KorAP: Find »[drukola/base=patrie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...266 267 268 ...635 >

15,863 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

regent pe fiul său mai mare, Don Pedro, tânăr ce se adăpase la izvoarele ideologiei revoluționare, care visa să aibă rolul unui Bolivar și să impună cu sila supușilor săi ideile liberale. Puțin timp după plecarea Regelui Don Joîo spre patrie, Regentul Don Pedro declară independența Braziliei și e aclamat Împărat (12 octombrie 1822). Primul ordin pe care-l semnează împăratul Braziliei este redeschiderea Lojii Marelui Orient. ,,Don Pedro nu putea să uite că, după expresia lui Mareschal, actul de la 12

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
fără îndoială, adevăratul moștenitor al Tronului era Don Miguel. Don Pedro era acum Împărat al Braziliei, iar legile Monarhiei portugheze excludeau de la Tron un cetățean străin. Don Pedro declarase chiar război Portugaliei și săvârșise acte de inamiciție față de fosta sa patrie. Ceva mai mult, un capitol din vechile rânduieli cerea ca Suveranul să locuiască în Portugalia, iar Don Pedro se afla de 19 ani în Brazilia. De asemenea, prin numeroase documente, Don Pedro renunțase categoric la drepturile primogeniturii. Cu toate acestea

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
în loc să-și găsească îndreptar în Camoens, și-l găsesc în Victor Hugo, idolul tinerei generații. Hugo este francez, este modern, este revoluționar. A vorbit despre umanitate. A suferit din pricina tiraniei. Modelul perfect al generoșilor de la Coimbra, care visează să transforme patria lusitană într-o Franță progresistă, e o Franța de belșug și libertate, cu o nobilime și Biserică îngenuncheate. Adevărul este că tinerii aceștia își iubesc, în felul lor, țara; o vor însă aidoma modelului lor parizian. Cred, sincer, că Portugalia

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
liberal și constituțional portughez. Critica pe care o face liberalismului, mai ales în cele două volume ale Portugaliei Contemporane, găsește un extraordinar ecou. Edițiile se epuizează în timp record. Oliveira Martins scrie inspirat, cu un neîntrecut talent literar, prezentând istoria patriei sale în tablouri dramatice, colorate, pregnante. Regii sunt zugrăviți în câteva fraze incisive, politica lor e rezumată în formule lapidare, pe care cititorul le memorizează cu deliciu, pentru că într-adevăr proza lui Oliveira Martins e fermecată și cărțile lui exercită

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
de ani, în care timp munca administrativă și activitatea politică se află necontenit pe primul plan. Pesimismul său face ravagii. Istoria Portugaliei o reduce la o "necropolă" stăpânită de "trinitatea augustă: satrapul, iezuitul și ovreiul". Totul e abominabil în trecutul patriei. Colonizarea e o serie ignobilă de crime, tiranii și demențe. Liberalismul contemporan e o agonizare fără glorie, decadența iremediabilă a unui popor degenerat. Restaurarea independenței portugheze, la 1640, a fost o greșeală fatală, pentru întreaga peninsulă. De aceea, singura scăpare

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Teňfilo Braga este astăzi revendicat de ideologii naționalismului și nu fără dreptate. Pentru că Braga a fost ceea ce se numea în a doua jumătate a secolului trecut un "patriot". Cea mai mare pasiune a vieții lui a fost, după pozitivism, cultul patriei și al rasei portugheze. A vorbit despre "rasă" și despre "geniul popular" ca nimeni altul. Spre deosebire de acești trei scriitori filosofi și revoluționari, Eça de Queiroz (1860-1900) nu era nici filosof, nici enciclopedist și a încetat repede de a fi revoluționar

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
repede de a fi revoluționar. Opera lui e un monument al literaturii portugheze moderne; singurul de altfel pe care timpul, departe de a-l întuneca, îl valorifică neîncetat. Dar prin admirabilele sale romane, Eça de Quieroz a zdruncinat instituțiile tradiționale - Patria Portugheză, Biserica, familia - poate tot atât cât a făcut Oliviera Martins sau Antero. Realismul său nu era întrecut decât de marea, unica sa probitate artistică. Avea forța și curajul lui Zola, alături de pasiunea artistică a lui Flaubert. Romanele sale sunt

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
în cu totul altă direcție: spre Evul Mediu și spre viața rurală. Civilizația și politica prezentă a Portugaliei i-au fost tot timpul nesuferite. Și puțini scriitori au avut, ca el, curajul să-și disprețuiască și să-și biciuiască, injurios, patria - de a cărei nostalgie a suferit, totuși, toată viața. Regăsim la acești creatori - de opinie publică, de la Antero la Eça de Queiroz - lăsând la o parte pe un Ramalha Ortigîo și pe un Guerra Junqueiro, pentru că nu putem vorbi decât

