6,787 matches
-
aud aceeași înaltă voce de trubadur întîrziat, telefonul m-a avertizat că totul era sfîrșit: Aștept... aștept..., suna acum stins vocea care cîndva făcea să ia foc zaiafeturile noastre. Ce-aștepți, măi, Mikiduță? l-am întrerupt încercînd fals încurajator să ocolesc neagra-i premoniție. Nu l-am mai auzit. Ștergînd obosita bandă și rămînînd cu cea stenică, de-altădată, care aștepta și ea, dar ne aștepta voioasă pe noi toți, ultimii mohicani, să-i călcăm pragul, pe Petru Rareș, la numărul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
făcînd pași nebuni pe o nebună claviatură de jazz, doar o clipă. - nu-mi pot da seama dacă Emil Brumaru cu oața șăpcuță de baseball e venit aici pentru lansare sau pentru scormonitul rafturilor; bine că e. - Liviu nu poate ocoli nici acum, în colorata lui intervenție, scena paradigmatică în care triumvirii Mihai Ursachi-Eugen Andoni-Val Gheorghiu, plantați în Piața Unirii, puneau note trăpașelor în buiestru; la rîndu-mi, îi reamintesc momentul cînd, parcurgînd una din din expozițiile mele de... vîrstnic vine și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întreabări puse de alți filosofi contemporani, urmând și ei aporetica mai veche a filosofiei și, totodată, suspendând evidența de "obiectivitate" a obiectului, ca și cum aceasta, acceptată, totuși, la un moment dat, ar fi problematică, dar admițând ca fiind dată și, desigur, ocolită de întrebare, gândirea (conștiința) însăși. De unde, așadar, puterea "transcendentală" față de ceva ce devine, tocmai prin intervenția acestei puteri, "obiect"? Și în funcție de această problemă se structurează fel de fel de întrebări care dau seamă de anumite intenții de tematizare filosofică. Dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofia românească actuală bate căile de la marginea judicativului constitutiv, urmărind sensuri care îl transcend pe acesta. În fapt, toate aceste reconstrucții filosofice, aparținând filosofiei actuale, constituie însuși orizontul "nostru" cultural, în mod necesar activat în orice tematizare care nu poate ocoli tradiția. Dar dinlăuntrul acestuia, alături de motivația tehnic-fenomenologică venită dinspre unele lucrări ale lui Husserl și dinspre altele ale lui M. Merleau-Ponty, amintită mai sus, trebuie să spun că primele întrebări pe tema judicativului au fost motivate îndeosebi de lectura a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceea ce tradiția impune, admirându-i monumentele de la mai mare sau mai mică distanță. Se află însă, în schițele acestui demers, și o constrângere esențială: nu poate fi evitată "ontologia originară", luarea în considerație a "ființei" filosofiei; dar nu poate fi ocolită nici originaritatea sa "filotică". Fiindcă tocmai prin acestea două originaritatea ontologică și cea filotică ale filosofiei -, readuse la "conținutul" care a motivat ivirea filosofiei, pot fi reconstruite liniile unui nou topos pentru însăși posibilitatea omului de a se re-cunoaște pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de elemente heterogene, adică unul al aspectului formal, celălalt al aspectului alethic: subiectul și verbul, de exemplu, sau predicatul și timpul, cum deja am văzut în teoria conceptului-funcție a lui Frege. Desigur, într-un astfel de moment nu putea fi ocolită problema predicativității (predicației); ceea ce înseamnă că o cercetare, fie și grabită, a acestui moment din istoria logicii, semnificativ pentru istoria gândirii, rostirii și făptuirii umane, trebuie să socotească împreună cuplul heterogen cu faptul predicativității. Opțiunea pentru unul sau altul dintre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a apărut până aici ca fiind, sub aspect pragmatic, susținută, întâi, de diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic, arătându-se, apoi, ca fiind