13,698 matches
-
din ochi. Îi era greu și îi era frică să se gândească prea mult la moartea lui Tanaka. Acesta murise încercând să-și apere onoarea în fața familiei sale. Când se gândea cum îl aștepta nerăbdător lângă vatră unchiul său cu obrajii lui descărnați, samuraiul voia și el să moară. Îl invidia pe Tanaka pentru că-și luase viața. Dar el nu putea să moară. Trebuia să povestească în Sfatul Bătrânilor de-a fir a păr despre călătoria lor, de dragul lui Nishi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Oricum Sfatul Bătrânilor tot ar fi aflat. „Înțeleg ce-ai simțit când ai strigat cu glas tare că te-ai creștinat” dădu să spună samuraiul, dar se opri. Și el ar fi vrut să-și arunce obida și ura în obrazul seniorului Tsumura, al Sfatului Bătrânilor aflat în spatele acestuia și al oamenilor cu mare trecere aflați în spatele Sfatului Bătrânilor. — Ce-o să se aleagă de noi de-acum încolo? Nu știu. Seniorul Tsumura o să hotărască. Asta... ne e răsplata? zise Nishi zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi erau încețoșați de un văl cenușiu. În clipa aceea, samuraiul se gândi iarăși la soarta sa nefericită. La sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul se împuținase la trup ca un copil, avea obrajii descărnați, dar era împăcat. I se stinsese până și râvna pentru pământurile de la Kurokawa - așa i se păru samuraiului. Înconjurând sicriul, numit în vale „raclă”, alaiul de înmormântare înaintă pe drumul Shirada acoperit încă de zăpadă până la poalele muntelui. Coborâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
peste ape. Aceasta era ultima priveliște a Japoniei pe care aveau s-o mai vadă Velasco și ceilalți osândiți. Gardul din pari de bambus se deschise. Convoiul se opri. În așteptarea morții, osândiții nu mai aveau strop de sânge în obrajii bătuți de vânt. În mijlocul gardului din pari stăteau proaspăt înfipți trei stâlpi înconjurați de paie și vreascuri. Se ridicau drepți întocmai ca niște călăi înalți de stat. Pe când temnicerii legau din nou mâinile celor trei, slujbașul de la judecătorie se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dea de pe ea. Reuși să se scoată de sub el, se ridică-n picioare și-și Îndreptă rochia și haina, apoi Încercă să-și pună părul În ordine. Jim dormea, cu gura puțin deschisă. Liz se aplecă și-l sărută pe obraz. Nu se trezi. Îi ridică ușor capul și-l scutură. El Își schimbă poziția capului și Înghiți. Liz Începu să plângă. Se duse până la marginea pontonului și se uită la apă. Din golf se ridica ceața. Îi era frig, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fereastră pe deasupra mea. Apoi Începu să plângă. — Nu mă pot resemna, spuse, Înecându-se. Și apoi plecă, trecând printre aparate, plângând, ținându-și capul sus fără a privi ceva anume, cu o ținută dreaptă, marțială, cu lacrimile curgându-i pe obraji și mușcându-și buzele. Doctorul Îmi spuse că soția maiorului, care era foarte tânără și pe care n-o luase de nevastă până să nu fie rănit atât de grav Încât să fie sigur că nu se va mai Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stângi niște unguent dintr-o farfurioară și apoi Îl Întinse pe față, atingând-o foarte grijuliu, cu vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea farfurioarei până rămânea pe ele doar o peliculă fină de unguent, apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare delicatețe, Își masa nasul. După ce termină, se ridică-n picioare, luă farfurioara și se duse În camera mai mică, unde dormea. — Mă duc să mă culc puțin, Îi spuse adjutantului, care, În acea armată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să primească pe nimeni În camera sa. — N-ai voie să intri, Îmi spuse. Să nu iei și tu ce am. Am intrat și l-am găsit În exact aceeași poziție În care-l lăsasem, palid la față, dar cu obrajii Înroșiți de febră, uitându-se În continuare, așa cum făcuse și Înainte, la piciorul patului. I-am luat temperatura. — Cât am? Aproape o sută, Îi spusei. Era o sută doi și Încă ceva. Înainte am avut o sută doi. Cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