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
care o crea în comuniune cu masele, experiența colectivă ale cărei izvoare iraționale știa, ca nimeni altul, să le deschidă și să le prăvălească sub cerul transparent al Lisabonei. Vorbea despre suferințele poporului strivit de tirania monarhiei. Vorbea despre salvarea patriei prin revoluție, de purificarea ei prin sânge. Patriotismul se împăca de minune, atunci, cu revoluția și republicanismul, căci "Bragança" era socotit un străin vândut englezilor. Tribunul își vestea chiar propria lui moarte, dar nu se îndoia că "ideea, înecată în

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
în care oamenii liberi schimbă între ei noțiuni clare. Era organic împotriva lui Antonio José de Almeida, căci acesta voia "revoluția creată de sufletul poporului; generatoare de tot ceea ce e nobil și mare, revoluția spontană în serviciul cauzei sacre a Patriei". De aceea nu accepta răsturnarea valorilor pe care o proclamau ceilalți șefi revoluționari. Un permanent disident, era detestat de camarazi și urât de mulțime pentru ironia lui strivitoare, pentru talentul său literar, pentru condeiul său mușcător. Unii spuneau că în

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Tribunul poporului, Antonio José de Almeida, sare pe o bancă și strigă, stăpânind furtuna cu formidabila lui voce: "Soldați, hai să facem revoluția! Baionetele voastre și glasul meu ar putea, străbătând orașul, să aducă gloria unui popor și libertatea unei patrii!". Celălalt deputat republican, umanitaristul Menezes, leșină - colaborând astfel la dramatizarea momentului care trebuia să devină istoric. Tribunul cere cuvântul, și recurge la vechea stratagemă: compară prețurile toaletelor Reginei cu costul pâinii săracilor. Impresia e, ca de obicei, profundă. În sfârșit

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
împotrivise trimiterii de regimente la frontieră, ca să lupte cu milițiile lui Paiva Couceiro. De atunci, deși prieteni din tinerețe, nu mai avea nici un fel de relații cu Președintele Arriaga. Când acesta îi scrie, însă, rugîndu-l să-1 ajute ca "să scape patria", Pimenta de Castro acceptă să alcătuiască guvernul. Este straniu că, patru ani după instaurarea Republicii, Președintele e silit să facă un asemenea apel disperat la un general. Pimenta alcătuiește un guvern de militari. Suntem la 23 ianuarie 1915. Adunarea Deputaților

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
secrete pentru că, spunea el, acestea transformă individualitățile cele mai autentice în niște automate. Iar Pimenta, care devenise republican pentru că credea în individ și în libertate, refuza să accepte dictatura lojilor. Era de asemenea, un bun portughez. Urmărea împăcarea tuturor fiilor patriei sale și de aceea a început o acțiune de largă amnistie a monarhiștilor și a celorlalți deținuți politici. Crescut în cultul libertății, așa cum predicaseră republicanii generației sale, Pimenta de Castro reintroduce libertatea religioasă și redă libertatea gândirii politice. Un centru

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
lui. Dar tânărul e totuși prins. Se numea Julio Baptista și avea 19 ani. Dintr-o familie democratică, crescuse într-o atmosferă de ură împotriva lui Sidonio. Rudele și prietenii lui au, toți, o trăsătură comună: sunt afiliați Lojii Pro Patria... Amănuntul acesta, cunoscut îndată după ce s-a răspândit știrea atentatului, dă prilej unei manifestații populare împotriva masoneriei. Cineva din mulțime strigă: "Jos masoneria. Jos spelunca asasinilor!". E de ajuns, pentru ca masa aceea înfuriată să se îndrepte ca un singur om

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
după ce s-a răspândit știrea atentatului, dă prilej unei manifestații populare împotriva masoneriei. Cineva din mulțime strigă: "Jos masoneria. Jos spelunca asasinilor!". E de ajuns, pentru ca masa aceea înfuriată să se îndrepte ca un singur om către localurile lojilor Pro Patria și Gremio Lusitano, pe care le devastează. Sidonio Paes scăpase într-adevăr ca prin minune, pentru că tânărul Julio Baptista înmuiase gloanțele în otravă, ca să fie mai sigur, si, datorită acestui exces de prudență, capsa nu luase foc. La sediul Lojii

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
înnebunită de spaimă și durere. Gărzile republicane și agenții încep să lovească în neștire. Sidonio e dus pe brațe în automobil, e deschis la piept. Nu mă mai necăjiți, băieți!", le spune zâmbind. Apoi, dîndu-și seamă că moare, murmură: "Salvați patria!". Asasinul era un tânăr din Alemtejo și se numea José Julio da Costa. Tipul criminalului lombrozian, conchid toți cei care 1-au cercetat. Venise la Lisabona ca să-l omoare pe Sidonio Paes, pentru că, așa cum mărturisea în urmă, Sidonio "era monarhic

