6,962 matches
-
în mod plăcut și impresionează prin înfățișarea ei modestă și pitorească în mijlocul satului, la umbra copacilor înalți, dar mai ales prin pictura ce se desfășoară de jur împrejurul ei, sub streașină largă și joasa a acoperișului de șindrilă înnegrită de vreme. Pictura naivă prezintă un colorit armonios și ar putea servi drept model pentru alte biserici sătești: ea întrunește o tehnică simplă cu sentimentul naiv ai poporului. Ca arhitectură, biserica nu prezintă nimic particular, s-ar putea spune chiar că aceasta îi lipsește
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
ce se desfășoară de jur împrejurul ei, sub streașină largă și joasa a acoperișului de șindrilă înnegrită de vreme. Pictura naivă prezintă un colorit armonios și ar putea servi drept model pentru alte biserici sătești: ea întrunește o tehnică simplă cu sentimentul naiv ai poporului. Ca arhitectură, biserica nu prezintă nimic particular, s-ar putea spune chiar că aceasta îi lipsește și interesul este pur pitoresc. E zidită din piatră de munte tencuită. Turla e din scânduri așezate vertical, iar acoperișul este din
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
dar și de obiecte etnografice. Activând în domeniul creației populare, fiind creator de măști și sculptor în lemn și piatră el a devenit cunoscut nu numai pe plan național dar și internațional, fiind unul din numele de referință în arta naivă .(3) Dacă în satul Târpești obiectele etnografice și folclorul și-au găsit un loc pentru a nu intra în uitare și pentru a nu se pierde în Casa Muzeu Nicolae Popa, în satul Boiștea încă se păstrează în stare naturală
Boiștea, Neamț () [Corola-website/Science/300775_a_302104]
-
a amorașilor, numiți putto, respectiv putti, la plural, în italiană. Aceste elemente distintive ale barocului conferă Siciliei o identitate arhitecturală unică. Înainte de 1693, anul cutremurului care a zguduit Sicilia, stilul arhitectural baroc a fost folosit pe insulă într-o manieră naivă, parohială și provincială, având o evoluție lipsită de personalitate, fiind un hibrid între arhitectura nativă locală cu elemente luate cam la întâmplare din diferite alte culturi. În nici un caz, barocul insular, anterior barocului sicilian, nu a evoluat din barocul originar
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
sticlă, Editura Meridiane București,1982,pag.172,autor: Iuliana Dancu și Dumitru Dancu ; Stare de dor, Editura Sport - Turism București,1983,pag.225,autor Ioan Nemțoiu; Artă plastică de amatori și arta populară, Editura Meridiane București,1983; Word Enciclopedia of Naive Art, Ed. Frederick Muller, London (Anglia),1984,pag.176; Dicționarul artei naive din România, editura Timpul, Reșița, 2001,pag.29.
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Dancu ; Stare de dor, Editura Sport - Turism București,1983,pag.225,autor Ioan Nemțoiu; Artă plastică de amatori și arta populară, Editura Meridiane București,1983; Word Enciclopedia of Naive Art, Ed. Frederick Muller, London (Anglia),1984,pag.176; Dicționarul artei naive din România, editura Timpul, Reșița, 2001,pag.29.
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) și autorul unor volume de versuri ("Cântece de pierzanie", 1938, "Cântece noi", 1940, "Orașul pierdut", 1943), privite de public și de critica literară cu înțelegerea și simpatia cu care este privită arta naivă. Adevărata sa carieră literară începe în 1946, când publică volumul intitulat " Un om așteaptă răsăritul", și pleacă în calitate de consilier cultural la Moscova. După doi ani se întoarce în țară și se stabilește la București. Într-un articol publicat în revista
Mihai Beniuc () [Corola-website/Science/298627_a_299956]
-
călugări, țărani, alături de personaje feminine din mediile respective. Boccaccio redă viața eliberată de constrângerile morale ascetice, studiază pasiunile omenești nu numai în forma lor plenară, ci și în cea instinctuală, punându-le față în față cu convențiile unei societăți ipocrite, naive. Astfel, "Decameronul" devine expresia unei ample, puternice, variate și incisiv de satirice răzvrătiri împotriva tradițiilor impuse. În anul 1351 este numit în administrația orașului Milano iar în 1359 înființează prima catedră de limbă greacă la ""Studio Fiorentino"". Între timp scrie
Giovanni Boccaccio () [Corola-website/Science/298681_a_300010]
-
au fost inexistente și menționate doar ca o glumă). Revenit la Paris după amnistiere, înainte de a apela la grațiile și serviciile damelor de proaste moravuri (ca în "La Ballade de la Grosse Margot"), Villon s-a îndrăgostit - dragoste pură și adevărată, naivă și timidă - de o domnișoară, sau doamnă, care a cochetat o vreme cu tấnărul chierico pentru ca apoi să-l ignore. În versurile sale de îndrăgostit dezamăgit (de "dulcea sa privire și frumosul aspect/cu o savoare atât de amăgitoare") ea
