14,286 matches
-
și, pe urmă, un om cu patru degete la mână nu e chiar atât de greu de găsit! Dacă ceea ce gândește să facă e să te asasineze, o să putem pune mâna pe el înainte să se apropie de tine. Fără pic de teamă, Anianus zâmbi părintește: — Facă-se voia lui Dumnezeu! Spuse, ridicând brațul pentru a-l binecuvânta pe el și pe toți cei ce-l înconjurau. La scurtă vreme după aceea, Sebastianus coborî din nou în stradă împreună cu Dubritius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
recunoască anumite calități, de pildă, hotărârea, și chiar o îndârjire anume, care, îndreptată în direcția bună, se putea dovedi prețioasă; acum stătea acolo, la câțiva pași în spatele lui, și urmărea cu atenție, ca și ceilalți comandanți, mersul bătăliei. Vrei un pic de hidromel? Irmina îi întindea un burduf din piele de capră. Nu reușise cu nici un chip să-i convingă pe bagauzi să renunțe la femeile lor, iar ea, care, de-acum se considera femeia lui, nici nu voise să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ori sunt plecați cu luna, Sunt plini de treburi și probleme, Așa gândește-o mamă bună, Ce-așteaptă un copil s-o cheme Și telefonul nu mai sună. Eu n-am nevoie de ... nimic Vreau să-i aud atât, un pic Cum altădată mă- ntrebau: Ce faci, ești bine mamă? Sau: Mamă! Te port mereu în piept Și să te văd abia aștept! Iar azi, când telefonul lung Sună de-un an de zile, Cum aș mai vrea să pot s-
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mine-n casă Stătea sub șervețel și ticăia pe masă. BUNUL SIMȚ LA FIECARE Într-un spațiu mic s-au mare Cunoști cine bun- simț are: Lucruri vraiște aruncate Prin casă neașezate, Țigări multe desfăcute, Scrumiere mari umplute, Cafele un pic băute, Gunoi nu scoate pe seară Să nu-și de-a norocu-afară Toți pe cineva contează Că și azi prânzul așează, În chiuvetă stau călare Cincizeci de vase murdare, Cine să le spele oare? Triste, plâng cu disperare Prosoapele-n
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
minunată Să mă simt încă odată Mică-n casa părintească! Într-a Lui împărăție, Cu cântec de serafim, Raiul meu de veșnicie Va fi tainic și sublim... O PETALĂ DINTR-O FLOARE Nepoțelul meu cel mic Seamănă cu mine-un pic Și nu pot trăi de fel Dacă nu sunt lângă el! E-o petală dintr-o floare, Este-un fluturaș sub soare Și-i seamănă cel mai tare Mămicii zămislitoare. Noaptea mă cheamă la pat Pentr-un zâmbet, pentr-un
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
se simțise străin. Părăsise mănăstirea în sutană, însoțindu-se doar de un toiag și de un vas de alamă. Peregrina fără vreo direcție anume, ajutând viața în toate manifestările ei: o plantă bolnavă, un câine vagabond cu care-și împărțea picul de hrană, un copil orfan, un gospodar copleșit de necazuri sau un bătrân beteag. Se hrănea cu fructe și rădăcini sălbatice sau cu puțină mâncare pe care o mai puneau țărani în vasul său de alamă, bea apă din râuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să cerem doamnei M... (fără să ne spunem unul altuia motivul) sacrificiul prezenței ei. Am pornit după prânz. Căldura merita din plin calificativul pompos de "caniculară". O ușoară abureală de vânt, în aceeași direcție cu trăsura, nu ne dădea nici un pic de răcoare, dar ne ținea într-un nimb de praf și ne făcea tot mai cenușii și mai spectrali. Câteva muște, cine știe după ce combinații de legi ale naturii, în loc să rămână în urmă, mergeau cu noi chiar când zburau în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
