8,224 matches
-
care pe atunci avea vreao 13 ani) precum și pe toți bărbații din casa lui, inclusiv 100 de persoane care erau de proveniență străini (vv. 25-27). Noua orientare a vieții lui Abraam a fost exprimată - voit de Dumnezeu - prin schimbarea numelui patriarhului și a soției sale. Abraam (nume atestat documentar în Mesopotamia cu formele A-ba-am-ra-ma, A-ba-ra-ma, A-ba-am-ram; cu semnificația: „este din tata mare”, adică, ‚născut nobil’), se va numi Abraham m(cf. Gn 17,5), pe care nume Biblia îl interpretează: „Tatăl
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
printre cananeii, printre care trăia Abraham. Narațiune bogată în detalii este și aceea care reproduce încercările unui slujitor al lui Abraham de a alege soțâie pentru Isac. Predestinata însă era o rudă: Rebeca, nepoata lui Nahor, fratele lui Abraham, deoarece patriarhul - pentru motive etnice și mai ales religioase - nu a voit soție pentru fiul său o străină (cf. Gn cap.24). Sarah a murit la vârsta de 127 de ani, la Hebron. Ca să o înmormânteze, Abraham a cumpărat de la hitiți peșteră
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
cu care Domnul încheie alianță; creștinismul vede în el atât modelul ce credință autentică cât și pildă de caritate prin excelență; islamismul vede în figură lui Ibrahim (Abraham) „campionul monoteismului”. Tradiția iudaica reia datele VT: Abraham este primul și modelul patriarhilor, slujitorul lui YHWH, prietenul său, adevăratul părinte al lui Israel (ecoul acestei mărturisirii se regăsește și în Evanghelii: „Pe Abraham îl avem de tată!” (cf. ...), meritelor lui se datoreaza darurile oferite de YHWH. Acestor elemente, Iudaismul adaugă și alte elemente
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
oferite de YHWH. Acestor elemente, Iudaismul adaugă și alte elemente, inspirate de ideiile religioase ale timpului, care de la sublinierea alegerii lui Abraham merg până la a afirma cu emfaza că „lumea a fost creată pentru Abraham” (cf. Bonsirnen, ...) și că de la patriarhul Abraham Dumnezeu tratează lumea cu indulgenta (element inspirat din rugăciunea lui Abraham pentru Pentapole). Hagada (comentariul moral al Bibliei) a îmbogățit istoria lui Abraham: născut în ambient păgân, înțelege de la sine adevărul monoteismului, drept care distruge idolii părinților săi, lucru pentru
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
moral al Bibliei) a îmbogățit istoria lui Abraham: născut în ambient păgân, înțelege de la sine adevărul monoteismului, drept care distruge idolii părinților săi, lucru pentru care Nimrod l-a legat și l-a aruncat într-un cuptor încins, din care - însă - patriarhul a fost eliberat în mod minunat de către Dumnezeu. În plus, Abraham - tot de unul singur - descoperă și practica toate legile, care (straniu), vor fi date lui Israel mult mai tarziu; aduce la Dumnezeu primii prozeliți; este cauza de binecuvântare pentru
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
mult decât pe tine); cheamă-l să ți-l ofere intru holocaust pe altar și vei vedea de-ți va împlini această porunca (...)” YHWH știa că Abraham a fost credincios în toate încercările pe care i le-a trimis și, (...) patriarhul nici că a întârziat să asculte pe data, deoarece era credincios și-l iubea pe YHWH, mai presus de orice” (Cartea Jubileelor, cap. 17, 15-18). Acum Abraham, in viata de dincolo, îi primește pe cei răposați, iar pe fiii săi
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
Cartea Jubileelor, I, 338-540). Independent de venerația personală, prezența lui Abraham în cultul și spiritualitatea creștină este absolut naturală: în primele veacuri figură lui era familiară creștinilor a caror pietate era hrănita din Scripturi. Chiar inițierea catehumenilor începea cu istoria patriarhilor, iar tradiția creștină a continuat-o pe cea iudaica în preamărirea virtuților și sfințeniei părintelui celor care cred. Mai mult chiar decât model al omului credincios, adorator al unicului Dumnezeu adevărat și etalon al monoteismului (cf. Clement din Alexandria, Corpus
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
creștine contemporane. Cea de-a treia mare tradiție religioasă monoteista, îi conferă lui Abraham un loc deosebit de important: musulmanii pun creștinismul sub numele lui ’Isă (Isus); iudaismul sub numele lui Mūsa (Moise), iar pentru ei îl rezervă pe millat Ibrahīm (patriarhul Abraham). Lui Abraham îi sunt dedicate 25 de sure (suwre) (peste 250 de versete, în care Abraham este numit de 69 de ori). Nu este așadar dificil să se observe o adevarată exaltare a rolului profetic al patriarhului: monoteist intransigent
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
