6,871 matches
-
atriul drept pe care îl trimite spre plămâni prin artera pulmonară. Miocardul ventriculului drept este mai gros decât cel atrial și mai subțire decât cel al ventriculului stâng. Raporturile ventriculului drept anterior o pericardul; o pleura stângă; o marginea anterioară plămânului stâng; o sternul; o plastronul costal; posterior - septul interventricular; superior o auricul drept; o trunchiul pulmonar; inferior o pericardul; o tendonul central al diafragmului. Morfologia externă a ventriculului drept Ventriculul drept formează ¾ din fața costală a cordului. Șanțul atrioventricular de la nivelul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
recepție se află inferior și la stânga cuspidei anterioare și are pereții neregulați, iar compartimentul de ejecțe este mai scurt și mai îngust comparativ cu infundibulul pulmonarei. Raporturile ventriculului stâng * superior - atriul stâng; * inferior - diafragma; * anterior * pericardul; * hemitoracele anterior stâng; * lingura plămânului stâng * lateral * pericard * pleura mediastinală stângă * plămânului stâng * nervul frenic stâng * vase pericardofrenice * medial - sept interventricular Morfologia externă a ventriculului stâng Ventriculul stâng este mai lung decât ventriculul drept, are formă conică și formează apexul cardiac. Separarea dintre cei doi
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
anterioare și are pereții neregulați, iar compartimentul de ejecțe este mai scurt și mai îngust comparativ cu infundibulul pulmonarei. Raporturile ventriculului stâng * superior - atriul stâng; * inferior - diafragma; * anterior * pericardul; * hemitoracele anterior stâng; * lingura plămânului stâng * lateral * pericard * pleura mediastinală stângă * plămânului stâng * nervul frenic stâng * vase pericardofrenice * medial - sept interventricular Morfologia externă a ventriculului stâng Ventriculul stâng este mai lung decât ventriculul drept, are formă conică și formează apexul cardiac. Separarea dintre cei doi ventriculi este marcată anterior prin ramul descendent
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
leziune de nerv recurent stâng; paraplegie; vasculită mezenterică; hipertensiune tardivă severă. * Proiecția cordului Proiecția cordului pe peretele toracic anterior Aria matității cardiace relative reprezintă proiecția întregii fețe sternocostale la nivelul peretelui anterior toracic, inclusiv porțiunile acoperite de marginile anterioare ale plămânilor, care nu pot fi determinate prin examen clinic, adică prin percuție. Aria se delimitează unind prin linii curbe (cu concavitatea spre centrul zonei de proiecție) patru puncte extreme: Vena cavă superioară - spațiul 2 intercostal drept sau al treilea cartilaj costal
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
de linia parasternală stângă Unind punctele enumerate anterior obținem proiecția topografică a cordului pe peretele toracic anterior, proiecție relativă datorită lipsei de fixitate cardiacă în torace. Segmentul feței sternocostale care vine în raport cu peretele anterior toracic fără interpunerea marginilor anterioare ale plămânilor se numește aria matității cardiace absolute și poate fi determinată prin percuție. Limitele sale sunt: medial, la dreapta marginea stângă a sternului; superior, la stânga proiecția marginii anterioare a plămânului stâng, o linie curba cu concavitatea inferior și medial, ce unește
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
care vine în raport cu peretele anterior toracic fără interpunerea marginilor anterioare ale plămânilor se numește aria matității cardiace absolute și poate fi determinată prin percuție. Limitele sale sunt: medial, la dreapta marginea stângă a sternului; superior, la stânga proiecția marginii anterioare a plămânului stâng, o linie curba cu concavitatea inferior și medial, ce unește cartilajul costal IV din stânga cu proiecția vârfului cordului; inferior: matitatea cardiacă se continuă fără limită clară de demarcație cu matitatea lobului stâng hepatic, proiecția întinzându-se până în dreptul cupolei
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
proiecția valvei pulmonare; Valva mitrală - cartilajul 4 sternocondral stâng; Valva tricuspidă - linia parasternală dreaptă în spațiul intercostal 4 stâng. Din punct de vedere clinic nu trebuie confundat trigonul interpleural inferior (pericardic) cu aria matității cardiace absolute. Datorită incizurii cardiace a plămânului stâng, marginea anterioară a acestuia nu mai este paralelă cu proiecția recesului pleural costomediastinal anterior. Nu trebuie realizată niciodata percuția regiunilor cu reliefuri osoase subcutanate, deoarece sunetul obținut nu are valoare diagnostică. Metoda percuției a fost pusă la punct de
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
palpa la nivelul ariei apexiene și intern acesteia, la pacienții cu pericardită exudativă. * Percuția Percuția este metoda care completează diagnosticul de supoziție și folosește tehnica lovirii peretelui toracic digito-digital pentru obținerea unor sunete care reprezintă vibrațiile combinate ale peretelui toracic, plămânului, conținutul aeric al acestuia și cordului. La aceste sunete se vor aprecia intensitatea (care depinde de puterea loviturii percutorii, de grosimea peretelui toracic, de structurile interpuse între peretele toracic și cord), tonalitatea și timbrul. Prin percuție se poate aprecia conturul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