englezești. — Unde-i Fontan? — Il fait de la vendange. O, Doamne, il est nebun pour le vin. — Dar ție-ți place berea, nu? — Oui, j’aime la bière, mais Fontan, il est nebun pour le vin. Era o bătrânică durdulie cu obrajii roșii, adorabili, și cu părul alb. Era foarte curată și casa era și ea foarte curată și aranjată. Venea din Lens. — Unde-ai mâncat? — La hotel. — Mangez ici. Il ne faut pas manger à l’hôtel ou au restaurant. Mangez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prin orașul umbrit, apoi pe drumul plin de praf, pe drumul lateral și, În cele din urmă, am parcat lângă gard. Era altă zi fierbinte. Madam Fontan ieși În pragul ușii din spate. Arăta ca doamna Moș Crăciun, curată, cu obrajii roșii și părul alb, și se legăna ca o rățușcă În timp ce mergea. — Doamne, bună, Îmi spuse. Ce cald e, Doamne. Intră În casă ca să aducă niște bere. Stăteam pe veranda din spate și mă uitam prin coroana copacului la valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fierbinți. Pe buzele mele, Isuse, e jale cât nu pot să spun, Suspinele grele aleargă și-n suflet cu greu le adun. Din șalul tristeții, uitarea croiește speranțe ce mor, Pe aripa nopții nădejdea se-agață pe aripi de nor. Obrazul de lacrimi amare, zadarnic încerc să-l ascund, Căci ochii din slava cerească oriunde mă văd și oricând. Târzie stă ora să bată și-ncerc să m-agăț și să urc, Spre Casa Speranței din stele lumină sub ochi să
Trepte spre cer by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83221_a_84546]
-
caută peste tot, dar ochii ei negri n-o zăresc deloc. Ce să facă? Să plângă? Poate, așa, mămica ar auzi-o și ar veni, iarăși, lângă ea. Dar, ce minune! Mâna caldă și ocrotitoare a mamei îi mângâie, acum, obrajii și păru-i de tăciune. Sorina zâmbește. E tare fericită că mămica e, din nou, lângă ea. Ar vrea să strige, ca s-o audă toată lumea: „Mama! Mama!”. Ca prin farmec, somnul a fugit. Sorina a deschis ochii. Alături, stă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
noptieră și-l dă frățiorului ei. Dar, acesta nu reușește să-l ducă singur până la gură. Fetița îl ajută, iar micuțul începe să soarbă lichidul gălbui. Și zâmbește. Sorina îi răspunde și ea printr-un zâmbet și-l mângâie pe obraji și pe păr. Sorin nu mai vrea ceai. Zâmbește din nou. Ma-ma! Nu, eu nu sunt mama, eu sunt sora ta, Sorina. Mama s-a dus la piață. Ma-ma, ma-ma! O inimă caldă și bună, cea mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ma! O inimă caldă și bună, cea mai caldă și cea mai bună din lume, bate, parcă, și mai tare. Sorin a spus cel mai frumos cuvânt din lume. Primul cuvânt din viața sa. O lacrimă se plimbă agale pe obrazul de catifea al mamei. O lacrimă și un zâmbet. Ma-ma, ma-ma! La spălat Când a văzut, prima dată, cădița cea verde, n-a știut ce se întâmplă. Până să-și dea seama, mămica și tăticul îi scoseseră hăinuțele
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
două anotimpuri... spune Petronela și lasă, deodată, capul în jos, roșește și mai-mai că i vine să plângă. Înțelegând totul dintr-o simplă privire, educatoarea se apropie de ea. Apoi, două mâini calde și tare dragi copiilor îi mângâie căpșorul, obrajii și-i șterg o lacrimă nepoftită ce ar fi voit parcă să anunțe sosirea rapidă a altora. Așa e, Petronela, ai dreptate. Celelalte două anotimpuri sunt primăvara, care sosește imediat după plecarea iernii și toamna. Aceasta începe exact atunci când și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cei doi frați și le spune: Știți, noi, ceilalți copii, mergem cu mașina la pădure, în afara orașului. Voi nu mai aveți locuri, așa că duceți-vă acasă! Când au auzit una ca asta, celor doi le-a venit tot sângele în obraji. Cum, pentru ei nu mai sunt locuri? Dar pentru Ciprian sau Elena, pentru Mioara sau Petru cum de s-au mai găsit? Reaua asta de Ana mă ține minte că, atunci, când scria cu cretă colorată pe statuia din cartier
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dat-o? îl întreabă mama pe Sorin, când băiatul vine, din nou, la bucătărie. Da. Și a spus că-ți mulțumește mult. Te roagă să te duci pe la ea. Te-a așteptat toată dimineața. Sorina simte că, iarăși, îi ard obrajii. Ar vrea să spună ceva, dar nu poate. Acum, Sorina, tata-l roagă pe băiatul lui să meargă să ia niște ouă din piață. Că, pe cele de ieri, le-ați mâncat de dimineață. Sorin pleacă. În ochii negri ai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