millat Ibrahīm (patriarhul Abraham). Lui Abraham îi sunt dedicate 25 de sure (suwre) (peste 250 de versete, în care Abraham este numit de 69 de ori). Nu este așadar dificil să se observe o adevarată exaltare a rolului profetic al patriarhului: monoteist intransigent, distrugător de idoli, peregrin spre unicul Dumnezeu și, în plus, patriarh binecuvântat de Dumnezeu, după sacrificiul lui Isac; binecuvântare pe care o transmite descendentei sale: Ismael, strămoșul arabilor. Odată cu binecuvântarea Abraham îi transmite lui Ismael și adevărată credință
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
peste 250 de versete, în care Abraham este numit de 69 de ori). Nu este așadar dificil să se observe o adevarată exaltare a rolului profetic al patriarhului: monoteist intransigent, distrugător de idoli, peregrin spre unicul Dumnezeu și, în plus, patriarh binecuvântat de Dumnezeu, după sacrificiul lui Isac; binecuvântare pe care o transmite descendentei sale: Ismael, strămoșul arabilor. Odată cu binecuvântarea Abraham îi transmite lui Ismael și adevărată credință - Islam - si cultul anexat pentru perpetuarea credinței. În fine, este evidențiat rolul de
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
partea de nord a orașului. Orașul are o stație de cale ferată. Bochnia este una dintre cele mai vechi orașe din voievodatul Polonia Mică. Prima sursă cunoscută care menționează orașul este o scrisoare din anul 1198, în care Aymar Călugărul, Patriarhul latin al Ierusalimului, a confirmat o donație a magnatului local, Mikora Gryfit mănăstirii Ordinului Sfântului Mormânt din Miechów. Descoperirea unui important zăcământ de sare în 1248 a condus la acordarea de privilegii orașului (drepturi Magdeburg) la 27 februarie 1253 de către
Bochnia () [Corola-website/Science/297952_a_299281]
-
sfârșitul anului adăugându-se a doua lună adar: weadar. În epoca exilului influența astronomiei mesopotamiene s-a făcut simțită clar asupra redactării sacerdotale, care acordă mare importanță datărilor; între altele dă și numărul de zile al anului solar indicând viața „patriarhului” Enoh de 365 de ani (cf. Geneză 5,23). Se pare că în Babilon, pe la 480 î.e.c., a fost fixat ciclul de 19 ani, care conține adăugarea a 7 luni weadar, ca să coincidă anul lunar cu cel solar. În
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
film este reprezentativă pentru întreaga etnie<a class="sdfootnoteanc" href="#sdfootnote5sym" name="sdfootnote5anc"><sup>5</sup></a>. Desigur, nu putea să lipsească povestea de dragoste cu tânără romă rebela (și-a abandonat bărbatul), nesupusa (o scenă deosebit de inconfortabila este încercarea patriarhului rom care îl găzduiește pe francez de a o violă, sub pretextul alinării suferinței sale sufletești), frumoasa, dar din nou în limitele prescripțiilor gadjii (are un dintre îmbrăcat în aur, isi freacă trupul cu flori parfumate după baia în albie
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creștinism și islam. Termenul "iudaism" își are originea în numele regatului Iuda, țara tribului Iuda—descendenții celui de-al patrulea fiu al patriarhului Iacob (secolul XVIII - finele secolului XVII î.Hr.) -- cu capitala la Ierusalim, lăcașul Marelui Templu. Istoria iudaismului este împărțită în trei perioade: 1. Perioada Templului din Ierusalim; 2. Perioada talmudică; 3. Perioada rabinică (din secolul al VI-lea până în prezent). ul
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și, apoi, în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment, creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de Ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
permite primirea Sfintei Împărtășanii de două ori pe săptămână, și chiar mai des. În plus, a recomandat ca Prima Împărtășanie a copiilor să nu fie amânată prea mult după ce aceștia au ajuns la vârsta priceperii. Ca simplu capelan, episcop și patriarh, Giuseppe Sarto a promovat muzica sacră; ca papă a dispus să fie folosit pretutindeni cântul gregorian și a tipărit cărți de cânt. A subliniat importanța catehizării nu numai a copiilor, dar și a adulților, trasând reguli precise și a făcut
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
număr de biserici medievale, iar cele mai timpurii exemple de folosire a acestuia pe clădirile ridicate de Cavalerii Templieri. Utilizarea sa în sinagogi a apărut mult mai târziu (au afirmat Knight și Lomas). Una dintre tradițiile masonice susținea că Avraam, patriarhul evreilor, le-a transmis egiptenilor învățături speciale înainte de potop. Mai târziu, învățăturile (despre care se spunea ca ar fi reprezentat opera legendarului Hermes Trismegistus) au fost adunate de filosoful Euclid într-un volum. El le-a studiat sub denumirea „geometrie
