențelor simbolic-structurale dintre legea veche și cea nouă. Adam, Moise și David l-au prefigurat pe Hristos, al doilea Adam. Exodul anunță procesul mântuirii, iar sacrificiul lui Isaac prefigurează sacrificiul de sine al Mântuitorului. Figura (typos, figura, praefiguratio) și realizarea ei sunt două evenimente istorice, depărtate în timp și spațiu, care se află unul în raport cu celălalt într-o relație complexă, de identitate, contrast și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
aceasta a mai adăugat o evidențiere acută a rolului de judecător al lui Hristos, favorizând exercițiul puterii în comparație cu teologia paulină a aparentei slăbiciuni a lui Iisus pe cruce și afirmarea valorii lumii materiale, respectiv a cărnii, în conexiune cu istoria mântuirii, fapt ce denotă un optimism clar cu privire la confruntarea cu puterile seculare (Imperiul roman)49. Tot Sf. Irineu este primul care personifică Providența divină în istorie în metafora mâna lui Dumnezeu. După ce înșiră manifestările biblice ale puterii lui Dumnezeu în sprijinul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
că Vechiul Testament este bun și că este lucrarea aceluiași Dumnezeu ca și Noul. Dar, în același timp, realitățile Vechiului Testament erau provizorii. Nu trebuie să ne străduim să le păstrăm atunci când kairos-ul lor a trecut 52. Sfântul Irineu a numit mântuirea anahephalaiosis, sau, recapitulatio. El face referire la Efeseni 1, 10, care vorbește de toate lucrurile din cer și de pe pământ fiind adunate și recapitulate în Hristos. Această idee stă la baza concepției sale privind istoria mântuirii. Ceea ce a fost întrerupt
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Sfântul Irineu a numit mântuirea anahephalaiosis, sau, recapitulatio. El face referire la Efeseni 1, 10, care vorbește de toate lucrurile din cer și de pe pământ fiind adunate și recapitulate în Hristos. Această idee stă la baza concepției sale privind istoria mântuirii. Ceea ce a fost întrerupt de Adam este reluat și împlinit în Hristos, care este omul complet, spre deosebire de Adam, care nu a depășit stadiul copilăriei inocente. Tillich numește această desăvârșire a omului esențial, de natură adamică, umanism transcendent 53. Concepția unei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
să trăiască după carne, cealaltă de cei care doresc să trăiască după spirit"64. Cetatea lui Dumnezeu este fondată de Abel, cea pământească de Cain. Primul este în acest saeculum peregrinas, în timp ce fratele său aparține acestei lumi. Adevărata istorie a mântuirii este una singură, a Cetății lui Dumnezeu 65, aflată într-un continuu pelerinaj în lumea aceasta. "Dintre toate lucrurile vizibile, scrie Augustin, lumea este cea mai măreață; dintre cele invizibile, cel mai mare este Dumnezeu. Dar că lumea este noi
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
providență. așa cum reiese din anumite coincidențe care denotă un plan divin. O astfel de coincidență, afirmă episcopul francez, este cea dintre Pax Romana sub Augustus și nașterea lui Hristos, aceasta fiind premisa răspândirii evangheliei și a bisericii 81. În istoria mântuirii nimic nu se întâmplă care să nu fi fost prevăzut mai dinainte de Dumnezeu. Așa cum Ierusalimul a trebuit să fie distrus în pofida lui Titus, tot așa și Roma, prin persecutarea creștinilor, a servit scopul ascuns al divinității, fortificând Biserica. Împlinirea profețiilor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cu filozofia până aproape de anularea ei. Prin folosirea metodei filologice în istorie și a raționamentului contextual ca mijloc de mediere între interpretările mecaniciste și cele teleologice, între natură și rațiune, Vico încearcă să stabilească o corespondență între planul divin al mântuirii și natura imanentă a omului. Kant, asemenea lui Vico, a combinat aspectele sincronice cu cele diacronice ale "mâinii invizibile" în remarcile despre planul ascuns al naturii (verborgene Plan der Natur)91, pe care Hegel l-a transformat în doctrina "viclenia
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
inerente acesteia"136. Pornind de la ideea lui Barth de revelație ca revelare de Sine a lui Dumnezeu, pe care o vede susceptibilă de gnosticism, teologul luteran german Wolfhart Pannenberg propune conceptul de revelare indirectă a lui Dumnezeu prin evenimentele istoriei mântuirii. Noi știm că Dumnezeu este Tată, Fiu și Duh Sfânt pentru că așa ne-a fost revelat prin intermediul faptelor istorice. Revelarea directă se va împlini însă numai în eshaton, odată cu a doua venire a lui Hristos Parusia. 2.7. "Profeți" postmoderni
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
trebuie subordonate istoriei religioase. La urma urmei, religia este cea mai serioasă preocupare a rasei umane"142. Sensul istoriei, în concepția lui Toynbee din ultimele volume, nu mai constă în valoarea intrinsecă a realizărilor umane la scară terestră, ci în mântuirea umanității și în mântuirea lumii înțeleasă în sens creștin. Istoria apare atunci ca o simplă ilustrare a avertismentului biblic că "plata păcatului este moartea" (Romani 6, 23). De aici decurge rolul important al Bisericii Universale, pe care Toynbee o identifică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
La urma urmei, religia este cea mai serioasă preocupare a rasei umane"142. Sensul istoriei, în concepția lui Toynbee din ultimele volume, nu mai constă în valoarea intrinsecă a realizărilor umane la scară terestră, ci în mântuirea umanității și în mântuirea lumii înțeleasă în sens creștin. Istoria apare atunci ca o simplă ilustrare a avertismentului biblic că "plata păcatului este moartea" (Romani 6, 23). De aici decurge rolul important al Bisericii Universale, pe care Toynbee o identifică, deși nu explicit, cu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]