7,806 matches
-
de molcomă. În perioada postdecembristă, de fapt până în 1992, când s-a expatriat, l-am întâlnit mai rar, de câteva ori în zona Pieței Romane, pe unde putea fi văzut la orele serii în compania iubitului său cocker scos la plimbare. Sunt multe amintirile despre Ov. S. Crohmălniceanu care mă asaltează. Mai întâi trebuie să spun însă câteva lucruri limpezi despre scrierile lui și despre rolul pe care l-a jucat acest critic în diferite momente ale mișcării noastre literare postbelice
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în Nota asupra Ediției, Capul de zimbru, povestiri, I, Cartea Românească, 1962. După moartea mamei, spunea Ionică, mezinul familiei, tata și-a schimbat total regimul de viață. S-a sihăstrit. Nu mai ieșea decât prin împrejurimile casei, doar cu o plimbare zilnică la Cișmigiu. Fără distracții și plăcerile obișnuite, fără comoditățile normale pe care le utilizase altădată. — Vreau să dispar din societate, pentru că am lăsat-o să se irosească, îi spusese poetul uneia din fiice, referindu-se la soție, gândindu se
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
-și petreacă timpul cu vânătoarea, chiar dacă nu reușea aproape niciodată să vâneze ceva, si cum odată cu venirea iernii a fost obligat să taie o pădure pentru a vinde lemnul. După aceea, Machiavelli îi povestește corespondentului sau despre poeții favoriți, de plimbările de-a lungul drumului pentru a vorbi cu pelerinii, de masă de pranz luată în prezența rudelor sau de cum se deplasa până la taverna din apropiere pentru a juca criccha și triche-tach cu vecinii, pentru că spre seară să se îmbrace în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
autocarul cei 80 de kilometri până la Hasselt, oraș care i-a întâmpinat cu o vreme urâtă: frig și burniță. După cum ne-a informat managerul Dorel Sanie, Știința s-a cazat la hotelul Ibis și, după odihnă, jucătorii au făcut o plimbare prin orașul unde sâmbătă vor disputa meciul cu Initia. Vineri seara, la ora locală 20, echipa pregătită de Gabriel Armanu va efectua un antrenament, dar nu în sala unde va avea loc meciul. Antrenamentul din “Sporthal Alverberg” din Hasselt, locația
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
gândească și ei că puteau fi pescari, zicea. E normal să fac analogiile astea cu triburile, satul. Doar m-am născut la țară. Vezi ceea ce ești obișnuit să vezi. Îmi povestea cineva, un prieten care și-a scos mama la plimbare într-o duminică. A dus-o undeva la munte ca să ia aer. De fapt, e prost spus să ia aer, pentru că era o femeie crescută la țară și acolo doar aerul nu-i lipsea. Să schimbe peisajul o scosese. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
devreme, cu cât luase gogoșarii „de la țăran“ sau de câte ori strigase după nepoți în curtea interioară să vină-n casă să se schimbe că au transpirat și riscă să răcească. Viața ei era extrem de previzibilă. Probabil de dimineață își scosese la plimbare câinele gras și tembelizat de prea multă mâncare și lâncezeală. Acum, după-amiaza, aștepta să se întoarcă vecinii de la lucru și să-i descoasă. Și furia asta a ei împotriva mea nu o înțeleg nici până azi. Era o zi superbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și cu privirea scrutând zimbrii patriei. Asta îmi evoca mie privirea aia. Io, un antitalent la desen, l-am pictat pe poet undeva în pădure. Și cu un câine în lesă. Un Eminescu puchinos, liliputan, ce-și scotea jigodia la plimbare. A ieșit un scandal monstru. Ce, bă, așa arată Eminescu? Adică Eminescu nu are dreptul să facă lucruri firești! L-am jignit impardonabil. Adică de ce Eminescu nu are dreptul să-și scoată câinele la plimbare?, m-am întrebat. Sunt destui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce-și scotea jigodia la plimbare. A ieșit un scandal monstru. Ce, bă, așa arată Eminescu? Adică Eminescu nu are dreptul să facă lucruri firești! L-am jignit impardonabil. Adică de ce Eminescu nu are dreptul să-și scoată câinele la plimbare?, m-am întrebat. Sunt destui poeți care n-au nimic serafic, de îngeri bucălați. Unii sunt chiar abjecți, iar frumusețea poziei lor compensează mizeria, insalubritatea vieții. Răzbună, zi să-i zic, purifică. Eminescu așa cum l-au desenat colegii mei apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Iadului. Numele acestea îți dau fiori, dar acest labirint muntos nu este așa de înfricoșător precum pare ! Este liniștitor în zilele în care nu trec sute sau chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este obligatoriu să faci o plimbare cu vaporașul pe „Marea dintre munți”, adică Lacul Izvorul Muntelui, cunoscut de noi toți sub numele de Lacul Bicaz. Acesta își dezvăluie frumusețea vara, când razele luminează apa, cerul oglindindu-se în această minunată „mare”. De la locul de închiriat bărci
