6,948 matches
-
era el cel din urmă flăcău din sat. Ba era fruntea! Așa că mătușa Rarița o început să umble pe la tot felul de babe, ca s-o ajute să-l însoare pe flăcău. Cum fetele din sat cam știau oful lui nenea Jănel, nu voiau să se mărite cu el... Babele, însă, aveau tertipurile lor...In frunte se afla Zoița lui Cocostârc. Urâtă ca noaptea, dar nu proastă, ea știa și toaca în cer. Mătușa Rarița s-o dus și la ea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noaptea, dar nu proastă, ea știa și toaca în cer. Mătușa Rarița s-o dus și la ea și i-o cerut ajutorul. După ce o umblat baba prin sat vreme îndelungată, într-o dimineață s-o oprit la poarta lui nenea Jănel și o început să strige: „Rariță! Rariță! Vină la poartă, că am să-ți spun ceva...” „Ce strigi așa, Zoiță, că trezești tot satul? Hai în casă și spune ce ai de spus.” „Spun, Rariță! Spun! Numai să-mi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
balcâza de Frăsâna... Da’ bine, om bun. Nenea Jănel n-o spus nimic când o auzit de urâtă? O tăcut mâlc? a întrebat intrigat Vasile Hliboceanu. Mă-i crede, nu mă-i crede, eu ți-o spun pe cea dreaptă...Nenea Jănel n-o scos o vorbă. Nici că-i laie, nici că-i bălaie. Stătea cu capul plecat ca oaia în cârd, când îi nădușală...Iaca așa ședea și pace! Baba Zoița lui Cocostârc, însă, nu ședea degeaba. Ea lega
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mitruță, Pâcu a pornit să povestească mai departe. Ce să mai spună? O tăcut mâlc, că era om liniștit și la locul lui. Vorbea mătușa Rarița și pentru el. Avea mătușa o gură brici! Si, din ziua când mama lui nenea Jănel o zis după cum vroia Zoița, o început să-l toace pe nenea Jănel uite așa!... Mărunt-mărunt! „Jănele, dragul mamei. Ar trebui să te însori, că cei de sama ta au și copchii, iar ție nici nu-ți trece prin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tăcut mâlc, că era om liniștit și la locul lui. Vorbea mătușa Rarița și pentru el. Avea mătușa o gură brici! Si, din ziua când mama lui nenea Jănel o zis după cum vroia Zoița, o început să-l toace pe nenea Jănel uite așa!... Mărunt-mărunt! „Jănele, dragul mamei. Ar trebui să te însori, că cei de sama ta au și copchii, iar ție nici nu-ți trece prin cap să-ți iei fimeie. Uite că Zoița lui Cocostârc ți-o găsit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
însori, că cei de sama ta au și copchii, iar ție nici nu-ți trece prin cap să-ți iei fimeie. Uite că Zoița lui Cocostârc ți-o găsit o fată. Pe Frăsâna lui Bourău” Pentru că știa cine-i Frăsâna, nenea Jănel s-o uitat lung la maică-sa, dar o rămas mut...Mătușa Rarița nu l-o slăbit însă deloc. „Gospodăria asta îți rămâne doar ție după ce n-om mai fi noi...Tu îi lucra la covălie, iar fimeia a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
duc toate de râpă și îi păcat, Jănele!” Nici de data asta n-o spus nimic. Privea în pământ și din când în când ofta. „Poate vă dă Dumnezeu și copchii și are cui rămâne gospodăria...” După un timp, însă, nenea Jănel o ridicat ochii către maică-sa și o grăit, ca din altă lume. „Dacă matale, mamă, și cu tata spuneți așa, eu nu mai am ce zice. Fie cum spuneți, și pace.” Din ziua aceea, mătușa Rarița parcă era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
era alta...Toată ziua o vedeai cu Zoița lui Cocostârc. Sușoteau mereu și așa, cam pe la vremea asta, au hotărât să meargă în pețit...Era într-o sâmbătă, spre seară...Pe cer, soarele strălucea ca aurul, dar în sufletul lui nenea Jănel era noapte!...In ziua hotărâtă, au plecat cu toții în pețit. Moș Toader, îmbrăcat frumos, cu pălărie neagră, cu cordică nouă, mergea înainte. După el, veneau mătușa Rarița cu nenea Jănel, iar în urma lor - cocârjată ca o vrăjitoare - călca arar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pe cer, soarele strălucea ca aurul, dar în sufletul lui nenea Jănel era noapte!...In ziua hotărâtă, au plecat cu toții în pețit. Moș Toader, îmbrăcat frumos, cu pălărie neagră, cu cordică nouă, mergea înainte. După el, veneau mătușa Rarița cu nenea Jănel, iar în urma lor - cocârjată