6,788 matches
-
text aristotelic<ref id=”2”>Fizica III, 6, 207a 15- 17.</ref> (de astă dată autentic) tranșează disputa dintre Parmenide și Melissos în favoarea primului, spunând: „Iată de ce trebuie să credem că Parmenide a gândit mai bine decât Melissos: pentru acesta, nelimitatul e una cu totul, pentru celălalt, totul e limitat, deopotrivă cumpănit față de mijloc.“ Însă cel mai convingător, în perspectiva din care discutăm, ne apare un text al lui Plotin<ref id=”3”>Enn. I, 8, 3.</ref>, în care „limita
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
totul e limitat, deopotrivă cumpănit față de mijloc.“ Însă cel mai convingător, în perspectiva din care discutăm, ne apare un text al lui Plotin<ref id=”3”>Enn. I, 8, 3.</ref>, în care „limita“ intră în ecuație cu binele, iar „nelimitatul“ în ecuație cu răul. Punându-și problema să definească „substanța răului“, Plotin pleacă de la observația că răul nu se află „nici în ființe, nici în realitatea care este dincolo de ființe“. Atunci, conchide Plotin, „el există în ceea ce nu este, el
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
desparte de bine întocmai precum neființa este despărțită de ființă poate fi sugerată printr-o suită de determinări care țin de însăși substanța răului. „Putem concepe răul considerând că el este față de bine precum lipsa de măsură față de măsură, ca nelimitatul față de limitat, ca informul față de cauza formală, ca ființa care stă veșnic sub lipsă față de cea care-și este suficientă sieși.“ <ref id=”1”>Enn. I, 8, 3. </ref> În acest sistem de opoziții, se disting clar cele două linii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
von Tirpitz (ca și amiralul A. T. Mahan, acesta avea legături strînse cu George Bancroft și cu școala lui filosofică) N. M. Karamzin, care a lucrat în Rusia înainte ca istoriografia naționalistă să-și facă apariția acolo, a justificat puterea nelimitată și arbitrară a autocrației rusești. Argumentele lui erau bazate pe istoria Rusiei. Acești istorici s-au amestecat puțin în politica țărilor lor, cu toate că scrierile și cursurile lor au exercitat o influență puternică. Prezicerile lor delphice și cu tentă de oracol
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lăsa nici un atac fără răspuns, Iorga a deschis proceduri legale împotriva cîtorva dintre autorii acestor defăimări 10. Un asemenea război al vorbelor, a cărui vulgaritate a fost pe măsura inutilității lui, este instructiv. Deoarece țările acestea nu ofereau imigrației "posibilități nelimitate", băștinașii au văzut prea mulți străini trecînd sub formă de armate, refugiați sau intruși nedoriți. Contribuția acestora (în special în România) a fost mai puțin decît constructivă. Pînă și gîndul la străini trăind ca români asimilați putea trezi amintiri neplăcute
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că Argetoianu era corupt, poate că divagăm, ținînd seama că ceea ce ne imaginăm noi că înseamnă slujirea altruistă a prosperității comune. Despotismul oriental consideră corupția drept un fel de accesoriu al postului deținut, cum ar fi limuzina oficială sau contul nelimitat pentru cheltuieli. Asemenea lucruri ar putea părea de neconceput în țările în care echitatea constituia un principiu de bază, dar nu cine știe ce în țările în care acest principiu nu era cunoscut. Argetoianu nu a împărtășit niciodată visul lui Iorga referitor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoria României luase sfîrșit. Ca să "salveze România", regele a declarat starea de asediu, a abolit viața și libertățile politice, a suspendat Constituția și a proclamat în locul acesteia o Constituție corporatistă fascistă. A suspendat procesele cu jurați și a introdus brutalitatea nelimitată a poliției și excesele birocratice. Noul guvern era alcătuit din foarte multe valori (naționaliste). Primu-ministru era Patriarhul Miron Cristea, iar din guvern mai făceau parte Mareșalul Alexandru Averescu, Alexandru Vaida-Voievod, generalul A. Văitoianu, G. Mironescu și Constantin Argetoianu. Ministru al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a face cu ea de secole. Acești oameni cunoșteau Viena la un nivel diferit decît cei care nu făceau decît să petreacă seri plăcute la Opera de la Viena sau vacanțe în Alpi. Iorga scria sarcastic despre "dimensiunile și măsura aproape nelimitate ale perfidiei vieneze". Op. cit., vol. I, pp. 94-295. După părerea lui, această fățărnicie l-a iritat și pe Mihai Viteazul, care, descinzînd din bizantini, ar fi trebuit să știe ceva despre duplicitatea acestora 81 Op. cit., vol. I, p. 248 82
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
