8,628 matches
-
scape. Dar a asigurat-o că nu va face nimic foarte complicat - și au pornit! Este ca atunci când conduci, își spunea Ashling. Acum stai, apoi te miști lin, doar datorită lucrurilor pe care le faci cu picioarele. Înainte și înapoi, pășeau și se legănau, o învârtea departe de el, ea se întorcea lin și fără să greșească vreun pas, reîncepând dansul, înainte și înapoi, aplecându-se și îndepărtându-se. Îi dădea ceva idee despre cum ar fi să poți să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe Ashling să se neliniștească, mai ales după discuția cu Dylan. —Ashling, se adresă Clodagh celor din cameră. Mă poți suna? Am nevoie să vorbesc cu tine despre... ceva. 25tc "25" Marți dimineață, când Trix cea cu fața strălucitoare a pășit în birou pe o pereche de pantofi cu tocuri de plastic, s-a simțit un miros subtil, dar inconfundabil, de pește. Ashling l-a observat de cum a intrat pe ușă, iar toți ceilalți care intrau pe rând în birou amușinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sorbeau din sucul verde, încercând să nu vomite. Doar Dan „Încerc orice măcar o dată“ Heigel, de la Sunday Independent, gustase din oxigen și devenise atât de amețit încât a trebuit să se întindă puțin în hol, unde turiștii erau nevoiți să pășească peste el, zâmbind indulgent și gândindu-se că este exemplul tipic de irlandez beat. Haide, îi spuse Lisa într-un sfârșit. Trebuie să ne vedem de demonstrație și apoi să ne luăm cadoul. Lisa avea dreptate, notă Ashling. Caro, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Căsătorit, din păcate, deci era puțin probabil să dea peste el într-un club de noapte. Avea mai mari șanse dacă își petrecea weekendul pe lângă un magazin DIY. —Iisuse Hristoase, spuse ea cu voce tare, oprindu-se brusc când să pășească în birou. Sticle de șampanie, căni, folie de aluminiu și cabluri erau împrăștiate peste tot, iar locul duhnea a cârciumă. Evident, menajera nu considerase că ar fi fost treaba ei să curețe rămășițele petrecerii de vineri. Ei bine, Lisa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bineînțeles că nu te voi suna. — Dar... dar de ce ai spus că o vei face dacă nu ai vorbit serios? De unde să știu eu? dădu ea ochii peste cap. Ești bărbat. Voi ați inventat regula asta. Pa! Coborând scările și pășind pe stradă, a simțit cum genunchii și coatele o dureau într-un mod plăcut, din cauza covorului. A chemat un taxi. Avea destul timp să dea o fugă până acasă și să se schimbe, înainte de a merge la muncă. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încolțească anumite idei în ceea ce privea vârsta ei, ceasul biologic și toate neliniștile unei femei de treizeci și ceva de ani. Sindromul căcat!-am-treizeci-și-unu-de-ani-și-nu-sunt-căsătorită. Când Joy a întrebat-o ce urma să facă sâmbătă seara, Ashling a luat decizia să pășească în noua sa viață. —Prietenul meu mă scoate în oraș la cină. —Prietenul tău? A, vrei să spui Marcus Valentine? Și te scoate în oraș? spuse Joy, cu un ton de gelozie. Cu mine, bărbații nu vor decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un gest clar exagerat, dar era evident că dădeau pe dinafară de râs și de bucurie. —Dorm? întrebă Marcus în șoaptă. —Dorm. —Aleluia! spuse el, uitând de obligația de a face liniște. Acum pot să profit liniștit de tine. A pășit în hol, a luat-o în brațe și au început să își dea amândoi hainele jos, lovindu-se de cuier. — Vino în sufragerie, îl invită ea. —Vreau să o facem aici, spuse el malefic. Pe rucsăcele și ghetuțe. — Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Liam. Divorțezi, bombăni el. Omul tău trebuie să fie nebun. Și orb. Pentru a ajunge cât mai aproape de intrare, Liam a parcat într-un loc care era și periculos, și ilegal. Te aștept aici. Lisa avea respirația tăiată înainte de a păși în sala de așteptări pentru sosiri. Deși panoul spunea că avionul lui Oliver aterizase deja, nu era nici urmă de el, așa că s-a așezat la locul de întâlnire, și-a fixat privirea pe ușile de sticlă și a așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îmi pare rău, dar era acolo? Când Ted a dat aprobator din cap, Ashling a întrebat cu o voce ceva mai domolită. A întrebat de mine? — Nu am vorbit cu el, a replicat Ted rapid. Oare de ce se simțea ca și cum pășea pe un teren