7,039 matches
-
experimentală în anii 1930 la Boston. La 6 mai 1953, în SUA, are loc prima operație pe cord deschis din istorie, corecția chirurgicală de închidere a unui defect septal atrial utilizând circulația extracorporeală, operație care a fost un succes. Din nefericire următorii patru pacienți au decedat descurajând munca acestuia. În 1951, Dennis și Varco, după studii experimentale, corectaseră chirurgical un DSA utilizând CEC, dar pacientul a decedat, la autopsie constatându-se de fapt un canal atrioventricular comun. În Suedia, Bjork și
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92068_a_92563]
-
mai ieftină publicistică, dintre lozincă și substanță, dintre omul de cultură, de studiu și bibliotecă și activist, a luat în ultimul timp forme acute, dramatice, și ele explică în bună parte hemoragia inteligenței și culturii românești care exasperată pleacă, din nefericire, peste hotare. De o parte activistul cultural, suficient, superior, arogant și abuziv, deținător al puterii și al avantajelor ei. De cealaltă, omul de cultură, dominat, timorat, desconsiderat, umilit, fără putere de decizie, victimă a birocrației și ierarhiilor oficiale. Conflictul de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care îl dorim democratic și de centru, înseamnă a continua de fapt o ideologie și o cultură de dreapta în condiții radical schimbate: democratice, liberale, centriste, decis proeuropene. Deci continuarea mitului și a orientărilor sale riscă să devină acum, din nefericire, reacționară și, la limită, chiar antidemocratică. Și ne întrebăm fără nici o urmă de intenție polemică, de ce nu se editează, la Humanitas sau în altă parte (articol scris în 1992, n.n.), să spunem, și istorii ale liberalismului, istorii ale doctrinelor politice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
uși larg deschise. Numai că noi suntem condamnați de istorie și de contextul nostru cultural să adoptăm în parte (și fără voia noastră) și o altă perspectivă. Sensibilitatea la problema libertății, a cenzurii, a controlului polițienesc al literaturii rămâne, din nefericire, în mod inevitabil, mult mai mare decât pe alte meridiane. Ele sunt mai fericite și mai ferite de tentația totalitară. Să reținem însă situațiile cele mai universale ale raportului literatură-politică, înțelegând prin aceasta din urmă situarea față de putere și de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
poate inventa peste noapte alți români. Fără o nouă, viitoare, societate românească, în care independența economică să asigure și independența morală și deci de decizie politică imposibilă, repetăm, fără o puternică pătură mijlocie citadină toate mesajele civico-morale cad încă, din nefericire, în gol. Când întreaga clasă politică românească va înțelege acest lucru elementar, ea va fi făcut, abia atunci, un mare pas înainte. Nu contestăm nici pe departe rigorismul și absolutismul moral ca principii ideale de program. Dar omul politic este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
II fragmentase partidele politice, le slăbise considerabil atât cadrele cât și prestigiul. Regimul parlamentar nu mai exista, de fapt, din 1937. în plus, mentalitatea dominantă a clasei conducătoare, în 1944-1947 (la începutul ocupației sovietice și instaurării regimului comunist), era, din nefericire, lamentabilă: o foarte slabă conștiință civică, o lipsă de convingeri democratice profunde și mai ales militante. O conștiință de tip liberal nu exista decât în puține cazuri, repede reprimate. Resemnare și disperare generală că nu ne salvează... alții. Americanii nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ierarhii oficiale, festivism ieftin, Cântarea României, Călugăreni de operetă (proastă), cu Mihai Viteazul călare... cu ceas la mână, cât și prin etnicism, naționalism, xenofobie. Cât timp acest proces va rămâne acut, problema celor două Românii va rămâne și ea, din nefericire, acută și nerezolvată. Cartea Alinei Mungiu nu este deloc optimistă. Dar ea obligă este meritul său esențial la un profund examen de conștiință civică și politică. Ne resemnăm la această situație sau încercăm totuși s-o schimbăm? (1995) P.S. Cartea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în jurul prezentării la Paris a unei masive și bine editate Histoire de la Transylvanie (inițial în trei volume 1986, condensate ulterior într-unul singur 1), operă a erudiției maghiare mai vechi și actuale, căreia nu i se poate opune încă (din nefericire) nimic echivalent din partea românească (sinteză, difuzare, publicitate etc.), depășesc cu mult, în semnificație, dimensiunile unei simple controverse între istorici. Faptul că istoriografia română n-a produs încă o lucrare de acest tip ține, în mod evident, de o criză culturală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