chiar. În felul acesta, poate muri orice plantă. Înțelegând ce năzdrăvănie puteau să facă cei mai mici nepoți ai bunicilor erau gata-gata să izbucnească în plâns. Mâinile blânde și calde ale bunicului i-au mângâiat, însă, pe creștet și pe obraji, voind parcă să le spună: „Hai, nu mai fiți triști! Sunteți niște copii cu inimă bună. E bine că iubiți și că îngrijiți plantele și pomii. Și acum, copilăriți-vă cât vă poftește inima!” Ce să mai facă, ce să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nici n-a vrut. În loc de răspuns, i-a îmbrățișat și i-a sărutat pe toți. Apoi, soarele care, după cum se știe, are obiceiul să nu lipsească de la nici o bucurie, mare sau mică, râde și, cu razele poznașe și vesele, mângâie obrajii copiilor și al bunicii și alungă orice lacrimă. Sorin, cel mai mic nepoțel al bunicilor privește la maldărul de cadouri pe care buna le așază peste tot. Clipind din ochi ștrengărește, băiatul întrebă: Ei, bunică, ce zici, care este cel
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
idee! însă, luați pe negândite, nepoții nu știu ce să spună. O ramură a mărului s-a lăsat în jos. Probabil ca să vadă mai bine vițelul. La fel a făcut și o creangă de gutui, și una a părului... Mugurii lor mângâie obrajii catifelați ai copiilor. Ce-ar fi, izbucnește Sorin, să-i spunem Mugurel? Frumos nume, foarte frumos! zic ceilalți. Dacă vreți voi, Mugurel să-l cheme! confirmă bunicul. Nedumerire Toată lumea s-a așezat la masă. Nu e o masă obișnuită, ci
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ce să spună? Ascultă și tu! Zice: „Cotcodac, cotcodac! Un ou mare am să fac, Pe Sorina s-o împac!” De ce să mă împace, că eu nu mai plâng! zice fetița și ncearcă să ascundă lacrima jucăușă care poposise pe obrajii ei. Așa-i bine. Înseamnă că găinușa o să fie tare bucuroasă. Ea te-a văzut când plângeai și-a vrut să-ți facă un dar, ca să te îmbuneze. Și să te facă să zâmbești iarăși! Lacrimi poznașe Ori de câte ori se duc
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe loc, ceva nevăzut te-ar duce într-acolo. Însă, cel mai mult așteaptă Sorin și Sorina să revadă două ființe tare dragi lor, să simtă pe obrăjori gâdilitura unei mustăți ca o vrăbiuță gata de zbor sau mîngâierea unui obraz catifelat și frumos, pe care copiii l-au văzut mereu doar plin de zâmbete și bunătate. De fiecare dată când se aude în fața porții claxonul Tinuței care, parcă ar spune: „Am sosiiit! E cineva acaaaasăăă? Ochii bunicului și ai bunicii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
văzut aici? Vă e frică să nu facem vreo boroboață prin ogradă? Nu vă temeți! De data asta o să fim mai cuminți ca înainte. N-am plâns! Se apără bunicul. Doar o lacrimă poznașă a apărut așa, din senin, pe obraji. Probabil din cauza vântului... ...Sau din cauza cepei. Că v-am pregătit ceva tare bun la bucătărie. Hai, toată lumea în curte, că nu se face să stați la poartă. Și, pe urmă, la masă! spune bunica. Cuțulache Eroul povestirii noastre are, de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de alaltăieri, nici cu cele de dinainte. Parcă o mână nevăzută și năzdrăvană ar fi răspândit în toată ograda parfumuri dintre cele mai felurite și mai frumoase. Cum ieși din casă, te întâmpină mirosul merelor coapte și al perelor cu obraji îmbujorați care, de pe crengile lor, parcă îți zâmbesc pline de voioșie. Dacă o iei prin grădinița din fața casei, vei face cu siguranță, cunoștință cu aroma pufoaselor gutui. Prunii și zarzării - aflați ceva mai încolo - își unduiesc crengile în sus și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a născut pământul gras cafeniu sau negru, care hrănește lanurile de grâne. Aceasta este povestea câmpiilor noastre”. (S.Mehedinți, G.Vâlsan, Lecturi geografice ) Macii Magda Isanos Ardeau ca niște facle vii, în vârf de firave tulpini. Își înălțau râzând zglobii obrazul roșu dintre spini. I-am adunat cu mâini avare, am rătăcit în seara blândă, umplându-mi brațele de floare învăpăiată și plăpândă. Și m-am întors într-un târziu, departe câmpul rămânea, atât de singur și pustiu în urma mea. Dar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]