minat? Ashling era nervoasă. Ted ar fi trebuit să vorbească cu el, astfel încât Marcus să aibă ocazia să întrebe de ea. Deși, dacă ar fi vorbit cu el, s-ar fi simțit trădată. Cu o voce chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o imagine pe care n-o pot contura decât prin ceea ce simt... Întreb „Cine sunt eu?” și ies la iveală, să-mi dea răspuns ... alte întrebări, ... un noian de vise, ambiție și multe, multe dorințe... Tu ești copilul care a pășit sfios în clasa I pe poarta școlii purtând în ghiozdan atâtea întrebări: „Va fi frumos? Va fi interesant? Va fi bună și înțelegătoare doamna mea?” Știu că mult timp nu prea pricepeam de ce trebuia să merg neapărat la școală zi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
să deslușești tainele învățăturii. Sunt în clasa a IVa, iar sala mea de clasă este la parter și am numit-o clasa albastră. Îmi place mult această culoare care mă îmbie atât la studiu cât și la relaxare. Când am pășit pentru prima dată pragul ei, am simțit că o primă etapă a copilăriei mele a pierit. Eram o școlărită timidă, cu părul castaniu, strâns intr-o codiță lungă pe spate. Ochii mei căprui reflectau bucuria noii experiențe, iar toată ființa
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
deveneam școlar. De emoție și nerăbdare nu am dormit toată noaptea, iar când m-am trezit am simțit fluturi la stomac. În drumul spre școală îi tot întrebam pe părinți cum o să fie și dacă cunosc vreun coleg. Când am pășit pe poarta școlii am fost impresionat să văd marea de copii mici și mari, care de care mai zgomotoși, care povesteau despre neuitatele clipe ale vacanței. Îi priveam pe cei mai mici, cu chipurile vesele și bronzate și mă întrebam
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
am devenit eu eroina lor. După ce mi-au mulțumit și m-au îmbrățișat, m-au condus la un portal și așa m-am întors la părinții mei. O zi deosebită Cristiana Buzea Triști pentru că ne-am despărțit de vară, am pășit în prima zi de școală. Este 15 septembrie, o zi frumoasă, cu soare blând, când toamnă a deschis porțile școlilor... În fiecare toamnă, primul drum către școală înseamnă emoții mari, curiozități și promisiuni că vom fi mai buni. Promitem pentru
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
clasa I: ascultam cu toții, mirați, glasul doamnei învățătoare, chemările ei și sfaturile bune pe care ni le dădea. Auzisem atâtea, din versuri, cântece, povestiri, despre cea care ne va deschide taina cărților... Acum era în fața mea și înțelegeam că am pășit dincolo de basmele și jocurile grădiniței. Intram într-o lume nouă și bucuria acestui început îmi aducea lacrimi în ochi. În clasa I, curtea școlii mi se părea imensă și în jurul meu șerpuiau valuri din mii și mii de copii. Clădirea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
auzit vocea tatei care m-a smuls din visare. Păcat... Școala noastră Ilinca Luca Eu învăț la Colegiul Național„Mihai Eminescu” din Iași o școală mare și importantă, situată într-un cartier vechi, dar frumos al orașului, pe unde au pășit cândva Mihai Eminescu și Ion Creangă, mari scriitori care au rămas în istoria literaturii române. Această școala a fost înființată în anul 1865 și a fost prima școală de fete din Iași. De a lungul vremii a avut mai multe
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
poezii minunate pentru copii. Este o școală mare, care se întinde pe o suprafață generoasă, cu multe corpuri de clădiri, terenuri de joaca și de sport și spații verzi. Sălile de clasa sunt luminoase și spațioase. La început, când am pășit pentru prima dată în această școală, mi s-a părut imensă și am crezut că o să mă rătăcesc prin holurile întortochiate.Sunt mândră că învăț la această școală, unde îmi croiesc drumul către viitor, îmi fac o cultură generală solidă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mă aflam pe o plajă din Mangalia și așteptam ca soarele să plece la culcare și să-i ia locul luna. Întunericul se așternuse ușor peste stațiune. Nisipul auriu, fierbinte peste zi, începea să se răcească, iar acum puteai să pășești pe el în voie, fără să te frigi. Turiștii începeau să plece de pe plajă fiindcă se lăsa răcoare. Liniștea era tulburată doar de freamătul ușor al valurilor și țipătul pescărușilor. Acum urma să rămân numai eu cu luna cea mare