susținută și de diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cea părelnică, opinativă (doxa) -, nu poate fi ocolită o problemă ce rezultă, întâi, din sistematica aristotelică a logicii, apoi din problemele pe care filosoful atenian le pune în discuție, iar în ultimă instanță, din ideile ce susțin teoria aristotelică a adevărului. Este vorba despre o încrucișare a domeniilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucra după "metoda" aristotelică a dialecticii. Mai degrabă astfel de probleme trebuie puse și asumate, fiindcă nu putem despărți evenimentul de-naturării logos-ului, al trecerii lui în logică, de problemele "mari" ale filosofiei prearistotelice, pe care logicianul nu le-a ocolit, iar în măsura în care le-a socotit defectuos puse ori tematizate, le-a respins sau le-a corectat. El însuși, de altfel, se ocupă, parțial în Organon, mai apăsat în alte lucrări, de astfel de probleme despre "temei", "cauză primă", "principiu", "ființă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
multe raționamente. Observația din urmă este valabilă doar cu condiția asumării, de la bun început, a unui punct de plecare în această construcție, anume structura judicativă originară S P. Dar ar fi cu putință și o altă cale, una care să ocolească angajamantele judicative, pentru a atinge adevărul? O asemenea întrebare este cu totul legitimă, chiar pe baza celor descoperite în felul în care Aristotel a proiectat și realizat construcția silogismului. El însuși, după cum am văzut în prima parte a interpretării logicii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De asemenea, rămâne în afara semnificațiilor timpului (configurate cel puțin precomprehensiv, relativ la proiectul critic) o zonă destul de întinsă și foarte importantă a "criticii rațiunii pure": activitatea rațiunii, aceasta din urmă înțeleasă ca facultate a raționamentelor dialectice. Acest fapt nu poate fi ocolit; dimpotrivă, trebuie abordat cu toată atenția, fiindcă el pare a avea un anumit potențial non-judicativ, de vreme ce timpul nu are "poziția temeinică" dobândită prin activitatea sensibilității, imaginației și intelectului. Sensul "subiectivist" al timpului este însă subminat continuu în proiectul critic, prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intențional-factic, dacă el nu ar fi timpul însuși, timporizând (în-ființând, cum se va arăta și dovedi în operarea reducției judicative a judicativului constitutiv, din partea următoare a lucrării de față). Heidegger nu spune aceasta, dar interpretarea de față nu trebuie să ocolească acest sens, scos deja la iveală din perspectiva unei reducții fenomenologice. "Ca" este timp. Iar în această calitate, el poate fi prezent în mod originar în constituirea locului-de-deschidere al Dasein-ului, în structura ceva-ca-ceva investită cu rolul de prealabil al oricărei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de unități lingvistice (limbajul natural, limbajul unei științe, limbajul filosofic, un metalimbaj oarecare etc.) Fără îndoială, relațiile noi pe care le angajează veri- condiționalitatea (condiționarea valorii de adevăr a unei propoziții compuse de valoarea de adevăr a componentelor sale) pot ocoli condiționarea directă, la nivelul unei judecăți, a "sintezei" timp-verb, așa cum ea apărea în vechea logică. De aici posibilitatea de a trata strict formal anumite chestiuni legate de entitățile logice presupuse de veri-condiționalitate. Însă nu se poate rămâne aici; o intervenție