medical specializat, pulsologia păstrându-și locul ei ca și acupunctura și ignipunctura. Chirurgiei i s-a acordat mai multă atenție. Începând cu secolul V î.Chr. finele epocii Chou, concepțiile bio-medicale fac loc medicinei științifice. Organele principale erau: inima, ficatul, plămânii, splina și rinichii, sediu al elementelor fecundate. Acestor organe le corespund și alte reflexe fizico-psihice. Reținem, în legătură cu rinichii, că medicii chinezi recomandau reducerea cantității de sare, generatoare de edeme și de infarct. Etiopatogenia afecțiunilor neuro-psihice era diversificată iar terapeutica varia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai târziu prin Pavlov (1849 - 1938), va duce la conturarea reflexologiei, și afirmă convingerea că valențele medicinei, pe lângă vindecarea și prevenirea îmbolnăvirilor, îi vor face pe oameni mai umani. Pentru el sângele își are centrala în inimă, de unde ajunge în plămâni. Filosofia sa expusă în Traité de l’Homme (1648) este dualistă: trupul e distinct de sufletul cugetător, pe care unii îl identifică suflului vital, iar alții îl consideră natura medicatrix (natura vindecătoare). Metoda pe care o propune în Discours de la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
circulator sanguin general, mai mulți medici scriseseră despre mica circulație sanguină, între care spaniolul Miguel Servet, ars pe rug de calvini, în 1553, la Geneva. Deci, în plină Renaștere, Servet precizase că sângele circulă de ventricolul drept al inimii la plămâni „unde se purifică“, și se reîntoarce la inimă prin atriul stâng ajungând în organism prin artere, sângele fiind „spirit vital“. Realdo Colombo profesor de Anatomie la Padova, după cum am văzut, vorbise de diasole, sistole, menționând că sângele circulă dinspre inimă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se purifică“, și se reîntoarce la inimă prin atriul stâng ajungând în organism prin artere, sângele fiind „spirit vital“. Realdo Colombo profesor de Anatomie la Padova, după cum am văzut, vorbise de diasole, sistole, menționând că sângele circulă dinspre inimă spre plămâni, de unde se întoarce „aerisit“ la inimă și-n tot corpul. Colombo preciza că nimeni până la el „n-a remarcat și n-a scris despre circulația sângelui, adică despre mica circulație pe care el o redescoperă și o descrie în 1559
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
circulația sângelui, adică despre mica circulație pe care el o redescoperă și o descrie în 1559. Unii istorici ai medicinei cred că Andrea Cesalpino, medic, filosof și botanist, a descris pentru prima dată mica circulație a sângelui de la inimă la plămâni unde „se amestecă cu aerul“ curățindu se, așa cum specifică în Questions médicales (Probleme medicale). Tot între precursorii parțiali ai lui Harvey mai cităm pe Juan de Valverde în Istoria compunerii corpului uman (1556), pe Carlo Ruini (1598), pe Eustachio Rudio
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
explică funcțional, atât traseele cât și circulația sanguină mică și mare (periferică). Pentru o mai bună înțelegere folosește metafora pompei musculare cu efect hidraulic, mișcare constantă (contracție musculară) în condiții de normalitate, asigurând sângelui un sens unic de la inimă la plămâni și-n tot corpul, cu întoarcere la inimă. El concluzionează: „Așa sunt organele și traseul tranzitului sângelui și al circuitului său: mai întâi de la urechiușa dreaptă a ventriculului, traversând plămânii până la urechiușa stângă și, de aici prin ventriculul stâng, în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de normalitate, asigurând sângelui un sens unic de la inimă la plămâni și-n tot corpul, cu întoarcere la inimă. El concluzionează: „Așa sunt organele și traseul tranzitului sângelui și al circuitului său: mai întâi de la urechiușa dreaptă a ventriculului, traversând plămânii până la urechiușa stângă și, de aici prin ventriculul stâng, în aortă și în toate arterele îndepărtându-se de inimă, apoi prin porozitățile organelor (s.n.) în vene și prin vene spre baza inimii unde sângele revine rapid.“ „Porozitățile organelor“ (capilarele pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spre baza inimii unde sângele revine rapid.“ „Porozitățile organelor“ (capilarele pe care W. Harvey le-a intuit), sunt descoperite de Henri Power, la microscop, în 1649. Este vorba de rețeaua capilarelor, pe care o redescoperă și Malpighi, în 1661 în plămânii batracienilor, renegându-și opoziția față de Harvey, Gândind funcțional, Harvey precizează că sângele asigură echilibrul termic al organismului ca și hrănirea acestuia. Unde sângele este absent apare necroza. Savantul introduce pentru prima dată în științele medicale conceptele fundamentale de aparat funcțional