posibil aliat, ci un obstacol: un tineret nechibzuit care trebuia dezarmat și reintegrat În viața civilă, lăsând problemele de interes public În seama clasei politice, curățate cum se cuvenea de colaboraționiști și trădători. Alternativa era anarhia sau ocupația pe termen nelimitat de către armatele aliate. Grupurile de rezistență din timpul războiului, devenite În 1944-1945 varii mișcări politice, erau și ele la fel de suspicioase. În ochii lor, politicienii, funcționarii și oamenii de curte care supraviețuiseră ocupației erau de două ori discreditați: prin erorile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nici să-i oblige să-și abandoneze planurile, un stat est-german comunist era cel mai mic rău posibil. În al doilea rând, criza Berlinului a angajat pentru prima oară o prezență militară semnificativă a Statelor Unite pe teritoriul Europei, pe termen nelimitat. Acest succes i se datorează lui Ernest Bevin, ministrul de Externe britanic, care i-a determinat pe americani să preia conducerea operațiunilor, odată ce Marshall și generalul Clay, comandantul trupelor americane În Berlin, l-au convins pe Truman că riscul merita
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfârșitul anului 1951, Statele Unite trimiteau În Europa Occidentală aproape 5 miliarde de dolari sub formă de ajutor militar. Dintr-un stimul pentru Încrederea În sine a europenilor, NATO s-a transformat Într-un angajament militar major, Întemeiat pe resursele aparent nelimitate ale economiei Statelor Unite, obligându-i pe americani și aliații lor la o acumulare de forțe umane și materiale nemaivăzută pe timp de pace. Generalul Eisenhower s-a Întors În Europa În calitate de comandant suprem al Forțelor Aliate, iar În Franța și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avantaj. Statele Unite Încercau Încă să iasă din Încurcăturile europene În care intraseră, În ciuda celor mai bune intenții ale liderilor. Nuclearizarea Europei era o posibilă soluție. N-ar mai fi fost nevoie de o uriașă prezență militară americană staționată pe termen nelimitat În inima Europei - oamenii politici și strategii militari deopotrivă așteptau cu nerăbdare clipa În care Europa va putea să se apere singură, sprijinită doar de promisiunea americană a unei revanșe nucleare masive În cazul unui atac sovietic. După cum reamintea Eisenhower
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se pare, că o Germanie demilitarizată va fi lăsată să-și hotărască soarta și că acest lucru Îi va favoriza pe socialiști. În consecință, el se opunea virulent orientării prooccidentale a lui Adenauer, care părea să aprobe divizarea pe termen nelimitat a Germaniei. Pentru socialiști, restabilirea unei Germanii suverane, unite și neutre din punct de vedere politic era mai importantă decât orice complicație internațională. Schumacher era iritat mai ales de entuziasmul lui Adenauer față de proiectul integrării vest-europene. În ochii lui, Planul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ne-locali, mulți dintre ei tineri radicali plecați recent din Paris sau Lyon și transformați În fermieri pe coastele sălbatice ale „Franței profunde”. Evident, câmpul de luptă nu mai era același - cel puțin nu În Occident. În Europa de Est, doctrina producției nelimitate de bunuri primare - și absența oricărei voci oficiale În opoziție - a lăsat mediul la mila poluatorilor oficiali de toate felurile. Dacă Austria a fost constrânsă de opoziția internă să renunțe la energia nucleară, nimic nu-i Împiedica În schimb pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin scrierile școlii de la Frankfurt, În special Dialectica iluminismului de Theodor Adorno și Max Horkheimer, publicată În 1947. Într-o interpretare heideggeriană - ce sugera că Însuși comunismul era un import ilicit din Occident, atins de iluzia tragică a progresului material nelimitat -, aceste frământări formau baza unei opoziții intelectuale care se va afirma În anii ’70, combinând protestul etic și critica ecologică. În fruntea ei se aflau Patočka și unul dintre cei mai fervenți cititori ai lui Bìlohradský, dramaturgul Václav Havel 4
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a traversat un deceniu zbuciumat. Nucleul militant și sindicalist al partidului vedea lumea la fel ca prim-ministrul, dar din cealaltă parte a oglinzii: Marea Britanie avea de ales Între un stat protecționist, colectivist, egalitarist și intervenționist sau piețe libere, competiție nelimitată, privatizarea resurselor și un minimum de bunuri și servicii comune. Alternativa, grație Doamnei de Fier, era din nou clară: socialism sau capitalism. Moderații tradiționali din Partidul Laburist, ca și omologii lor conservatori, erau disperați. Unii dintre ei - printre care Roy