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu ar fi avut o conștiință critică înainte de momentul marcat de revista „Dacia literară”. Îmbinând viziunea diacronică cu cea sistemică, demonstrează că rudimente ale unei asemenea conștiințe pot fi descoperite în producțiile medievalității târzii sau chiar în cele folclorice. Demersul ocolește exagerările, pendulând cu dezinvoltură între nivelul individual și acela al unei întregi culturi. În plus, reexaminarea anumitor concepte și relații se face cu discernământ și spirit critic, ceea ce contribuie la inducerea unui suflu nou în „semnele” prea tocite. Și cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
despre oameni din ținuturi Îndepărtate. Imaginația umană și-a luat zborul din parohialismul vecinătății apropiate și a putut să cutreiere Pământul. Îmbunătățirile aduse busolei și folosirea crescândă a hărților și tabelelor maritime le-a permis exploratorilor și aventurierilor europeni să ocolească continentul african și să traverseze Atlanticul spre America. Colonizarea a noi și vaste teritorii a avut un efect dramatic asupra noțiunii de spațiu a europenilor 7. Dintr-odată lumea a devenit mult mai mare. Popularea ei a devenit o obsesie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Între orașe și mediul rural. O populație În creștere cerea o cantitate mai mare de bunuri și prețuri mai mici. Breslele textile au fost primele care au avut de suferit din cauza forțelor pieței care se eliberau. Comercianții au Început să ocolească controlul breslelor și jurisdicția urbană dispersând lucrul spre forța de muncă mai ieftină din zonele rurale - așa-numitul sistem putting-out. Noile progrese În tehnologie și În organizarea muncii au dus la o diviziune a muncii reducând În mod substanțial costurile
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
unde clientul plătește pentru produs. La fiecare etapa a procesului, vânzătorul mărește prețul pentru a reflecta costurile tranzacțiilor. Dar acum, un număr În creștere de editori - În special de manuale și cărți de specialitate, care necesită aduceri la zi frecvente - ocolesc toți acești pași intermediari În publicarea unei cărți și costurile fiecărei etape a procesului. Chiar dacă Encyclopedia Britannica Încă comercializează setul de douăzeci și două de volume cu 1.395 dolari, ea vinde mult mai puține cărți. În schimb, compania postează
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pentru a reprezenta interesele regionale din interiorul Uniunea Europeană. Rezultatul subsidiarității este că regiunile au devenit acum un fel de a treia forță, folosind atât relația cu țara gazdă, cât și cea cu Uniunea Europeană, În scopul promovării propriilor obiective. Adeseori, regiunile ocolesc cele două instituții de guvernare, creând rețele atât Între ele, cât și cu instituțiile globale transnaționale, pentru a-și Îndeplini aceste obiective. Ele au adăugat un nou nivel de angajament În potpuriul politic european. Acum, rețelele de guvernare sunt din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Uniunea Europeană ca pe o forță de eliberare. Fiind parte a unui organism politic transnațional de mai mari proporții, le-a indus mai multă putere de manevră În interiorul națiunilor lor. Acum, subculturile locale, legate de regiuni geografice specifice, pot adeseori să ocolească constrângerea statului-națiune și să stabilească legături politice, comerciale și sociale la nivelul Uniunea Europeană, obținând astfel un grad mai sporit de independență și autonomie, decât cel pe care Îl aveau sub domnia statului-națiune. Arhitecții Uniunea Europeană au Început să sesizeze un aliat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a se umple, a se uni (derivate); ● nereflexive: a apune, a asfinți, a avansa, a bălti, a coti, a rămâne, a răsări, a sta, a staționa, a trăi (primare); a atârna, a devia, a înainta, a încremeni, a înlemni, a ocoli (derivate); ● reflexive/nereflexive: a (se) ancora, a (se) înțepeni (derivate). Am considerat ca fiind relevantă din punct de vedere semantic pentru această subclasă informația semantică [a fi într-o poziție (spațială), a descrie o anumită