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Medicină din Paris, care nu admite nici circulația limfei, anatomiștii europeni îl confirmă și îl completează, în detalii puțin semnificative, pe Harvey. În Anglia, John Mayow (1645 - 1679) studiază oxigenarea sângelui, explicând culoarea roșie prin amestecul cu aerul inspirat în plămâni. Mayow relaționează tulburările pulmonare de cele cardiace și invers. El studiază maladiile cardio-vasculare, afecțiunile arteriale etc. Medicul Mayow este și chimist. Observații similare face și medicul și anatomistul, tot englez, Richard Lower în Tratatul despre inimă: sau despre mișcarea și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe Harvey, e nevoit, după 1661, să-l confirme, descoperind la batraciene, cu ajutorul unei lupe microscop, eritrocitele circulând prin capilarele pulmonare. Dar Malpighi, autor al Discursului anatomic al structurii viscerelor, apărută la Paris (1683) nu se ocupă numai de studierea plămânilor ci și de țesuturile rinichilor, dermului, ficatului, contribuind substanțial la dezvoltarea histologiei comparate (animală și vegetală). Tot el scrie Anatomia plantarum (1690). După Malpighi, spiritul e „secretat“ de creier și ar circula prin traseele nervilor. Teoria sa asupra țesuturilor va
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Malpighi (1628 - 1694). Simte că poate să meargă mai științific și mai rodnic mai departe, ceea ce a și realizat. Rigoarea experimentală se unește cu cea ideatică într-o sinteză științifică ce-i aparține structural. Investighează laringe, esofag, intestine, căi biliare, plămâni, țesuturi musculare adipoase, tulburări clinice, anomalii localizate prin autopsiere. După mai bine de o jumătate de secol de cercetare publică la Veneția, în 1761, capodopera sa și primul tratat de anatomie patologică, intitulat De sedibus et causis morborum per anatomen
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și pentru descoperirile sale cu rol în imunologie J. Bordet a primit, în 1919, Premiul Nobel. Prin chimie s-a ajuns la analiza compușilor urinei, a naturii sucurilor gastrice, a concentrației de gaz carbonic, de oxigen, de gaze rare în plămâni și a consecințelor faste și nefaste a acestora, facilitând intervenții, și măsurile adecvate terapiei. Contribuția analizelor chimice la dereglările fiziologice în cunoașterea mecanismelor coagulării ameliorează diagnosticul, înlesnește prognosticul. Sec. XX este al laboratoarelor medicale unde, pe lângă serurile și vaccinurile de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pour l’Etude du Cancer (1906), Institut Pasteur, Institut du Cancer ș.a. Speranța crește dar și numărul afecțiunilor canceroase crește ca și îngrijorarea dată statistic de cele 100.000 de victime anual numai în Franța, cancerele de stomac, intestin și plămân ocupând primul loc. Numărul medicamentelor este în creștere. O întreagă industrie cu viitor, căci boli nebănuite își fac mereu prezența. Cu toate acestea resursele naturale nicicând nu au cunoscut o mai mare atenție, cercetare biochimică, solicitare, încredere ca astăzi. Pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fiziologi, anatomo patologi, bacteriologi, biochimiști, biofizicieni, anesteziști-reanimatori. De la operarea în criza de timp din vremea vestitului William Stewart Halsted, chirurg american care introduce, în 1889, mănușile de cauciuc, s-a ajuns la operarea lentă, funcțională, minuțioasă, artistică prin izolarea inimii, plămânilor, grație tehnicilor de asigurare a circulației extracorporale, artificiale, sub hemostază, în condiții de anestezie și asepsie, serviciul de reanimare fiind în permanentă stare de alertă. Vechile piedici: durerea, hemoragia și infecția au fost îndepărtate din calea chirurgiei. De la ligatura practicată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
organismului. Ca student, Malpighi a fost influențat de lucrarea lui William Harvey asupra circulației sângelui, care apăruse în anul nașterii sale. În două scrisori adresate lui Borelli, scrisori care au văzut lumina tiparului în 1661, sub titlul Observații anatomice asupra plămânilor, Malpighi descria existența unor mici canale pe suprafața plămânilor și a vezicii urinare a broaștelor de baltă și a țestoaselor. Pot vedea clar cum sângele se distribuie și curge prin vasele sinuoase și cum acesta nu se revarsă liber, ci
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
lui William Harvey asupra circulației sângelui, care apăruse în anul nașterii sale. În două scrisori adresate lui Borelli, scrisori care au văzut lumina tiparului în 1661, sub titlul Observații anatomice asupra plămânilor, Malpighi descria existența unor mici canale pe suprafața plămânilor și a vezicii urinare a broaștelor de baltă și a țestoaselor. Pot vedea clar cum sângele se distribuie și curge prin vasele sinuoase și cum acesta nu se revarsă liber, ci este întotdeauna condus prin tuburi și distribuit prin variatele
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
decât băieții, iar la sfârșit băieții sunt din nou mai înalți decât fetele. În cazul ambelor sexe, saltul de creștere afectează sistemul osos și muscular, dar băieții și fetele cresc diferit în timpul adolescenței. Mușchii mai dezvoltați, capacitatea mai mare a plămânilor și a inimii de a oxigena sângele conferă bărbaților putere și rezistență superioară femeilor. Bărbații sunt mai dezvoltați din toate punctele de vedere: umerii lați, mâinile și picioarele mai lungi în comparație cu proporțiile corpului. În cazul femeilor, pelvisul mai lat face
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]