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
tradiții care au evoluat și s-au contopit într-o perioadă mai lungă de timp. Astfel, masoneria lucrătoare ar fi putut proveni din colegiile romane prin intermediul breslei zidarilor din Evul Mediu, în timp ce masoneria speculativă ar fi putut proveni din rândurile patriarhilor ebraici și din misteriile păgânilor. Dar sursa de inspirație ce nu poate fi negată este Cabala evreiască... Cert este că, atunci când au fost concepute ritualul și statutele masoneriei în 1717, cu toate că au reținut anumite fragmente ale vechilor doctrine egiptene și
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
("Русская Православная церковь") este corpul creștinilor aflați sub autoritatea Patriarhiei Moscovei, care este în comuniune cu ceilalți patriarhi ai bisericilor ortodoxe. Datorită acestui fapt, credincioșii ortodocși ruși sunt în comuniune cu toți ceilalți creștini ortodocși. din exil a reintrat în comuniune deplină cu Patriarhia Moscovei, cu statut semi-autonom, în data de 17 mai 2007 când s-a semnat
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
sunt în comuniune cu toți ceilalți creștini ortodocși. din exil a reintrat în comuniune deplină cu Patriarhia Moscovei, cu statut semi-autonom, în data de 17 mai 2007 când s-a semnat Actul de Comuniune Canonică de către reprezentanții celor două Biserici, Patriarhul Alexei și Mitropolitul Laurus. Biserica ortodoxă rusă își regăsește originile în Botezul din Kiev din 988, când Prințul Vladimir I a adoptat, în mod oficial, religia Imperiului Bizantin ca religie de stat a Rusiei Kievene. Datorită acestui fapt, Biserica Ortodoxă
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
în mod oficial, religia Imperiului Bizantin ca religie de stat a Rusiei Kievene. Datorită acestui fapt, Biserica Ortodoxă Rusă și-a sărbătorit în 1988 aniversarea a o mie de ani de existență. Biserica Ortodoxă Rusă își revendică succesiunea apostolică prin patriarhul de Constantinopol. Întreaga Biserică Ortodoxă Rusă a fost, la început, sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol, patriarhul constantinopolitan numind mitropolitul din fruntea Bisericii Rusiei Kievene. Mitropolia s-a mutat din Kiev la Suzdal și mai apoi la Vladimir, apoi
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
Rusă și-a sărbătorit în 1988 aniversarea a o mie de ani de existență. Biserica Ortodoxă Rusă își revendică succesiunea apostolică prin patriarhul de Constantinopol. Întreaga Biserică Ortodoxă Rusă a fost, la început, sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol, patriarhul constantinopolitan numind mitropolitul din fruntea Bisericii Rusiei Kievene. Mitropolia s-a mutat din Kiev la Suzdal și mai apoi la Vladimir, apoi, în 1326, la Moscova, după devastarea Kievului în timpul năvălirilor tătare. În 1439, la Conciliul de la Florența, la o
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
Consiliul Episcopilor Ruși în 1448, a fost învestit cu titlul de Mitropolit al Moscovei și al tuturor rușilor. Acest lucru s-a întâmplat cu numai cinci ani mai înainte de Căderea Constantinopolului din 1453. În 1589 mitropolitul Moscovei a devenit primul patriarh al Moscovei și al tuturor rușilor, făcând astfel Biserica Ortodoxă Rusă autocefală. Celelalte patriarhii ortodoxe (Antiohia, Alexandria, Ierusalim și Constantinopol) i-au recunoscut Moscovei dreptul de a exista de sine-stătător ca a cincea biserică-soră. În 1652 Patriarhul Nikon a încercat
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
a devenit primul patriarh al Moscovei și al tuturor rușilor, făcând astfel Biserica Ortodoxă Rusă autocefală. Celelalte patriarhii ortodoxe (Antiohia, Alexandria, Ierusalim și Constantinopol) i-au recunoscut Moscovei dreptul de a exista de sine-stătător ca a cincea biserică-soră. În 1652 Patriarhul Nikon a încercat să centralizeze puterea care era distribuită local și, în același timp, să armonizeze riturile ortodoxe ruse cu cele ale bisericii grecești. De exemplu, el a insistat ca rușii să-și facă semnul crucii cu trei degete, iar
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
largi ale populației, care au văzut schimbările ca pe niște erezii, dar și ca pe un pretext al lui Nikon de a uzurpa puterea. Acest grup contestatar a devenit cunoscut sub numele de Rascolnici (sau Vechi-Credincioși), ei respingând învățăturile noului patriarh. Țarul Alexei I (care, de asemenea, încerca să centralizeze puterea), a sprijinit schimbările lui Nikon, iar "credincioșii de rit vechi" au fost persecutați până când pe tron s-a urcat Petru cel Mare, care a fost de acord să-i lase
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]