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
dragoste pe care o dăruiesc copiilor și într-o mai desăvârșită cunoaștere a lor, pe care nu numai ei o au". Sfârșește, bine înțeles, lăudând o colaborare cât mai strânsă între părinți și profesori. "Din aceste eforturi conjugate va ieși patria de mâine, Portugalia viitorului, Portugalia, care, nădăjduiesc în Dumnezeu, va fi viguroasă și puternică, inteligentă și instruită, virtuoasă și bună!" Tânărul care vorbea astfel în colegiul Via-Sacra din Vizeu înțelegea să se țină de cuvânt, își închina timpul formând oameni

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
lui. Necunoscând decât de departe viața parlamentară, își închipuia că orice ins competent va fi invitat să propună soluția salvatoare. Se știa competent în Finanțe și Economie Politică. Chiar fără să adere la viața politică a Republicii, își putea servi patria în calitatea lui de tehnician, de expert financiar. Pe de altă parte, e sigur că au stăruit prietenii catolici. Nimeni altul ca Salazar nu știa să expună mai limpede relațiile dintre Republică și Biserica romano-catolică și fără îndoială că problema

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
rolul lui Sidonio Paes. "Centrul Catolic" nu-și putea îngădui să piardă un asemenea prilej pentru a dobândi o cât mai mare libertate. Astfel că Salazar, reflectând încă odată la tot ce ar putea face pentru îmbunătățirea situației financiare a patriei sale și cedând și stăruințelor prietenilor din "Centrul Catolic", a acceptat să candideze. A fost, desigur, destul de mirat văzîndu-se ales deputat. Dar nu mai puțin mirat a fost intrând în Parlamentul portughez și asistând, o ședința întreagă, la ritualul parlamentar

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
căutat să facem să intervină în discuția problemelor naționale și oamenii noi, învățați, plini de patriotism și de încredere, care lucrează în liniștea biroului lor, și care vor juca, fără îndoială, un rol foarte strălucit în acțiunea de salvare a patriei". Asociațiile Comerciale și Industriale plănuiau să depună liste speciale de candidați pentru viitorul Parlament. Era și acesta un semn de oboseală față de diviziunea partidelor și luptelor politice. Dar Guvernul, prezidat de Ginestal Machado, care urmase lui Antonio Maria da Silva

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
lui Salazar. Dar e sigur că nu numai el își punea problema "echilibrului stabil" al Statului. Loviturile încercate de militari nu urmăreau altceva decât soluționarea crizei politice care dura de atâția ani. Cînd acolo, afară, se plimbă liberi autorii nenorocirilor patriei - eu văd aici ofițeri de o înaltă valoare pe banca acuzaților!", strigă procurorul în procesul rebeliunii din aprilie, generalul Carmona. " Patria e bolnavă!" - astfel își încheie generalul Carmona celebrul său rechizitoriu. Cuvinte care nu se adresau acuzaților, ci Guvernului și

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
urmăreau altceva decât soluționarea crizei politice care dura de atâția ani. Cînd acolo, afară, se plimbă liberi autorii nenorocirilor patriei - eu văd aici ofițeri de o înaltă valoare pe banca acuzaților!", strigă procurorul în procesul rebeliunii din aprilie, generalul Carmona. " Patria e bolnavă!" - astfel își încheie generalul Carmona celebrul său rechizitoriu. Cuvinte care nu se adresau acuzaților, ci Guvernului și dictaturii demagogice a politicienilor. O quasiunanimitate exista în ceea ce privește factorii responsabili ai dezmățului: toți vedeau în politicieni și, mai ales, în partidul

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
iulie Gomes da Costa e demis, arestat și închis în fortăreața de la Cascais. Curând, era trimis pe bordul unui contratorpilor în insulele Azore, unde a rămas aproape un an. De abia la 10 iulie 1927 i se îngăduie reîntoarcerea în patrie. Și, ținând seama de marile sale merite militare, e înălțat la gradul de mareșal, titlu pe care nu-1 mai dobândise nimeni după căderea Monarhiei. Îmbătrânit, pocăit, înțelegîndu-și greșelile și asistând cu mirare la încercările de refacere a mitului său din

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
târziu, un adversar primejdios) și Antonio Maria da Silva, creatorul și șeful celei mai puternice organizații secrete și teroriste portugheze, dictatorul comunizant și autorul moral al haosului împotriva căruia reacționase mișcarea de la 28 mai, e invitat să se întoarcă în patrie. Pentru a nu marca hotărât înfrîngerea suferită, Guvernul publică în același timp și un decret prin care sunt amnestiați și liberi să se întoarcă în Portugalia toți emigrații monarhiști. Succesul alegerilor este astfel asigurat. La 25 martie 1928, generalul Carmona

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
dificultăți care ne trezesc patriotismul și fac apel la devotamentul nostru. Fără îndoială, patriotismul ne impune fiecăruia dintre noi datorii felurite. Dar să-mi fie îngăduit un sfat: să nu ne propunem niciodată ca scop al vieții noastre sufletești salvarea patriei. Să lăsăm misiunea aceasta conducătorilor ajutați de Providență. Noi putem face un lucru mai simplu și mai ușor: putem munci cât mai mult cu putință, cât mai bine cu putință și în munca noastră, în casa noastră, să ne învățăm

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]