doar o situație de fapt. Efectele sale le resimțim la cea mai neînsemnată confruntare internațională. Nu mai vorbim de reprezentanții unor culturi care îmbrățișează umanitățile, erudiția și marile in-folii de sute și sute de ani. Ceea ce nu este cazul din nefericire încă la noi. Un al doilea handicap cultural esențial, alături de fragmentarism cauză și efect în același timp , este mentalitatea pur publicistică, actualistă, improvizată. Adesea inevitabil superficială prin rapiditate necesară, preocupată obsesiv, obligator într-un fel, de a fi mereu la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sunt preocupați în mod firesc, într-un fel, în primul rând de scrisul lor, de impunerea și răspândirea operei lor. în timp ce cultura română nu poate renunța câtuși de puțin la opera unora de dragul altora. Căci intervin în aceste cercuri, din nefericire, toate idiosincraziile, simpatiile și antipatiile personale, interesele de grup, listele preferențiale etc., etc. Românul, în general, nu știe să coopereze, păstrându-și în același timp personalitatea. Trebuie evitată totodată, și cu cea mai mare grijă, politizarea culturii, a tuturor acțiunilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ceaușiste, nici după 22 decembrie. Nu cunoaștem, de fapt, decât două lucrări de acest tip: Istoria logicii, de Anton Dumitriu (1966), și Istoria culturii și civilizației, de Ovidiu Drîmba (primul volum a apărut în 1984). Ele n-au avut, din nefericire, nici un ecou real, publicistic. Explicația fundamentală este, după mine, următoarea: cultura și publicistica română aparțin fragmentului. Suntem încă o cultură a fragmentului. Sintezele, proiectele personale vaste, enciclopedice, sperie. Nu sunt cultivate. Nu sunt înțelese, nu sunt apreciate, n-au nici un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al improvizației și adaptării rapide, permanente, al supleței și oportunismului, infailibil și dezinvolt. Tot ce este dificil, complicat, voluminos, erudit, planificat pe mulți ani sperie, este bagatelizat, respins. România nu are școală... se ferește de efort. Stagnează. Așa este, din nefericire. O explicație este și starea noastră istorică de subdezvoltare, de asuprire sub diferite stăpâniri. Cultura are nevoie de libertate, care la noi a lipsit secole la rând. Ediția de Opere a lui Tudor Vianu n-a avut nici un ecou. O
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
începând doar cu deceniile doi și trei ale secolului nostru. Nu ne gândim la filozofia de catedră, ci la filozofia așa zicând extrauniversitară, cu note evidente de originalitate, de tipul Lucian Blaga, Cioran, Eliade. Epoca n-a îngăduit însă, din nefericire, nici consolidarea, nici dezvoltarea sa. Vom arăta imediat și cauzele. Să reținem, deocamdată, că o teorie literară, orice teorie literară, implică două etape de dezvoltare. Iar noi am fost și am rămas profund deficitari sub ambele aspecte. Cât timp n-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și stereotipia congenitală. Expresia și comportamentul său cultural-social, singurul care contează în astfel de situații, respectă în mod riguros numai ierarhiile date, al căror produs el este prin excelență. în societățile profund comunizate, cum a fost și este încă, din nefericire, a noastră, acest fenomen are proporții considerabile. Pentru a și salva pozițiile, aceste mediocrități se baricadează (sau și mai bine spus: se regăsesc integral) în ideologia național-comunistă. Ce-i unește, pe lângă ereditatea psihologică și formația culturală amintită? Explicația a dat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totul rămâne doar la stadiul bunelor intenții. Iar o pretinsă a treia cale, între capitalism și comunism, este o pură utopie și o adevărată catastrofă. Nu trebuie să uităm că această idee a fost energic propagată și după 1989. Din nefericire, tradiția statului maximal, puternic centralizat, cu rol excesiv, este mai veche la noi decât perioada comunistă. Ea a fost pusă în discuție și contestată chiar și înainte de primul război. Cercetări recente demonstrează (Apostol Stan) tocmai acest tip de reacție antietatistă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de o zi? Eternii admiratori ai micului text de actualitate? Ai butadelor de cafenea, tipice culturii orale, încă rezistentă și de mare prestigiu, gen Țuțea? De ce Țuțomania cum s-a și spus ar fi idealul culturii române? Și dacă, din nefericire, Noi boicotăm istoria și valorificăm mărunt imediatul, după excelenta formulă a lui Andrei Pleșu, de ce o astfel de atitudine ar fi neapărat și exemplară? Succesul și efectul imediat, strălucirea și nu soliditatea, spontaneitatea și nu continuitatea, improvizația și nu planificarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu se poate spune că nu au dreptate în felul lor. Numai că subconștientul nu le dă pace și complexul de inferioritate, mai mult sau mai puțin bine refulat, continuă să-i domine, să-i agite, să-i roadă. Spre nefericirea lor... în astfel de situații, intervine și revolta deschisă împotriva barierei lingvistice și decizia de a o sparge. Deci de a face, cu orice preț, o carieră internațională, într-o limbă de mare circulație. Ne amintim, firește, de T. Tzara