ca o vrăjitoare - călca arar Zoița lui Cocostârc...Am uitat să spun că fata avea numai mamă. Când au ajuns, Zoița o strigat din poartă: „Acasă-i gospodina?” „Acasă! Acasă!” o răspuns Catrina - mama fetei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că îi sâmbătă, Zoițo!” o răspuns Catrina, soacra mică... Unii dintre ascultători, cu ochii dilatați de groază, își făceau cruce. Si cum s-o terminat pețitul, Pâcule? a întrebat moș Dumitru, prins de poveste. Până la urmă, s-o înțeles ei...Nenea Jănel, însă, parcă nici nu era de față și nici nu era vorba despre el...Cu privirea ceea pierdută, tăcea ca un pește. O fost nuntă mare, Pâcule? a întrebat nerăbdător moș Dumitru. Cum să nu? Socrii cei mari erau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcule? a întrebat nerăbdător moș Dumitru. Cum să nu? Socrii cei mari erau doar oameni gospodari și avuți. Si unde mai pui că atâta fecior aveau și era cel mai falnic din șapte sate! Ce fel de viață o dus nenea Jănel cu nevasta lui, dacă spui că era așa de urâtă? a întrebat Vasile Hliboceanu. Păi, cum să trăiască? Nenea Jănel nu ieșea din covălie cât îi ziua de lungă, iar la Frăsâna lui nici nu se uita. Venea seara
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o vorbă. Privea undeva, departe. Parcă nici nu era pe pământ...Azi așa, mâine așa, până o venit omătul. Atunci ședea în casă. Iși rezema coatele de pervazul ferestrei și privirea îi fugea într-un loc nedeslușit...De la o vreme, nenea Jănel o început să slăbească. Slăbea pe zi ce trecea...In primăvară, când o început să se rupă omătul, covălia lui nenea Jănel nu mai scotea fum pe hogeag, iar el o început să gogească și să se topească ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
casă. Iși rezema coatele de pervazul ferestrei și privirea îi fugea într-un loc nedeslușit...De la o vreme, nenea Jănel o început să slăbească. Slăbea pe zi ce trecea...In primăvară, când o început să se rupă omătul, covălia lui nenea Jănel nu mai scotea fum pe hogeag, iar el o început să gogească și să se topească ca o lumânare... „Ce ai, Jănele, mamă?” îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se topească ca o lumânare... „Ce ai, Jănele, mamă?” îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva aici, la lingurică...” Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel ieșea afară și se așeza pe marginea prispei, cu fața la soare. Sedea așa uitat până umbra covăliei îl învăluia ca o aripă de pasăre. Atunci, cu pecetea tristeții adânc săpată pe chip, se ridica anevoie și intra în casă. Acolo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
știut că așa obișnuia să șadă, ai fi zis că o murit...Toate au mers așa până într-o zi...Cucul cânta de răsuna pădurea cât era ziua de lungă. Gospodarii arau și semănau de zor. Intr-una din zile, nenea Jănel o ieșit ca de obicei pe prispa casei. S-o așezat cu fața în soare și o rămas așa vreme îndelungată... Umbra covăliei o trecut peste el moale și nesimțită. Soarele scăpăta deja peste creasta dealului, dar nenea Jănel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zile, nenea Jănel o ieșit ca de obicei pe prispa casei. S-o așezat cu fața în soare și o rămas așa vreme îndelungată... Umbra covăliei o trecut peste el moale și nesimțită. Soarele scăpăta deja peste creasta dealului, dar nenea Jănel nu se mai ridica de la locul lui. Frăsâna, nevastă-sa, trecea la deal și la vale cu treburi și își arunca din când în când privirea spre prispă...Nenea Jănel ședea așa cum se așezase de dimineață, numai că și-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
moale și nesimțită. Soarele scăpăta deja peste creasta dealului, dar nenea Jănel nu se mai ridica de la locul lui. Frăsâna, nevastă-sa, trecea la deal și la vale cu treburi și își arunca din când în când privirea spre prispă...Nenea Jănel ședea așa cum se așezase de dimineață, numai că și-o lăsat capul în jos, ca și cum ar fi privit în pământ...Amurgul o biruit și ultimul fir de lumină. Frăsâna, însă, tot nu avea curaj să-l cheme în casă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