contribuit, neîndoielnic, la eligibilitatea mea pe post de ușier. Nu numai că aveam douăzeci și trei de ani, dar arătam în mod evident ca un om de douăzeci și trei de ani întârziat. Îmi aduc aminte că încărcam fără nici un pic de competență oamenii în mașini. Dimpotrivă, îmi efectuam sarcina cu o falsă aparență de unilateralitate soldățească, de supunere la datorie. După câteva minute însă, mi-am dat seama cu claritate că răspundeam nevoilor unei generații predominant mai vârstnice, mai scunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Avenue - într-o mare de asfalt fierbinte, gumos. Locotenentul a rămas un moment în urmă, ca să-l informeze pe șofer de răzmerița noastră. Îmi amintesc perfect că parada cu tobe și trâmbițe continua și că zgomotul nu se atenuase nici un pic. Doamna de onoare și doamna Silsburn conduceau cortegiul nostru spre Schrafft. O dublă călăuză - aproape o avangardă de cercetași - care se îndreptau spre sud, pe partea de est a lui Madison Avenue. După ce i-a dat indicații șoferului, locotenentul le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un zâmbet gen Emily Post. Îmi amintesc că l-am considerat binevenit. Haideți, să ieșim o dată din soare! a decretat liderul nostru. Ce naiba să fac cu ăsta? N-a așteptat un răspuns. S-a dus la marginea trotuarului și, fără pic de sentimentalism, s-a descotorosit de buchetul de gardenii ofilite. — O.K.! Preia comanda! mi-a poruncit. Noi o să te urmăm. Dar tot ce pot spune e c-ar fi preferabil să nu se găsească ticălosul ăla acolo, când ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
tăiam o parte din rația de lemne pentru iarnă, cu o drujbă - un instrument care, după opt ani de folosință repetată, încă mă mai sperie. Era în toiul dezghețului de primăvară, o zi senină, însorită și eu mă simțeam un pic „thoreauian“ (o adevărată bucurie pentru mine, căci, după treisprezece ani de viață la țară, sunt încă un om care măsoară distanțele bucolice după criteriul străzilor din New York). Pe scurt, se anunța o după-amiază promițătoare, chiar dacă literară, și-mi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Pe de altă parte, părea efectiv încântat când unul dintre copii îi arăta cum își julise umărul când încercase să înoate sub val. Tehnic vorbind, cred că nici nu avea un zâmbet de societate și totuși e drept (poate un pic extravagant) să afirm că din fața lui nu lipsea nimic din ce-i esențialmente potrivit. Zâmbetul său în fața umărului julit, de exemplu, era adeseori înnebunitor, mai cu seamă când umărul julit era al tău, dar îți și distrăgea atenția, atunci când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
enervant de necomunicativi! Numeroși oameni de vârsta mea și de categoria mea financiară, care scriu într-o formă de semi-jurnal despre frații lor morți, nu se ostenesc să ne ofere date despre punctul în care au ajuns. Nu au nici un pic de simț al colaborării. Eu am făcut legământ să nu se întâmple așa ceva. Azi e joi și m-am întors în scaunul meu oribil. E unu fără un sfert noaptea și stau aici de la zece, străduindu-mă, acum cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
căci În momentul când punem mâna pe un lucru, el Încetează de-a mai fii ceeea ce era...“ Heraclit PARTE SPATE GOL TEXTUL JOS DREAPTA Ziua Întâi. Seara În timp ce Extraterestrul trăncănea verzi și uscate, Mașa se apucă să dea un pic cu mătura prin casă: pe covor se puteau vedea firmituri, mucuri de țigară, scrum, oase subțiri de scrumbie, scobitori rupte, bucățele unsuroase de hârtie. Toată această murdărie Îi crea o stare de disconfort Mașei, făcând-o să fie obsedată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
jucau În cimitir de-a partizanii. Într-un fel, Mașa avu ceva mai mult noroc decât alte fete ce se născuseră În același an cu ea. Vecina lor de peste drum adusese pe lume un flăcău, Gligori, care, chiar dacă părea un pic cam pirpiriu și mergea un pic șontâc, avea fire veselă și o fantezie ieșită din comun. De altfel, și preotul Fadei pusese ochii pe băiat și, când acesta Împlini șase ani, Îl unse ajutor de pălimar. Gligori a fost tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fu și mai cruntă. Orătăniile din curte Începură să facă ouă colorate, de parcă pentru ele În fiecare zi ar fi fost Paștele, după care biserica luă foc și arse până-n temelii. Unii puneau incendiul pe seama părintelui Fadei, care, fiind un pic cam abțiguit, se urcase, În mână cu un sfeșnic, În clopotniță ca să alunge cucuvelele ce se aciuaseră pe acolo și la coborâre dăduse foc la niște pânze de păianjen. Alții aruncau toată vina pe umerii pălimarului Condrat, care, după cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Acum fă-ți bagajele și valea!