poziție (spațială), neasumată de un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nominalului obiect direct (intern): Vorbește prostii/*prostiile Plânge lacrimi/*lacrimile amare. ● Inacuzativele tranzitivizate impun articularea nominalului din poziția de complement direct: Coboară scara/*scară/scările Oamenii adaptează alimentația/*alimentație Ion agață haina/*haină în cuier Ion încetinește rimul/*ritm Ion ocolește pădurea/*pădure Ion trece strada/*stradă. Obligativitatea articulării nominalelor din poziția de complement direct al ergativelor tranzitivizate este explicabilă la nivel structural: în poziția de Specificator al VP, poziție prin care trece complementul inacuzativelor în drumul său spre poziția de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nom. înaintarea, înaintatul A ÎNCREMENI Când trece Băse, mulțimea încremenește tranz.: Băse încremenește mulțimea part. încremenit, -ă nom. încremenirea, încremenitul A ÎNLEMNI Actorul înlemnește în spatele scenei tranz.: Nepăsarea Ioanei îl înlemnește pe Ion part. înlemnit, -ă nom. înlemnirea, înlemnitul A OCOLI Drumul ocolește prin pădure tranz.: Ion ocolește pădurea part. ocolit, -ă nom. ocolirea, ocolitul (c) MIȘCARE DIRECȚIONATĂ REFLEXIVE A SE APROPIA Ion se apropie de sfârșitul tezei tranz.: Teza îl apropie pe Ion de Ioana part. apropiat, -ă nom. apropierea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
înaintatul A ÎNCREMENI Când trece Băse, mulțimea încremenește tranz.: Băse încremenește mulțimea part. încremenit, -ă nom. încremenirea, încremenitul A ÎNLEMNI Actorul înlemnește în spatele scenei tranz.: Nepăsarea Ioanei îl înlemnește pe Ion part. înlemnit, -ă nom. înlemnirea, înlemnitul A OCOLI Drumul ocolește prin pădure tranz.: Ion ocolește pădurea part. ocolit, -ă nom. ocolirea, ocolitul (c) MIȘCARE DIRECȚIONATĂ REFLEXIVE A SE APROPIA Ion se apropie de sfârșitul tezei tranz.: Teza îl apropie pe Ion de Ioana part. apropiat, -ă nom. apropierea, apropiatul A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Băse, mulțimea încremenește tranz.: Băse încremenește mulțimea part. încremenit, -ă nom. încremenirea, încremenitul A ÎNLEMNI Actorul înlemnește în spatele scenei tranz.: Nepăsarea Ioanei îl înlemnește pe Ion part. înlemnit, -ă nom. înlemnirea, înlemnitul A OCOLI Drumul ocolește prin pădure tranz.: Ion ocolește pădurea part. ocolit, -ă nom. ocolirea, ocolitul (c) MIȘCARE DIRECȚIONATĂ REFLEXIVE A SE APROPIA Ion se apropie de sfârșitul tezei tranz.: Teza îl apropie pe Ion de Ioana part. apropiat, -ă nom. apropierea, apropiatul A SE CĂȚĂRA Ion se cațără
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranz.: Băse încremenește mulțimea part. încremenit, -ă nom. încremenirea, încremenitul A ÎNLEMNI Actorul înlemnește în spatele scenei tranz.: Nepăsarea Ioanei îl înlemnește pe Ion part. înlemnit, -ă nom. înlemnirea, înlemnitul A OCOLI Drumul ocolește prin pădure tranz.: Ion ocolește pădurea part. ocolit, -ă nom. ocolirea, ocolitul (c) MIȘCARE DIRECȚIONATĂ REFLEXIVE A SE APROPIA Ion se apropie de sfârșitul tezei tranz.: Teza îl apropie pe Ion de Ioana part. apropiat, -ă nom. apropierea, apropiatul A SE CĂȚĂRA Ion se cațără în pod tranz.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aceeași origine, formează un singur neam”. Marii noștri geografi au procedat la descrierea și caracterizarea acestui teritoriu, precizând, fără nici o urmă de revizionism, că statul realizat în 1918 nu a cuprins și nu putea cuprinde pe toți românii. În ținutul ocolit de Nistru, Marea Neagră, Dunărea de Jos se cuprinde pământul românesc, afirma Simion Mehedinți în primele rânduri ale cărții apărute după război, afirmație reluată în numeroasele ediții ce i-au urmat, în colaborare cu George Vâlsan și, apoi, cu Vintilă Mihăilescu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]