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bombardamente masive și susținute, menite să reducă și, În ultimă instanță, să distrugă capacitatea sârbilor de a mai face rău. Era târziu, dar a funcționat. Mult lăudata mașină de luptă a sârbilor s-a evaporat. Supuși unui atac pe termen nelimitat și privați de sprijinul lui Miloševiæ (care făcea acum tot posibilul ca să se distanțeze de cei din Pale), sârbii bosniaci au capitulat. Cu sârbii scoși din joc și americanii implicați serios, instalarea păcii În Balcani - sau măcar absența războiului - s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru extinderea Uniunii. Dar, la vremea respectivă, propunerea a fost privită, pe bună dreptate, ca o stratagemă transparentă pentru aglutinarea statelor est-europene recent eliberate Într-o „comunitate europeană” de mâna a doua, pretext sub care puteau fi lăsate pe termen nelimitat În afara celei adevărate. Václav Havel a Înțeles de la Început acest lucru, motiv pentru care a respins fără ezitare propunerea (și a devenit un timp persona non grata la Palatul Elysée). Timp de câțiva ani, relațiile dintre Est și Vest au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
noastră”), care a respins ajutorul oferit de aliații din NATO și a declanșat războiul din Irak, În ciuda unei opoziții internaționale copleșitoare și În absența unui mandat ONU, au făcut ca America (Întocmai ca „teroarea” căreia Îi declarase război pe termen nelimitat) să fie privită ca principala amenințare la adresa păcii și securității mondiale. Distincția dintre „vechea Europă” și „noua Europă”, dezgropată În primăvara anului 2003 de secretarul american al Apărării Donald Rumsfeld pentru a-i dezbina pe aliații SUA din Europa, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
povară. Orice lucrător german care Își pierdea slujba primea timp de 32 de luni 60% din ultimul pachet salarial (67% dacă avea un copil). După care ajutorul lunar de șomaj scădea la 53% (respectiv 57%) din ultima leafă - pe termen nelimitat. Nu este clar dacă această plasă de salvare Îi făcea pe oameni să nu-și mai caute de lucru. Dar Își avea prețul ei. Un hățiș de regulamente menite să apere interesele salariaților Îi Împiedicau pe angajatorii din cele mai multe țări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ci un soldat al oștii creștine, al unei puteri înalte care îi poruncește să nu părăsească câmpul de bătălie. El reprezintă neamul și istoria lui și are o misiune încredințată lui de Dumnezeu. El s-a angajat liber, voluntar și nelimitat în această luptă de a sluji Neamului și lui Hristos. El veghează la destinul Patriei scrutând orizontul pentru ziua de mâine. El apără linia de viață a neamului și strălucirea lui în marea familie a popoarelor lumii dar nu oricum
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
obșin creșteri și profituri durabile deoarece fac ceea ce alte companii nu reușesc: maximizează talebtele individuale Înnăscute ale angajaților În relațiile cu clienții. Ei știu că folosirea resurselor umane este singurul domeniu În care Îmbunătățirile semnificative pot duce spre o sursă nelimitată de avantaje pe piața muncii” (2002, p. 15). În acest context autorii apreciază că marile companii știu cum sp păstreze carea dreaptă În labirintul concurenței globale pentru a crea un sistem de relații cu clienții În continuă dezvoltare. Acest fapt
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
În trei ipostaze: de pescar, de călător și de receptor. În tabloul I, Iona se află „În gura peștelui", stând nepasator cu spatele la acesta și cu fața la imensa Întindere de apă, saimbolul libertății, aspirație, iluzie ori o posibila deschidere spre un orizont nelimitat. Iona este un pescar fără noroc, pentru că, deși Își dorește să prindă peștele cel mare, prinde tot timpul numai „fâțe”. Pentru a nu se demoraliza din cauza neputinței impuse prin destin, atunci când vede „ca e lată rău”, Își ia cu el
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
24 și 26 ani, 90 de zile pe an pentru cei între 26 și 41 de ani și 60 de zile pe an pentru cei între 41 și 50 de ani, dar pe timp de război durata prestării muncii era nelimitată "potrivit nevoilor generale ale statului". Evreii mobilizați urmau să execute munca de folos obștesc în localitatea unde domiciliau, având dreptul de a lua masa și a dormi în familie, fie în alte regiuni ale țării, în acest din urmă caz
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
fie individual, fie în grup sau detașamente; utilizarea evreilor la munca de interes obștesc se face numai de Marele Stat Major; durata muncii de interes obștesc în timp de pace variază după vârstă; în timp de războiu această durată este nelimitată. Evreii prestează munca de interes obștesc: în localitatea unde domiciliază, fiind organizați sub comandă militară, având dreptul să ia masa și să doarmă în familie; în cazul când vor fi deplasați în altă regiune a țării, ei vor fi constituiți
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]