“, zise unul dintre petrecăreți. „Dar unde să mă duc?“, bolborosi bătrâna, ținându-și În continuare ochii Închiși... „Pe lumea cealaltă, mamaie, mai faci și mata un pic de loc pe aici, ca să mai respirăm și noi...“ „Respirați, respirați, dragii mamei, murmură babulea. E suficient aer pentru toți...“ „Păi, dacă ne iei cu filosofia, mamaie, Întoarcem foaia, și o să fie de rău...“ Ținându-și pleoapele Închise, bătrâna vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
păcatelor mai vechi și mai noi, după care, punând icoanele, Sfânta Evanghelie, odăjdiile, cădelnița, năsăliile, cristelnița și crucea și toate celelalte la locul lor, În drum spre casă, poposiră și pe la cârciuma lui Ițco, pentru a-și mai dreage un pic gâtlejul la lumina zilei, obosiți de atâtea râsete și zbenguieli. Babulea dormi dusă până la amiază, iar când se trezi din somn, Începu să povestească la toată lumea că În timpul somnului a vizitat cutia infernală și că a văzut acolo Îndeaproape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și ființe bune, nu numai Anticriști...“ De la Anticrist, gândul Mașei lunecă din nou la babulea și povestea ei cu televizorul... La strania asemănare dintre Stan și Tihon și dintre Bran și preceptor. „Cine știe, poate că o fi și un pic de adevăr În toată povestea asta... Poate că babulea nu s-a ramolit de tot, ci a Întrat În contact cu altele spirite. Poate că la apropierea morții Îți năvălește veșnicia În trup...“ Și poate că așa era, căci bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sortit odihnei trupului și desfătării. Poate că Înseși coșmarurile ce-o bântuiau la fiecare sfârșit de lună Își aveau izvorul În grămada de boarfe mucegăite și pline de păianjeni ce putrezea sub pat... Noaptea demonii căutau murdăria. Unde vedeau un pic de apă sau un loc umed sau un pic de jeg, Își Îmbăiau trupul plin de bube. Tăvălindu-se prin praf și murdărie, ei căutau să simtă cât mai bine păcatele și slăbiciunile firii omenești. Probabil că acestea le ofereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce-o bântuiau la fiecare sfârșit de lună Își aveau izvorul În grămada de boarfe mucegăite și pline de păianjeni ce putrezea sub pat... Noaptea demonii căutau murdăria. Unde vedeau un pic de apă sau un loc umed sau un pic de jeg, Își Îmbăiau trupul plin de bube. Tăvălindu-se prin praf și murdărie, ei căutau să simtă cât mai bine păcatele și slăbiciunile firii omenești. Probabil că acestea le ofereau o supremă delectare. Faptul că fostu-i soț Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
noi, fiecare nou trup pe care-l animăm e ca un cazan de smoală. Trupurile poartă În ele miasme Îngrozitoare. Instinctele te fierb la un foc mic și neîntrerupt. După ce ți-ai Încheiat experiența, te Întorci la propria condiție, un pic mai Înțelept. Sau intri imediat Într-un alt trup, Într-un alt cazan de smoală... La un moment dat, totul se repetă. Chiar și infernul devine monoton... Ai trecut prin toate, știi totul, ai vrea să te eliberezi. Să obții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca la bazar, confirmă Extraterestrul. Mai scazi aici la preț un pic, dincolo mai crești, și treaba merge... Orice suflet are un preț al său... E și el un bănuț În mâna sorții. Îl ții În palmă și nici nu-l simți. Ai impresia că nici nu are greutate, dar, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tot pe a ei. Logica nu avea nici un efect asupra sa. Dacă o luai cu binișorul și Îi dădeai, cum se spune, nas, femeia prindea glas și una-două Îți tuflea câte una În față de rămâneai crucit. Dacă o luai un pic mai tare, se Încurca, Își lăsa mâinile În poale și nu mai scoteai de la ea nici un cuvânt. „De, natura feminină e plină de enigme. Și enigmele astea te lovesc cu copita-n cap când nici nu te-aștepți... E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]