6,753 matches
-
mai multe Românii -, dacă aș vrea să glumesc, aș putea spune că sunt revoluționari de profesie! Ce "revoluție morală" să facă? Păi, morala publică de acolo e de câteva ori superioară celei de la noi! Sigur, ei sunt conservatori și probabil obsesia aceasta a lor are și ceva real, Polonia e țară catolică, cu largi segmente conservatoare, speriate de integrarea în Europa etc., dar mai mult decât asta a funcționat ca strategie electorală. Cu o lună și ceva înaintea alegerilor de anul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ca și cum aș fi polonez! până la Crăciun. Ar fi fost dezastruos pentru conservatori, cum s-a văzut la recentele alegeri locale, câștigate de liberali și de social-democrați, cred că în cam toate marile orașe. Așa că, acum, conservatorii sunt în corzi! Mențin obsesia "revoluției morale" ca să-și păstreze cât mai mulți din votanți pe care îi pot pierde, de altfel, în două direcții: și spre liberali și socialiști, și spre radicali! Dacă s-ar fi menținut în limitele civilității în campania de anul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
vizionare. Sub masca „obiectivă” a Elenei Drăgănescu, a lui Maxențiu sau a Inei Rim, ca și sub cealaltă, demoniacă, a lui Walter, a doctorului Rim sau a lui Lică Trubadurul, o singură perspectivă interesează și tulbură: perspectiva generală, pătrunsă de obsesia devoratoare a urâtului și de conștiința degradării sufletești și fizice a omului. Umanitatea imaginată de prozatoare, maladivă și la propriu și la figurat, se mișcă într-un univers închis, în cicluri care se desfac și se refac, sub incidența permanentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
a unor indivizi sau a unor categorii omenești îi apare drept rezultatul unei epuizări interioare, cu sugerarea pe alocuri a unor motivații ereditare. Cauza e însă stilul de viață al personajelor, orizontul închis și meschin al îndeletnicirilor lor, mai exact obsesia permanentă a poziției sociale, de unde și rivalitatea mondenă dintre grupuri, când nu de-a dreptul arivismul cel mai ignobil și mai lipsit de scrupule. Într-un atare context, boala și moartea dobândesc semnificații simbolice, îngroșând culorile sumbre ale tabloului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
o înjosește sau o vulnerează prin gest sau prin înfățișare, o reacție de conservare a unei purități amenințate și fragile. Senzualitatea unor eroine este o exaltare a vieții și a ființei umane necontrafăcute, autentice, în opoziție cu ipostaza oricărei vulgarități. Obsesia bestiei ca forță ostilă și imprevizibilă o au multe personaje feminine, terorizate de imaginea diformității și dizarmoniei de care sunt iremediabil înconjurate și asediate. Căci viața se amestecă inevitabil cu moartea, frumosul cu urâtul, binele cu răul, într-o dialectică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
să ascundă de sens, de cuvânt. Modernismul unea eroul cu efortul de a-l pune în cuvinte. Viața devenea limbaj, exprimarea (stilul) era lucrul cel mai important. Autorul Desperado readuce personajul la viață. Doar că, de data aceasta, renunțând la obsesia stilului, autorul se refugiază în amintire, în trecutul ascuns în mintea personajului. Rămâne din Fluxul conștiinței interesul pentru gândurile eroului (amintiri din trecut, în special), dar revolta împotriva Modernismului static readuce acțiunea, incidentul, suspansul. An Artist of the Floating World
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lor convențiilor pe care le contestă. Cei care lasă dezordinea memoriei să tiranizeze textul cu adevărat, indiferenți la "intrigă", love interest ori cronologie, sunt autorii Desperado. Fie că e metodă de narare (Rămășițele zilei, Kazuo Ishiguro; Waterland, Graham Swift) ori obsesie a prezentului (Lessing, Fowles), memoria e substanța eroului. În aparență, Lessing, Lodge, Bradbury, Amis, Barnes scriu doar în și despre momentul prezent. În realitate eroii sunt împovărați de somnul a tot ceea ce nu se mai poate întâmpla fiindcă s-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu "În ce timp suntem?" Niciun timp. Nicio epocă anume. Mult dincolo de ele. Suntem tentați să le dăm uitării. Citim un roman care ne împinge în afara ideii de timp. Cartea descrie ciumă, foc, credința în necuratul, schelete fără număr (iar obsesia lui Eliot, oasele). Dyer e convins că [...] ciuma, focul nu au fost accidente ci esență, semne ale fiarei dinăuntru. În numele lipsei de lumină din noi toți, clădește și mărturisește tot ce-i trece prin minte. Autorul îl pune să explice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amintiri. Nici măcar Platon, oricât ar fi de interesat de istoria Pământului, nu are nevoia noastră de valori materiale concrete. El descoperă totuși dorința de a ieși din contur, de a bate lumile, mai ales pe cele trecute aceasta fiind și obsesia lui Ackroyd. Această nevoie de a vedea alte locuri (reale, ori locuri ale minții) e pecetea epocii noastre și ea dispare definitiv în viitorul imaginat de Documentele lui Platon. Platon descoperă că suntem doar pe jumătate din înălțimea contemporanilor lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