capul în jos, ca și cum ar fi privit în pământ...Amurgul o biruit și ultimul fir de lumină. Frăsâna, însă, tot nu avea curaj să-l cheme în casă. Târziu, când o terminat treburile, o îndrăznit să se apropie de el...Nenea Jănel ședea ca un lemn... „Jănele!” o îngăimat ea. „Hai în casă, să mănânci și să te culci, că s-o înnoptat de-a binelea.” N-o auzit nici un răspuns și nu o văzut nici o mișcare. „Poate o adormit” s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înnoptat de-a binelea.” N-o auzit nici un răspuns și nu o văzut nici o mișcare. „Poate o adormit” s-o gândit Frăsâna. O întins mâna cu teamă și l-o atins, ca să-l trezească, dar o tras-o înapoi, îngrozită...Nenea Jănel era rece ca un sloi de gheață...Peste trei zile, tot satul îl petrecea la groapă, plângând amarnic... In acea clipă, și lui Pâcu i-a înflorit un bob de lacrimă între gene... Cei din jurul mesei, cu privirile în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
n-oi mai putea cărăuși. Si ce ai de gând să faci, mă rog matale? Am să-mi iau un cal frumos...un armăsar, că doar am făcut armata la cavalerie...După aceea, am să caut o căruță, așa cum făcea nenea Jănel. Să toace ca ceasul. Când am să am nevoie să merg undeva...țup în căruță și pe aici ți-i drumul... Stii, Dumitre, că sticleții tăi sunt de soi? Apoi dacă așa stau lucrurile, mă ai tovarăș, băiete. Suntem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de revederea unui chip familiar, deși îmbătrânit, cu ochii parcă mai adânciți în orbite, cu obrajii mai supți și părul cărunt, cu duioșie și respect față de vârsta înaintată a căruțașului, involuntar îl salută ca atunci când era mic: - Săru’ mâna, nene Niculae! Săru’ mâna! - Trăiți! - Ei... Bună ziua! Nu mă mai cunoști, eu sunt Ionică a’ lui Gheorghe! - Cum?! Nu cred, băiatul lui este plecat... Tu ești, Ioane? Chiar tu? Te-ai făcut domn... da’ să știi, noi tot cu necazurile noastre
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
școală, să-ți restituie certificatul de naștere sau măcar vreo adeverință, că așa ești fără identitate, nu? - La școală cui să-i cer? Adică lasă, m-oi descurca eu. După o clipă de gândire, adăugă: - Da’ știi că ai dreptate, nene Pascarule! - Bun. Noaptea asta dormi la mine, mâine dimineață mergi la ,,Vasile Lupu’’. Odată lămurită plecarea, își schimbă tonul: zi-mi, că n-am mai fost de multă vreme pe acasă, se mai face tutun în Basarabia noastră ? Dimineața următoare
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
spune - și-a exprimat părerea profesorul. ― Vestea trebuie să ajungă și la Petrică, fiindcă o așteaptă cu nerăbdare. ― Voi ruga pe un brancardier să treacă pe la Petrică. ― Numai să nu afle... ― Nu avea nici o grijă. Cred că Îl știi pe nenea Mitru, poreclit „Tac mă cheamă”. El știe unde stă Petrică. Sunt vecini. Și... va face trebușoara acum când iese din serviciu - a hotărât profesorul, chemând la el pe infirmiera din apropiere. ― Te rog să-l inviți la mine pe nenea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nenea Mitru, poreclit „Tac mă cheamă”. El știe unde stă Petrică. Sunt vecini. Și... va face trebușoara acum când iese din serviciu - a hotărât profesorul, chemând la el pe infirmiera din apropiere. ― Te rog să-l inviți la mine pe nenea Mitru. ― Îndată, domnule profesor. Abia ce au făcut doi pași spre cabinetul profesorului, și brancardierul s-a prezentat. Profesorul i-a spus În șoaptă ce are de făcut... ― Am Înțeles, domnule profesor - a răspuns omul. ― Aș fi mers eu, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de la drum lung se fac cinci. La aceștia mai adăugăm pe Maria, soția lui Gruia, pe tatăl meu, pe Despi și, pe soția mea, plus soția ta. În total ar fi nouă oameni. La aceștia, să-l adăugăm și pe nenea Mitru. Deci, zece - a făcut socotelile profesorul. ― Eu gândesc să comandăm de mâncare la un restaurant. De ce nu mai viază „Hanul lui Topor” așa ca pe vremuri? - s-a Întrebat Petrică cu nostalgie. ― Întrebarea e cine să le aducă? - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]