8,125 matches
-
Pistoia, jumătate provine din plante. Am emoții, urmează să întîlnesc, după vizita la fermă, pe autorul acestui paradis, pe autorul acestei afaceri uriașe, pe posesorul miliardelor din bănci. Mă întîmpină un om simplu îmbrăcat, un gospodar ca pe la noi, ușor obosit și cu o inimă caldă. Întreaga lui ființă radiază o bunătate pe care o percepi imediat. Eu iubesc mult verdele, domnule primar. Am văzut pe la alții și am făcut și eu cum m-a dus capul. Cum adică, domnule Vannucci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am apropiat puțin de Dumnezeu. De-acum, Nikos, mă las în voia ta și a milei lui Dumnezeu. Mașina toarce mai firesc și drumul spre hotel pare mai ușor. Treci acolo, doresc să stau lîngă soție! O ședință maraton a obosit asistența. Summit-ul de la Atena din 1997, care reunise o mulțime de șefi de stat și unde am conferențiat și eu, era perfect organizat și nu prea aveai pe acolo oameni de calitatea a doua. Toți cei prezenți aveau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
speranța în mai bine. Trotuarele neîngrijite au și rolul de paturi pe timp de noapte pentru cei care trăiesc la limita umanului. Cei care găsesc un carton, care devine canapea pentru o noapte, pot fi fericiți. Ceilalți nu se mai obosesc și asfaltul scofîlcit poate fi o saltea odihnitoare. O odihnă care să le permită să mai rabde încă o zi de foame. Preocuparea principală este găsirea unei bucăți de pîine. Toți vînd ceva, de la naive brățări din sîrmă de cupru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu pe unde să trec, bre? mă adresez agresorului. Nu mă privește. Pe aici nu se trece, decît... doar peste trupul meu, pare a replica "războinicul". Stau și-l privesc cu nesaț. Regret că nu am camera de luat vederi. Obosește și se așază pe o crenguță. Cum or fi ouțele tale și cu ce penișoare reușești să le clocești, fiorosule? Rîd. Am ajuns de rîsul curcilor. Mi-am găsit nașul. Încerc să fentez, dar adversarul este vigilent. Mă întorc bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu mă aud. După un timp, Liviu se liniștește, îmi face din ochi și rîde. Apoi înțepenește așa, liniștit. Slavă Domnului, zic. N-aș mai fi fost om dacă îl lua Satana de pe acum... Cei trei oameni își revin. Sînt obosiți. Unul din ei apucă smocul de decupaje din nucă de cocos și-l dă prin praful de pe altar. Apoi se uită cu toții atenți la urmele lăsate în praf. Cercetează minuțios fiecare centimetru pătrat. Apoi vorbesc între ei. Un imn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
real. Aurora era chiar pusă să ducă pînă la capăt acest act criminal. Seara, bietul om, controla dacă prin casă nu se află lichide inflamabile. Stătea treaz pînă adormea soția și, din acest motiv, era mai tot timpul obosit. Ești obosit, ai? Unde v-ați întîlnit? A lipsit și ea de acasă, ce, crezi că-s proastă? Exasperat, Aquiles a luat decizia să divorțeze. Dimineața, după o noapte de nesomn, a spus: Aurora, azi mă duc la notar să divorțez de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
uscat. Era răcoare mai tot timpul și doar umiditatea, care depășea frecvent 85%, îți amintea că peste tine au trecut anii și că oasele tale au totuși multe beteșuguri ascunse. Mi se părea că în ziua aceea Soarele coboară cam obosit de atîta pîrjoleală. Cu ultimele puteri arunca o lumină caldă, blîndă, ca un regret de om bătrîn. Fotoliul din bambus era comod și ochii lacomi de atîta frumusețe oboseau. Berea era rece și tihna desăvîrșită. Priveam golful acela numit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ascunse. Mi se părea că în ziua aceea Soarele coboară cam obosit de atîta pîrjoleală. Cu ultimele puteri arunca o lumină caldă, blîndă, ca un regret de om bătrîn. Fotoliul din bambus era comod și ochii lacomi de atîta frumusețe oboseau. Berea era rece și tihna desăvîrșită. Priveam golful acela numit și "Capcana piraților" și gîndul mă ducea la vremurile dure, trăite de asasini și asasinați, de-avalma. Ochii mei semiînchiși încep să vadă cu secole în urmă. Un uragan înspăimîntător se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