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu-se în depărtări. Era o chemare la rugăciune. Satul, redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani gătiți în straie de sărbătoare. Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră, sfioși, pragul mânăstirii, purtând în mâini coșuri pline cu bunătăți. Curtea bisericii părea o împărăție a florilor, o grădină botanică inegalabilă. La fântâna din acest colț de rai se odihneau doi porumbei, aranjându și penajul de sărbătoare. Cu sufletul plin
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
în mâini coșuri pline cu bunătăți. Curtea bisericii părea o împărăție a florilor, o grădină botanică inegalabilă. La fântâna din acest colț de rai se odihneau doi porumbei, aranjându și penajul de sărbătoare. Cu sufletul plin de farmecul peisajului, am pășit și eu în biserică, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucuria ce ne-o oferă prin acest paradis al naturii. Pe o insulă Laura Săndulache A fost odată o buburuză roșie ca focul, pictată cu puncte negre. Ea avea piciorușele mici și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
iar cei așezați pe scaunele de pe interval mă trăgeau de halat și mă îndemnau să ucid. Ringurile laterale fuseseră demontate, iar ringul central era scăldat într-un pătrat perfect de lumină galbenă, fierbinte. Am apucat coarda de jos și am pășit peste ea. Arbitrul, o gloabă bătrână de la paza de noapte a Secției Centrale, discuta cu Jimmy Lennon, comentatorul împrumutat pentru o seară de la sala Olympic. Pe locurile din jurul ringului i-am zărit pe Stan Kenton alături de Misty June Christy, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
leneș un rotocol de fum și m-a salutat: — Bună, Dwight! M-am așezat pe un scaun din fața măsuței de cafea, vizavi de ea. — De unde-ai știut că-s eu? Kay încercui un pasaj din carte. — Lee calcă apăsat, tu pășești prudent. — E o chestie simbolică, dar să n-o spui nimănui, am râs eu. Kay își stinse țigara și puse cartea jos. — Pari îngrijorat de ceva. — Lee e foarte necăjit din pricina fetei ucise. Ne-au detașat pe amândoi să lucrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ea. Jur că asta-i tot. Glasul i se auzea înăbușit, de parcă ar fi venit de foarte departe. M-am sculat și m-am îmbrăcat și doar când mi-am prins tocul pistolului și cătușele, m-a părăsit senzația că pășesc pe nisipuri mișcătoare. Madeleine stărui: — Nu pleca, dulceață! Mai rămâi! M-am îndreptat spre ușă, străduindu-mă ca nu cumva să cedez. Ajuns în mașină am deschis aparatul de emisie-recepție, căutând o legătură cu lumea normală, cea a poliției, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din chirpici, împodobită cu scene religioase, scria cu vopsea neagră POLICÍA. Pe gazonul din față era instalat un reflector. Când am coborât din mașină, cu insigna la vedere și un zâmbet american pe față, cineva îndreptă reflectorul spre mine. Am pășit în conul de lumină, cu mâna streașină la ochi, și un val de căldură m-a izbit în față. Un individ cârâi: — Polițai yankeu, J. Edgar, Texas Rangers. Mi-a întins mâna și când am trecut pe lângă el, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
băutura. Tipele arătau toate la fel - niște ștoarfe drogate, în chimonouri decoltate. Le-am numărat. Erau cinci, fumau ca șerpoaicele și își ajustau crăpătura de la chimonou, ca să-și dezgolească picioarele cât mai mult. Nu era nici una potrivită. Apoi pe estradă păși o brunetă slăbănoagă, într-o rochie cu volănașe. Clipi din cauza luminii orbitoare, își frecă nasul micuț și obraznic și începu să deseneze opturi cu piciorul pe podea. I-am făcut semn barmanului. Se apropie de mine cu o sticlă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se prăbuși la pământ, scoase un „Trăiască Hollywoodul!“ — Pe-aici, mă îndrumă Harry. Am cotit-o pe o cărăruie plină de praf, ce făcea înconjurul muntelui. Frunzișul des ne îngreuna urcușul, izbindu-ne în ambele părți. Harry o luă înainte, pășind în lateral pe o potecă ce ducea drept spre vârf. L-am urmat printre tufișurile care-mi agățau hainele și-mi zgâriau fața. După vreo cincizeci de metri de urcuș poteca ieși într-un luminiș străbătut de un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]