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
Această viziune a evoluției științei în etape constituite din acumulări cantitative urmate de revoluții în care „paradigma” științei se schimbă în mod fundamental, a fost formulată de către Thomas Kuhn în „Structura revoluțiilor științifice” (1962). Imre Lakatos a respins perspectiva falsificaționismului naiv, conform căreia teoriile trebuie respinse în totalitatea lor, dacă sunt falsificate, adică infirmate prin rezultate experimentale sau empirice. Mai degrabă se păstrează la falsificări de obicei convingeri de bază la nivel conștient sau inconștient (care formează nucleul așa numitului program
Falsificabilitate () [Corola-website/Science/299583_a_300912]
-
piesă de Georges Feydeau, și devine vedeta filmului ""Le Rosier de Madame Husson"" („Tânărul virtuos al doamnei Husson”), în care interpretează un rol care îl va caracteriza pe viitor: acela al unui tânăr aparent nătărău, în filmul respectiv, un adolescent naiv care-și pierde virginitatea într-un local rău famat. Urmează o serie de filme, printre care cele sub regia lui Marcel Pagnol: ""Angèle"" (1934), ""Regain"" („Reluarea”, 1937), ""Le Schpountz"" (1937), ""La Fille de Puisatier"" („Fiica fântânarului”, 1940) și, mai tarziu
Fernandel () [Corola-website/Science/299623_a_300952]
-
soare. A fost îngropat în cripta mănăstirii "Santo Domingo el Antiguo", ale cărei altare le ilustrase cu picturile sale. În bisericile din întreaga Spanie se găsesc picturile lui care prezintă personaje deformate cu priviri extatice. S-a încercat în mod naiv să se interpreteze originalitatea picturilor lui El Greco, cu persoane având figuri alungite, ca fiind o consecință a astigmatismului de care suferea. Mulți au văzut în el un vizionar dezechilibrat. Chiar și astăzi, El Greco continuă să surprindă. Prețul pe care l-
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
piesa menționată anterior, "Just Can't Get Enough", în concerte atunci când sunt în turnee. Aceasta a devenit precum o pauză de retrospectivă în timpul concertelor, însă a căpătat aerul "întunecat", atins de compozițiile formației de-a lungul timpului, în comparație cu stilul synth-pop naiv al acestui cântec. După plecarea lui Clarke, Martin Gore, care a compus "Tora! Tora! Tora!" și "Big Muff" de pe albumul de debut, a devenit compozitorul principal al formației. În 1982, albumul "A Broken Frame" a fost lansat de cei trei
Depeche Mode () [Corola-website/Science/299105_a_300434]
-
perioadă este văzută drept începutul asocierii formației cu subcultura goth din Anglia care dobândea popularitate în Statele Unite. Între timp, criticii din Anglia au respins Depeche Mode de-a lungul anilor 80, etichetându-i drept o trupă de băieți drăguți și naivi care cântă melodii electronice comerciale și ușurele, din cauza stilului voios și "drăguț" al multor dintre primele melodii, precum "Just Can’t Get Enough" și "The Meaning of Love", în ciuda sound-ului mult mai întunecat și complex dezvoltat pe parcurs. Însă în
Depeche Mode () [Corola-website/Science/299105_a_300434]
-
acei purtători de kilturi, vicleni și încăpățânați, care nu își refuză nimic pentru a economisi câțiva penny. Rușii: Somalezii sunt văzuți ca slabi și înfometați. Albanezii sunt văzuți nu prea dezvoltați tehnologic în timpul comunismului. Ungurii sunt văzuți ca mândri, dar naivi. Ungurul stereotipic este numit Ianoș și, de obicei, este însoțit de un român numit Ion. De asemenea, există o serie de glume care fac referire la rivalitatea dintre cele două popoare vecine. O particularitate a umorului românesc este că pe lângă
Umor românesc () [Corola-website/Science/299221_a_300550]
-
o perspectivă proaspătă adevărul și geniul creștin. A fost o personalitate plină de contradicții interioare, clădită din extreme și exprimată în paradoxuri, o mare de puteri, de impulsuri, de cunoștințe, de nerăbdare. Emotiv și sincer, simplu și vesel, binevoitor și naiv chiar în relațiile lui intime și familiare, dar tumultos, brutal și chiar ordinar în lupta și polemicele duse nu numai cu oamenii papalității, ci și cu foștii lui colaboratori, prieteni ori țărani răsculați, sau anabaptiști răsculați, Luther a fost prezentat
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
reduse. Este de notat faptul că acest tip de "raționalitate" nu spune că scopurile actuale ale individului sunt "raționale" într-un sens etic, social sau uman mai mare, doar că el încearcă să le atingă la costul minim. Doar aplicațiile naive ale modelului "Homo oeconomicus" sunt de părere că acest individ ipotetic cunoaște ceea ce este cel mai bine pentru această sănătate fizică și mentală pe termen lung și se poate baza pe luarea întotdeauna a deciziei bune pentru sine. Așa cum se
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
