8,062 matches
-
repede și aproximativ prin școală: „Bă, salutări de pe-aci ș-aveți grije la ce vă cere tovarășa Cameniță!“. Urma o scrisoare mai lungă a doamnei Cameniță care dorea expres, urgent trei perechi de încălțări făcute de domnul Toma: unu - pantofi de antilopă, doi - pantofi de lac roșii, trei - cizme maro, cu blăniță. Îngrijiți-vă să nu-i lipsească nimic lu domn Tomiță! Semnat: Doamna Cameniță. Așa că tovarășii Gârmoci și Fanache n-au avut încotro, și-au șters cu palmele nădușeala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
școală: „Bă, salutări de pe-aci ș-aveți grije la ce vă cere tovarășa Cameniță!“. Urma o scrisoare mai lungă a doamnei Cameniță care dorea expres, urgent trei perechi de încălțări făcute de domnul Toma: unu - pantofi de antilopă, doi - pantofi de lac roșii, trei - cizme maro, cu blăniță. Îngrijiți-vă să nu-i lipsească nimic lu domn Tomiță! Semnat: Doamna Cameniță. Așa că tovarășii Gârmoci și Fanache n-au avut încotro, și-au șters cu palmele nădușeala de pe față și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Deschide poarta cu laba puternică și pornește tacticos pe trotuarul pavat cu pietre tăiate în formă de cub. Coboară spre centru, se oprește la vitrinele magazinelor, privește atent, cu interes, parcă l-ar preocupa noile modele de haine ori de pantofi, apoi obligatoriu poposește la cofetărie, se așază într-un colț, discret, și fixează cu ochi mari, umezi pe cei care înfulecă prăjituri și beau suc la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
orășelul acesta străin?, poate cineva din colonie îl strigase... Era doctorița de la cabinetul oftalmologic: cu un fulgarin alburiu strâns cu cordon și mulat pe ea, care-i sublinia corpul frumos, cu un batic pe cap, cu ciorapi de mătase și pantofi cu toc în picioare, arăta neverosimil de bine: un amestec de simplitate și sofisticare. Chipul ei îi apărea tatei acum, în razele soarelui, mult mai expresiv decât prima dată, când o privise la cabinet, îi apărea ciudat de expresiv și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a urcat la microfon domnul Tomiță. Ce dracu caută ăsta aici? a șuierat printre dinți Fanache prevăzând ce are să se întâmple. Și tot el și-a răspuns în gând: Doamna, doamna Cameniță l-a invitat... Ea cu blestemații ei de pantofi e de vină! Domn Tomiță a rămas câteva secunde tăcut, parcă rătăcit, neștiind ce e cu el acolo, apoi a apucat microfonul și a rostit limpede, tunător: - Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au adunat nori negri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
reacția toarășului Cameniță, supărat și pe ce bălmăjea ăla, dar supărat și că fusese sculat brusc din somn, a fost să scoată pistolul și să-i tragă ăluia un glonț în frunte. Pe urmă și-a simțit tălpile noduroase în pantofii de piele confecționați chiar de nărodul ăla, și-a amintit că, de când poartă încălțările făcute de Tomiță, a scăpat și el de bătături și de dureri, până atunci se chinuise ca dracu, nu găsise pe nicăieri pantofi care să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tălpile noduroase în pantofii de piele confecționați chiar de nărodul ăla, și-a amintit că, de când poartă încălțările făcute de Tomiță, a scăpat și el de bătături și de dureri, până atunci se chinuise ca dracu, nu găsise pe nicăieri pantofi care să nu-i chinuie picioarele. Drept care a devenit mai îngăduitor: -Du-te mă-n pizda mă-tii de diliu, a mormăit el și a părăsit loja și casa de cultură. În stradă, înainte de a se urca în mașină și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
domnul Dumitru își găsise un rost. „Oameni buni - discută între ei angajații -, a zis nea Dumitru c-o să-l îmbrace din cap până-n picioare, înseamnă că asta a fost ultima dorință a mortului.“ La cimitir, Mănel arată ca un belfer: pantofi, pălărie, cravată, costum de opt milioane și palton cu guler de blană. E frig, paltonul îi ține de cald, însă Mănel nu s-a mai spălat de astă-vară și tot timpul ceremoniei funebre se scarpină. La sfârșit, Mănel nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