l-a cunoscut ca soră de spital după ce a fost rănit în Primul Război Mondial. Nefericită în Africa, ea a încercat să civilizeze ținutul cum s-a priceput, și mai ales să-și îmblânzească fiica, în vreme ce aceasta avea o unică obsesie, și anume să nu cumva să ajungă vreodată cum e mama ei. E limpede de aici că Doris Lessing nu a fost tocmai un copil fericit, de unde și ideea ei că doar copilăriile nefericite fac marii scriitori. La șapte ani
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scântei de încordare, fulgi de imaginație de o mare ambiguitate. Toate la un loc, pentru a-l cita din nou pe T.S. Eliot, "comunică înainte de a fi înțelese", ca orice poezie adevărată, de altfel. Decorul e marele oraș. Londra e obsesia lui Ackroyd, spațiul prezentului lui, care e de fapt un trecut fără viitor. Cuvintele se leagă uneori în ciorchini, într-o aură de conotații fizice pe care poetul nu le lămurește, nu le clarifică, iar lectorul abia dacă le intuiește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu poți totuși fără ea (sunt atâtea...) El are nevoie de viață pentru a scrie și scrie pentru a face viața suportabilă, pentru mângâiere, pentru liniștea lui, cel care e "de unul singur" (telefonul mort...), ca să-și aștearnă tandrețea, marea obsesie a scrisului lui. 3.3. Fleur Adcock: Convenția sentimentului în poem Născută în 1934, în Noua Zeelandă, Fleur Adcock se numără printre poetele care nu se tem de propria biografie sau feminitate. Ea mărturisește că-și folosește propria viață ca suport
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeme: toate volumele ei la un loc sunt o radiografie a modului cum vede ea viața și omul în univers. T.S. Eliot îl numea pe Yeats "poetul vârstei de mijloc înainte de toate". Cu o generație mai târziu, Ruth Fainlight moștenește obsesia și, mult mai puțin teatral decât Yeats ori Eliot, ea aduce moartea cu picioarele pe pământ. Vorbește despre îmbătrânire ca și cum ar flecări: Frați, surate, v-ați obișnuit cu fața cum vi se vede-n oglindă? O puteți accepta, o puteți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a decretat că dragostea nu mai e o temă pentru roman. Cei care au pus în practică teoria ei sunt de fapt autorii Desperado. Romanul tău este o comuniune cu inexprimabilul. Ce vorbe ar exprima mai bine tema ta esențială, obsesia majoră? PA. Obsesia mea majoră este iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. LV. Ai un umor fără limite. Te consideri atașat, detașat, ironic, prezent ori absent din text cu premeditare? PA. Am într-adevăr simțul umorului, nădăjduiesc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dragostea nu mai e o temă pentru roman. Cei care au pus în practică teoria ei sunt de fapt autorii Desperado. Romanul tău este o comuniune cu inexprimabilul. Ce vorbe ar exprima mai bine tema ta esențială, obsesia majoră? PA. Obsesia mea majoră este iubirea trecutului față de prezent și a prezentului față de trecut. LV. Ai un umor fără limite. Te consideri atașat, detașat, ironic, prezent ori absent din text cu premeditare? PA. Am într-adevăr simțul umorului, nădăjduiesc, chiar dacă el se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prin care vreau să zic că există cartiere, străzi, case care influențează în mod activ viața și firea celor ce le locuiesc. Nu e vorba de o materie ce ar putea fi predată la școală ori la universitate e o obsesie a mea. Acum câțiva ani mi s-a cerut să scriu o biografie a Londrei, o carte care tocmai acest lucru îl studia, adică forțele ce alcătuiesc prezentul londonez, forțele orașului, pământului, temeliei Londrei, care toate au un anume efect
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