de Toporov inventariază folosirea frecventă a numerelor magice (100, 1000, 10000) în romanul "Crimă și pedeapsă", precum și a momentului de timp crepuscular, specific, în basme, manifestării elementelor fantastice. În "Frații Karamazov", motivul celor trei frați, dintre care mezinul, cel mai naiv, se dovedește a fi și cel mai înzestrat spiritual, pare de asemenea preluat din tehnica basmului. Dostoievski a creat opere de o imensă putere hipnotică, însuflețite de scene dramatizate (conclavuri) în care personajele, într-o atmosferă înfierbântată sau scandaloasă, se
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
cămătăresei bătrâne Aliona Ivanovna) îi vine, conform criticului român Valeriu Cristea, « pe cale silogistică »: Raskolnikov raționează că binele pe care îl poate face cu banii bătrânei compensează păcatul omuciderii. Planul fostului student se complică însă, când sora Alionei, Lizaveta, o femeie naivă și sufletistă, devine martor al crimei și victimă colaterală. După săvârșirea actului ucigaș, Raskolnikov intră într-o stare febrilă, dominat fiind de teroarea de a nu fi descoperit. Revizitează locul crimei, are reacții stranii când lumea îi vorbește despre moartea
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
pe Joyce spre noi forme de expresie care au redefinit relația dintre textul literar și conținut. Limbajul din "Portret al artistului în tinerețe" evoluează și se maturizezază în tandem cu personajul principal. Primul capitol prezintă universul copilului printr-un vocabular naiv, aflat în continuă expansiune și în strânsă relație cu jargonul adulților, față de care se raportează în permanență, dar cu care nu se poate identifica. Conform lui Hélène Cixous, acest captiol este format dintr-o serie de scene „în stare pură
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de pe scară și moare. La priveghi, prietenii lui devin gălăgioși din cauza alcoolului și varsă din greșeală whiskey peste corpul neînsuflețit al lui Finnegan, readucându-l la viață, fiindcă whiskey-ul este „apa vieții” („uisce beatha” în irlandeză). Legenda pare o interpretare naivă a credinței creștine despre moarte și înviere, fiind folosită de Joyce ca pretext pentru romanul său despre ciclicitatea istoriei. O altă sursă de inspirațiea fost "Cartea Morților" și legenda egipteană legată de resurecția lui Osiris. Frank Budgen a identificat o
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a fos vameș la Vama Rutieră din Paris, iar în cealaltă, începând de la vârsta de 41 de ani, a fost pictor. Mulțumită excepționalei sale voințe, a devenit unul din cei mai mari pictori ai epocii sale. Impresionismului îi opune arta naivă, cu care, în scurtă vreme, creează o adevărată școală de pictură. Creația sa depășește însă mult granițele artei naive, stilul său se caracterizează prin originalitate, modernism, fantezie și visare, valorile artei sale fiind de timpuriu recunoscute de Robert Delaunay și
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
fost pictor. Mulțumită excepționalei sale voințe, a devenit unul din cei mai mari pictori ai epocii sale. Impresionismului îi opune arta naivă, cu care, în scurtă vreme, creează o adevărată școală de pictură. Creația sa depășește însă mult granițele artei naive, stilul său se caracterizează prin originalitate, modernism, fantezie și visare, valorile artei sale fiind de timpuriu recunoscute de Robert Delaunay și Pablo Picasso. În timpul vieții nu cunoaște gloria, trăiește anevoie din pictură, dar geniul acestui pictor neoprimitiv, precum și faptul că
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
acestui secol, odată cu semnarea actului de naștere al fizicii atomice. Corpurile care prin frecare căpătă proprietatea de a atrage alte corpuri au fost numite corpuri electrizate, iar ceea ce conferă corpurilor această proprietate a fost numită electricitate. În limitele unor concepții naive se admitea existența a două fluide, unul pozitiv și altul negativ, care ar conferi corpului electrizat tipul de electricitate. Mai târziu Benjamin Franklin a presupus că electrizarea corpului este efectul prezenței sau absenței unui singur tip de fluid: prezenta lui
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
în "Banchetul" că Socrate seamănă cu satirul Marsyas, adaugă că este asemeni acelor statui de sileni care se deschid și conțin înăuntru imaginile unor divinități, chipul lui Socrate ascunzând cel mai frumos dintre suflete, la fel cum discursurile sale aparent naive și glumețe ascund cea mai mare profunzime. Figura lui Socrate nu putea să nu-i scandalizeze pe atenieni, întrucât pentru ei frumusețea fizică era simbolul frumuseții lăuntrice și nimic nu părea a fi mai incompatibil decât urâțenia lui Socrate și
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]