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
rost. Mi se părea că sunt întunecată, plictisitoare, inadecvată, absentă, rece și urâtă. Puneam la îndoială complet abilitățile mele de a face ceva bine. Simțeam ca și cum gândirea mea a încetinit și a ajuns în punctul în care era practic inutilă.Nefericirea, incapacitatea, toate adunate nu au făcut decât să mă aducă într-o stare manifestată într-un fel de inadecvare iar defectele mele caracteriale m-au făcut să conștientizez situația disperată în care mă aflam. Depresia pune stăpânire pe întreaga persoană
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
137. Adolescenții și copiii depresivi, ca și adulții de altfel, experimentează o gamă largă de neplăceri incluzând probleme la școală, în relații interpersonale, stimă de sine scăzută și probleme privind abilitățile lor de coping la stres (Nolen-Hoeksema, 1998)138. Din nefericire, cu cât e mai tânără o persoană în momentul primului episod depresiv, cu atât e mai probabil să aibă episoade repetate de-a lungul vieții. În concluzie, dintre toate categoriile de adulți, femeile prezintă cel mai crescut risc de depresie
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
controlat dacă participanții au urmat tratament de specialitate pentru depresia lor. În schimb, ei pur și simplu au urmărit cursul natural al episoadelor depresive. Însă odată ce bolnavii au început tratamentul pentru depresie, ei se vor vindeca mult mai repede. Din nefericire, aproape jumătate dintre cei care au un episod depresiv major vor experimenta un altul, la un moment dat, de-a lungul vieții lor. Cei mai mulți dintre oamenii care recad într-un al doilea episod de depresie, tind să facă acest lucru
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
susținut de Liszt la Iași este o realizare de epocă și nu o plăsmuire târzie. Medalia ni se pare interesantă și prin faptul că este un document în metal care amintește și de edificiul cultural ieșean, mistuit de flăcări, din nefericire, patruzeci de ani mai târziu, în 1888. Cât privește medalia de la Socola (fig. 70av și 70rv din Partea a II-a, Capitolul C), cum numește Corneliu Secășanu medalia fuzionării armatelor moldovene și muntene din 14 aprilie 1859, pe care o consideră
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Sfintei Parascheva, cu inscripția C-POL (Constantinopol n.n.) / IAȘI plasată de o parte și de alta a acesteia, cuprinsă de legenda circulară 360 DE ANI DE LA ADUCEREA LA IAȘI A MOAȘTELOR SF. PARASCHEVA 1641-2001. În medalistica românească actuală, dominată din nefericire de mult șablonism conceptual și tehnicist, realizarea respectivă o considerăm, fără rezerve, model de conduită în actul conceperii și modelării artistice a medaliilor. Aceasta impresionează prin conciziunea și claritatea mesajului transmis prin legende, prin imaginea puternic reliefată a Catedralei Mitropolitane
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
și nu ale, sau, măcar, nu și ale col. prof. Valeriu Bria, căruia îi aparține proiectul artistic. Acceptăm ideea că imaginea catedralei este redată pe avers ca simbol al Episcopiei Romano-catolice din Iași, la jubileul de 120 de ani. Din nefericire, distribuirea elementelor constitutive ale legendei de pe avers poate crea confuzii în receptarea mesajului, din moment ce, în câmpul central, deasupra imaginii catedralei, este plasată inscripția JUBILEU 120 DE ANI, iar de o parte și de alta a acesteia, anii 1884 și 2004
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
istorie ale clădirii Academiei Mihăilene cu vestitul arc peste stradă, care le unea cu internatul acesteia, aflat lângă actualul local al Colegiului Național „Mihail Sadoveanu”, au dispărut pe la mijlocul secolului trecut din vechea arhitectură a Iașului din dispoziția unor ignoranți. Din nefericire, nici arcul și nici clădirea nu sunt reprezentate medalistic. Au rămas, cu modificările făcute în timp, să ilustreze zestrea edilitară a secolului al XVIII-lea ieșean casa spătarului Dimitrie Beldiman, din strada Săulescu, palatul Sturdza, înglobat ca aripă a clădirii
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
medaliile inaugurării Palatului Universității din Dealul Copoului ieșean. După cum sa putut observa, medalia realizată de Carniol are pe avers prima imagine medalistică a noului edificiu, iar pe revers efigia regelui Carol I, de numele căruia se leagă construcția acestuia. Din nefericire, așa cum am mai apreciat și cu alte ocazii, prin inscripția din exerga aversului, această medalie poate stârni confuzii (fig. 40av și 40rv). În 1911, când, cu întârziere de un an, s-au sărbătorit 75 de ani de la fundarea Academiei Mihăilene
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]