descarcă furia: Bruta, mi-a stricat descoperirea... Abia după două zile a îndrăznit să revină reparatorul la locuința Mioarei. Señora... trusa de scule... Poftim în casă, spune oarecum veselă Mioara. Dar... (face semn la cap), nu-i aici? Zulueta Zulueta obosește repede. Ochii mari, cu un alb imaculat te sfredelesc parcă în adîncul sufletului. Povestește încet și se străduiește să pronunțe corect cuvintele în spaniolă. Uită uneori și atunci intervin ferm. Nu mai sînt "fóforo", domnule. Ce ai spus? Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mărite Spirit. - Din nou ești liber să alegi mănăstirea la care vrei să mergem. Te ascult. - Mărite Spirit. Mă bate gândul să mergem la mănăstirea Hlincea. - Facă-se voia ta! - Iți mulțumesc cu adâncă plecăciune, mărite Spirit. - Sper să nu obosești până acolo, pentru că este oleacă de cale de bătut. - Cunosc drumul cel mai scurt și apoi sunt obișnuit cu drumurile lumgi.Vorba lungă, sărăcia omului. La drum! Mișcarea aerului din preajma mea mi-a dat de veste că Spiritul domnesc a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mărite Spirit, când ceva este din belșug...Apare risipa prin lene. Odată cu ultimul meu cuvânt, Spiritul domnesc m-a întrebat: - Care-i locul unde ai vrea să mergem în continuare, omule nesătul de cunoaștere? Imi închipui că încă n-ai obosit - Nici vorbă de oboseală, mărite Spirit. Drept dovadă, mă gândesc să urcăm la mănăstirea Păun. - Atunci ia-o domol la deal, că eu te aștept acolo. Până ajungi tu, voi încerca să aflu de ce s-a risipit așa repede mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Vale a Racovei. - La vale se poate da drumul altfel la pas, văd că mergeți mai repede zise Săndel, ajungând din urmă gârcenenii. - Da, e adevărat, dar sunt și alte cauze ! Ne apropiem de casă, ca și soarele amezii. Chiar dacă obosim un pic, ne odihnim imediat. De fapt avem și multe treburi de făcut. Iată, mâine-i 24 decembrie, câte nu sunt de făcut la casa omului în ajun de Crăciun ?! Dumneata poți să mergi mai încet, că mai ai mult
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fie, sunt elev al Școlii tehnice militare din Sibiu și vin în concediu de sărbători. - Aaa ! acum pricep eu. Dar hai în casă să te odihnești un pic. Ai făcut de la gară, pe timpul acesta, peste zece kilometri. Cred că ești obosit. Dar n-ai cufăr, raniță, sau alt bagaj? - Vă mulțumesc pentru invitație (Săndel scuturând bine bocancii de zăpadă, evită să dea răspunsul cu privire la bagaj), dar nu voi sta mult că am de gând să ajung acasă pe lumină, cum se
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
la răstimpuri, pe un loc mai înalt decât voi înșivă. Sus inima! și capul! Viața, viața adevărată e în altă parte... Tipuri de trecere Cum ne trecem și ne petrecem viața? O bună întrebare pentru mahmureala obștească de după sărbători. Ești obosit, nu prea sprințar la minte, dezabuzat. Te vizitează, palid, gândul deșertăciunii (și balastul indigestiei), cu tot alaiul lor de plati tudini solemne. Ce sens au lucrurile? Cum trăim? La ce bun? Ca să mă simt cât de cât activ și inteligent
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spus), un inventar: câte tipuri de trecere prin viață există? Tipul A: Subzistența. N-ai timp să reflectezi la rostul vieții. Te străduiești să obții, mai mult sau mai puțin decent, substanța ei zilnică, materia ei vitală. Ești ocupat și obosit. Abia dacă poți savura mici episoade de refacere, în weekend sau în concediu. În rest, n-ai nici o poftă de metafizică. Speri doar să nu te lovească vreo nenorocire. Tipul B: Consumul. Viața ți-e dată ca să te simți bine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu e prea mare pentru cine vrea să se adape de la nețărmuritele sale competențe. Viciul de primă instanță al ipochimenului locvace este impolitețea. Nu se gândește nici o clipă dacă cei din sală mai au sau nu răbdare, dacă n-au obosit, dacă nu cumva mai au și alte treburi. Auditoriul e tratat, de fapt, ca o simplă masă de manevră; carne de tun anonimă, șeptel bun de jertfit. Mai grav e că vorbitorul egolatru disprețuiește, fără să vrea, subiectul propriei perorații
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ne arată că nicio clipă credința nu l-a părăsit și cu siguranță că raportarea sa permanentă la Dumnezeu și la cele sfinte a făcut să primescă atâta har, pe care l-a folosit în încălzirea atâtor suflete deznădăjduite și obosite de cruntele încercări ale vieții carcerale. Și în pofida, sau poate tocmai datorită permanentelor încercări dintr-o istorie grea, a existat și va exista întotdeauna o conexiune nevăzută între foștii și viitorii mărturisitori ai neamului, care face ca sămânța credinței și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nu vrea să-și consume combustibilul doar pentru a-și târî barba, să și-o radă... Eu mă mărginesc acum doar să mi-o tușinez și să tac. „Sâmbătă cu prieteni“, 14 martie 1998, ora 15,11 25. Nunta urzicilor Obosiți de albul iernii, om și animale deopotrivă, caută primăvara verdele; chiar și pisica ori câinele, prin excelență carnivore. Dar și verdele se apără: sacrifică ceva, un procent din el Însuși, ca individ, pentru a salva restul. Ca un fel de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