șansă, disperare, doctori, slujbă, mâncare, căsnicie, bani, distracții, faliment, prietenie, viitor, adevăr, loialitate, avocați, viață și moarte. O concluzie care se potrivea perfect și la treburile curente, cum ar fi: chirie, bere, metrou, vecini, gândaci, parcare, clienți, ziare, scrisori sau pantofi. Cele două cuvinte aveau concentrația de sens a unui nucleu de bombă atomică. Se ivea și ocazia să explodeze, însă, până una alta, nu erau decât două vorbe care începeau, încheiau, fracționau și rotunjeau fiecare părere, întrebare, dubitație, bombăneală, supărare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
criză existențială de-a lui Dinu. Nici acum nu-mi e tocmai clar ce vroia să spună Dinu cu ele. Totuși, deși nu-mi e clar, îi dau tot mai des dreptate. Cele două vorbe erau: „Căcarea lumii“. Bătrâni cu pantofii bine lustruiți În lumile bogate, bătrânețea, în cazul unui vârstnic activ, cultivat și cu o prezență îngrijită, e ultimul lucru pe care-l iei în seamă. Bătrâni frumoși ajung îndeobște doar cei care au fost chipeși de tineri. Sau atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Pensionarii cu vechime îi informau pe nou-veniți că olandezii erau exagerat de sensibili la bătrânețea străină și neîngrijită. În holul mare al azilului, puteai să cobori la o partidă de rummy în papuci, dar în stradă nu ieșeai decât cu pantofii lustruiți. Pe loc mi-am dat seama ceea ce mă contraria la înfățișarea celor câțiva cerșetori întâlniți ici-colo, prin locuri mai puțin circulate, ca să nu-i ia trecătorii la rost că li se bagă în suflet: toți aveau pantofii dați recent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
decât cu pantofii lustruiți. Pe loc mi-am dat seama ceea ce mă contraria la înfățișarea celor câțiva cerșetori întâlniți ici-colo, prin locuri mai puțin circulate, ca să nu-i ia trecătorii la rost că li se bagă în suflet: toți aveau pantofii dați recent cu cremă și bine lustruiți. Bifurcația cu dubitații E tare neplăcut să fii prost. Nu că ar fi un handicap. Dovadă că atâta lume o duce bine fără să exceleze cu duhul. Dar când ai gripă, tușești; când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și matale din doi în doi ani, până ce primim un semn de Sus, ca să știm, Doamne, iartă-mă, de care parte-i păcatul!“ Chitanțe de demult Bătrânul domn Arvinte, fost inspector financiar în învățământ, a găsit într-o cutie de pantofi pusă bine sub pat un teanc gros de chitanțe. În prima clipă, s-a gândit c-or fi scrisori de dragoste. Din cauza panglicii, desigur. Într-un fel, chiar chitanțe de dragoste erau. Zeci de note de plată de la restaurantele unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Să fie spre aducere aminte. Oamenii bogați dădeau pe neașteptate, în fundul unui scrin Louis XV, peste șervețelele cu semnăturile unor Hemingway sau contele de Luxembourg și melancolizau la vremurile bune de odinioară, iar domnul Arvinte scotea dintr-o cutie de pantofi de sub pat note de plată cu chifle, halbe de bere și mici de la Parcul Trandafirilor și i se umezeau ochii. Pe una dintre note, și anume pe aceea de la restaurantul Cișmigiu, unde a dus-o o singură dată pe Gina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Buline, buline de piept“. Pe ușa din spatele tejghelei apare încă o farmacistă, în timp ce pe ușa de la stradă intră o babă. Între cei doi bătrâni sunt câteva deosebiri de condiție. Cândva, moșul a fost un domn. Costumul e ponosit rău, nici pantofii nu-s noi, însă poartă cravată, prinsă cu un ac de argint. Baba s-ar zice că n-a fost niciodată tânără. Unele femei din cartier o duc așa, fără vârstă, de îndată ce încep să curgă copiii. Și se trezesc deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Zori Noi 2 s-au băgat experimental chiuvete maro, iar niște șmecheri din Zori Noi 1 le-au dat bani constructorilor - i-au corupt, cum s-ar zice - și au luat ei chiuvetele maro. Fiind experimentale, nu erau maro, ca pantofii, ci căcănii. Totuși, era o schimbare. Cădea șmecherul pe gânduri în cada vernil și, când se oprea și apa rece, se clătea în apa reținută din vreme în chiuveta maro, bătând ușor în căcăniu. „Măi, ce-i dezordinea aia de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Bețivanii ne-au luat cu ei pînă la cea mai apropiată gară. Aici am Întîlnit un grup de muncitori care se antrenau pentru un meci de fotbal cu o echipă rivală. Alberto și-a scos din rucsac o pereche de pantofi sport și a Început să se dea-n spectacol. Rezultatul a fost de mare efect: iată-ne Înscriși pentru