literară, ori sunteți pasionat de cunoașterea de dincolo de rațiune, de logică? PA: Într-adevăr, cunoașterea de taină apare în multe dintre romanele mele. Nu mă prea preocupă acest subiect în viața reală. În scris, însă, se pare că e o obsesie... Nu știu cum să explic acest fapt. Mă gândesc că, dacă împărțim oamenii în seculari și religioși, eu prefer să scriu proză religioasă, spirituală. În diverse feluri, evident. Ideea mea e să pun în lumină trecerea timpului, să-i celebrez sfințenia, ca să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
PA: Mai degrabă mă aleg ele pe mine. Uneori îmi dă cineva o idee, cum a fost ideea de a scrie biografia Tamisei, care a venit de la editorul meu. Alteori, cum ar fi Newton și Poe, e câte o veche obsesie de-a mea, și atunci cartea vine ca de la sine. Se-ntâmplă cu câte un roman să iau tocul și să mă pun pe scris fără niciun plan. Fiecare carte se naște altfel, fiecare carte e de fapt o rațiune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cred că îmi reduc cititorii la tăcere (nu mai departe cazul tău, nu-i așa?). Primesc multe scrisori de la cititori. Interviuri? Le îngădui, dar nu-mi fac nici plăcere nici neplăcere. Evident, depinde de întrebări. Mi se pare, totuși, că obsesia recentă de a pune artistul să explice ceva de îndată ce creația s-a încheiat e absurdă. Iar artiștii nu se prea pricep la asta, oricum. LV. Consideri că romanul "îi va supraviețui și lui Dumnezeu". Izvorăște oare vitalitatea lui din limbă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu cea mai mare plăcere. Cât despre iubire, nu... E poate dorința de a o oferi. LV. A Prayer for My Sons amintește, fie și doar ca titlu, de A Prayer for My Daughter a lui Yeats. Rescrierea e o obsesie a autorilor Desperado. Le ceri fiilor tă te ierte fiindcă "mi-am lăsat spaimele în voi". EF. Mărturisesc că nu la Yeats mă gândeam. E vorba de teama disperată că am făcut rău cu mâna mea copiilor mei talentați și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și îndrăzneață. E iubirea o temă importantă pentru tine? Crezi că orice poet trebuie să scrie poezie de dragoste la un moment dat, ori e cazul să scoatem iubirea din poezie? Ca orice Desperado care se respectă, nu faci o obsesie din iubire. În același timp, o tai în așchii și o înfigi în fiecre vers pe rând. Ești afectuos, asta e. Scrii cu sensibilitatea, inteligența, ochii, amintirea? GS. Ediția mea completă de Poeme în trei volume va avea în volumul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
țară și în străinătate. Versurile i-au fost traduse în maghiară, germană, engleză, franceză, suedeză. Poate că vocația lui P. a fost publicistica, el fiind un jurnalist înnăscut, activ și „posedat” de meserie. Nu a făcut însă din aceasta o obsesie. Vocația în care a „produs” s-a dovedit, până la urmă, proza: Vara unui fost campion de pian (1973), romanul Tunelul norvegian, iarăși un volum de proză scurtă, Zece minute de nemurire (1983), și încă un roman, Scara interioară (1987). Rafinat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Componentă esențială a vieții, sexualitatea determină conservarea și reproducerea ființelor, perpetuarea vieții, exprimarea trebuinței de comunicare intimă ce poate deveni scop în sine dar și mobilul unor trăiri transbiologice și transpsihice spirituale. Poate deveni mobilul intimității elevate dar și mobilul obsesiei, vinovăției, bolii, disperării, poate deveni sursă de conflicte, de rivalități, gelozii și trădări. Dat fiind importanța sexualității în geneza și perpetuarea lumii vii, această componentă esențială a vieții a fost modelată social și cultural, a intrat în tipare comportamentale individuale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care le însăila, de micile escrocherii. Henri se simte tot mai mult legat de cea pe care în urmă cu șapte luni o găzduise, găsește că atitudinile ei au un farmec înnăscut, că e toată... numai sex, că este o obsesie pentru el. Știe că banii îi dădea derbedeului de Bébert, că pe el îl iubea cu adevărat, că de el doar profita. Ea continuă să fie tot mai revendicativă, tot mai costisitoare, cu orice prilej îl jignea că este urât
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dorea să-l elibereze de promisiunea căsătoriei, că l-a despărțit pe Kurati de familie, dovadă că, într-o criză de nervi, i-a cerut să se împace cu soția. Este tot mai devastată de comportamentul isteric, este torturată de obsesii și coșmaruri, o urmăresc gânduri de sinucidere. Pe fondul maladiei isterice, tot mai confuză, este chinuită de suferința fizică generată de un chist ovarian. După operație se stinge, deși ar fi vrut să trăiască, probabil să repare dramele pe care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]