capabil să oprească și apa - cu un dig - și focul - cu o brazdă - și gura lumii - cu vreo doi metri... - cum glăsuiește o vorbă din popor. Dar tot poporul spune că pământul e născut din apă. Mitologia română spune că, obosit de hălăduiala peste apa primordială, unul dintre cei doi frați la fel de primordiali care materializează potențialitatea existenței, anume Fărtatul, i-a cerut opusului său pământ. Pe care Nefărtatul i l’a adus din fundul apei. Ca Într’o cristalizare, pumnul de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oferă Bizanțul: zidul din cărămidă, nici măcar piatră, a cărei estetică, finisare, e doar ordonarea asizelor... Apusul continuă Însă să ofere zeului zidul din piatră fasonată al catedralelor. Și astfel istoria Bizanțului e aceea a pierderilor, Încununată cu a Constantinopolului Însuși. Obosit de atâtea războaie, turcul inventează tencuiala, menită a Înlocui ieftin placarea, mozaicul, fresca care până aici netezea zidul. Grație ei, zidăria poate fi oricât de neglijentă, iar cutremurul de acum doi ani a dezvăluit consecințele. Cât despre zeu... Ce să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ajunși acasă, naivitatea infantilă a fratelui meu alimentată de micile mele stratageme de conservare a spațiului individual de joacă și-a intereselor personale, cât puteau fi ele de personale, la vârsta aceea, trezeau zâmbete pe chipul părinților: - Of, ce-am obosit cu atâtea mere ! Sunt toate, n-am scăpat niciunul, acum poți lua tu cartea. Sunt tare obosit ! De fapt pe frate-meu îl obosise vicleșugul și urzeala acelei minciuni nevinovate ce urma să ne pună pe fiecare pe rând în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de joacă și-a intereselor personale, cât puteau fi ele de personale, la vârsta aceea, trezeau zâmbete pe chipul părinților: - Of, ce-am obosit cu atâtea mere ! Sunt toate, n-am scăpat niciunul, acum poți lua tu cartea. Sunt tare obosit ! De fapt pe frate-meu îl obosise vicleșugul și urzeala acelei minciuni nevinovate ce urma să ne pună pe fiecare pe rând în posesia cărții. Seara, atunci când programul îi permitea, tata ne citea câte o poveste, iar noi trebuia să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
puteau fi ele de personale, la vârsta aceea, trezeau zâmbete pe chipul părinților: - Of, ce-am obosit cu atâtea mere ! Sunt toate, n-am scăpat niciunul, acum poți lua tu cartea. Sunt tare obosit ! De fapt pe frate-meu îl obosise vicleșugul și urzeala acelei minciuni nevinovate ce urma să ne pună pe fiecare pe rând în posesia cărții. Seara, atunci când programul îi permitea, tata ne citea câte o poveste, iar noi trebuia să reluăm firul acesteia și să răspundem tuturor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nu a ripostat, n-a plâns și ori de câte ori era chestionat de terțe persoane, spunea același lucru, în același registru de tempo vocal: „Mariana e surioara mea, are grijă de mine, se joacă cu mine și-mi adună soldățeii când eu obosesc.”. Și-i adunam mai mereu împreună, cu mare grijă îi așezam în cutii cartonate, separându-i în interior prin eșantioane groase de hârtie. Verificam atent unul în urma celuilalt, altfel riscam s-o supărăm pe mama; se mai întâmplase uneori, și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Mergând prin eliminare și prin autocontrolul voinței, vei concura practic cu încă 2, dar foarte buni.” Doamne, ce raționamente logistice, constructive și mobilizatoare mai făcea tata. Și asta fără prea multe studii în domeniul consilierii psihologice și desigur fără a obosi sau enerva interlocutorul. Probele de examen le-am susținut doar în scris, o probă la Limba modernă și două probe în specialitatea Geografie. Toate cele 3 probe s-au consumat în amfiteatrul „Grigore Cobălcescu” unde eram înregistrați aproximativ 40 de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]