meciul din duminica următoare, iar Între timp aveam casă, masă și transport spre Iquique. După două zile, a venit și duminica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mă duceau și pe mine la morți. Aceștia erau întinși pe năsălie acasă la ei, în odaia cea mai arătoasă. Lumea venea să-i vadă pentru ultima oară, înainte să fie duși la cimitir. Sicriele erau deschise, picioarele - cu tălpile pantofilor înălțate -, ațintite spre ușă. Când intrai în cameră, făceai o dată înconjurul sicriului, pornind dinspre picioarele mortului, și te uitai la el. Broaștele și greierii erau lucrători aflați în slujba morților. Noaptea le împărtășeau celor în viață tot felul de lucruri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pantofiori din piele de șopârlă care făceau clic-clac când călcam pe asfalt, dar nu prea mă aveam deplin la îndemână pe mine însămi. Îmi părea că, atunci când umblam prin oraș, nu mai rămăsese din mine decât vârful degetelor vârât în pantofii cu toc înalt. Vorbeam cât mai puțin cu putință. Dar mai apoi, după o jumătate de an, dintr-o dată toate au prins să se-nchege de parcă eu însămi n-ar mai fi trebuit să fac nimic, iar trotuarele, ghișeele funcționarilor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe pat. În momentul de față există aici, în Germania, un afiș publicitar pe care apare un gât de femeie cu două găuri însângerate. Din cea inferioară se prelinge o picătură de sânge. E o reclamă pentru Internet. Sau un pantof cu toc cui călcând pe o mână de bărbat. Nu pot lua decât în serios asemenea imagini, care ți-aduc o ofensă inutilă și, de aceea, infamă la culme, care comit un abuz fără nici o justificare, cochetează nerușinat cu tortura
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bărbat. Nu pot lua decât în serios asemenea imagini, care ți-aduc o ofensă inutilă și, de aceea, infamă la culme, care comit un abuz fără nici o justificare, cochetează nerușinat cu tortura și crima. Ce-are a face frumusețea unui pantof cu faptul că tocul lui străpunge mâna cuiva? Pentru mine, asta înseamnă o degradare a produsului căruia i se face publicitate. N-aș mai putea să-mi cumpăr pantoful grațios de pe afiș din pricina poveștii ce i s-a asociat - povestea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nerușinat cu tortura și crima. Ce-are a face frumusețea unui pantof cu faptul că tocul lui străpunge mâna cuiva? Pentru mine, asta înseamnă o degradare a produsului căruia i se face publicitate. N-aș mai putea să-mi cumpăr pantoful grațios de pe afiș din pricina poveștii ce i s-a asociat - povestea cu mâna strivită sub el. Iar mâna strivită n-o mai pot despărți de pantof. În mintea mea, mâna a ajuns chiar mai mare decât pantoful, maltratându-mi memoria
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a produsului căruia i se face publicitate. N-aș mai putea să-mi cumpăr pantoful grațios de pe afiș din pricina poveștii ce i s-a asociat - povestea cu mâna strivită sub el. Iar mâna strivită n-o mai pot despărți de pantof. În mintea mea, mâna a ajuns chiar mai mare decât pantoful, maltratându-mi memoria. Culorile și cusăturile pantofului au dispărut, în schimb mâna pe care calcă pantoful mi-a rămas limpede înfiptă în creier. Nu e nevoie să mă mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să-mi cumpăr pantoful grațios de pe afiș din pricina poveștii ce i s-a asociat - povestea cu mâna strivită sub el. Iar mâna strivită n-o mai pot despărți de pantof. În mintea mea, mâna a ajuns chiar mai mare decât pantoful, maltratându-mi memoria. Culorile și cusăturile pantofului au dispărut, în schimb mâna pe care calcă pantoful mi-a rămas limpede înfiptă în creier. Nu e nevoie să mă mai uit o dată la afiș pentru a descrie exact cum e plasată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din pricina poveștii ce i s-a asociat - povestea cu mâna strivită sub el. Iar mâna strivită n-o mai pot despărți de pantof. În mintea mea, mâna a ajuns chiar mai mare decât pantoful, maltratându-mi memoria. Culorile și cusăturile pantofului au dispărut, în schimb mâna pe care calcă pantoful mi-a rămas limpede înfiptă în creier. Nu e nevoie să mă mai uit o dată la afiș pentru a descrie exact cum e plasată mâna bărbatului sub pantoful ce-o calcă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]