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
naște din pisică...“ sau armorialul ciobănesc și haiducesc al memorialistului. - Totuși neamurile lui de țărani În cioareci și În opinci gustă Menuetul lui Beethoven. - Un părinte exagerat și o mamă duioasă, cu bun-simț ardelenesc. - Bestiile pedagogice ale copilăriei noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900. - Haimana lâc, pezevenglâc și curvăsărlâc În mahalaua noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la Sf. Sava ajunși la picioarele Miței Biciclista. - Vivat, crescat, floreat boema noastră veselă și liber studioasă, cu lavalieră la gât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lentă. Fusese actriță la Teatrul Național din Iași, dar se lăsase de actorie. O dată pe an, Beldie invita toată redacția Ideii Europene la el acasă, la un ștrudel. În fiecare duminică venea cu mașinuța lui și ne invita la o plimbare. Mergeam pe la șosea, pe la periferie; Beldie găsea câte un mic local unde mâncam o friptură și beam un pahar de vin. El știa cum găsea aceste locuri. Familia Onicescu era invi tata lui duminica.“ Mi-am adus aminte cu acest
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Venise un unchi al tatălui meu, de 90 de ani, din Roman. Împreună cu noi era și dna Roiu, o prietenă a soției. În duminica aceea Însă a venit Beldie cu mașinuța lui de douătrei locuri și ne-a luat la plimbare. Am venit pe la ora 3 după prânz și musa firii mei s-au supărat.“ C. Beldie avea prioritate În casa lui Octav Onicescu. Relatarea acestuia a continuat: „Cora Irineu, singura femeie accep tată la redacția Ideii Europene, s-a sinucis
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tot soiul de chestii complicate cărora nici eu, nici alți băieți nu le dăm de capăt. Păcat că nu poate să vorbească. Dacă ar vorbi, ar avea multe de spus. În fiecare zi, și dimineața, și seara, Nero își face plimbarea sa pe străzile orașelului Serenite, toată lumea îl cunoaște și îl respectă. Are traseul său de la care nu se abate niciodată. Deschide poarta cu laba puternică și pornește tacticos pe trotuarul pavat cu pietre tăiate în formă de cub. Coboară spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Toți invitații au felicitat-o pe sărbătorită, sărutând-o pe obraz: a fost prima oară când a sărutat-o și Victor - emoționat, cu inima bătându-i în piept asurzitor. Seara au încheiat-o, în doi, fata împreună cu Victor, printr-o plimbare, una dintre plimbările acelea fără sfârșit pe aleile și pe străzile fermecătoare ale orășelului nostru, Serenite. La începutul lui septembrie, fata și-a luat la revedere de la fratele meu Victor, venise timpul să se înapoieze acasă, în orașul ei, curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
felicitat-o pe sărbătorită, sărutând-o pe obraz: a fost prima oară când a sărutat-o și Victor - emoționat, cu inima bătându-i în piept asurzitor. Seara au încheiat-o, în doi, fata împreună cu Victor, printr-o plimbare, una dintre plimbările acelea fără sfârșit pe aleile și pe străzile fermecătoare ale orășelului nostru, Serenite. La începutul lui septembrie, fata și-a luat la revedere de la fratele meu Victor, venise timpul să se înapoieze acasă, în orașul ei, curând începea școala. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pentru prefectul Costandache, pentru deputatul Petrache și pentru senatorii Perțache și Bubulache, primarul a simțit că manifestării, ca să fie și mai artistice, îi trebuia încă două, trei culori, pe lângă acelea ale steagurilor festive. Albastrul era, într-adevăr, liniștitor, favorabil unei plimbări pline de spiritualitate și de calm celest - cum foarte lingușitor se exprima în fața doamnei Marinache autorul proiectului -, dar niște tarabe cu mici și bere, cu roșul excitant al tocăturii și cu galbenul auriu al halbelor, ar fi făcut mai suportabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
varză à la Bărăgan. Și un pulover verde-violaceu tricotat în casă care amintea șocant de o grădină cu varză. Deoarece nu avea și o listă cu întâlniri pe pupitru, m-am simțit dator să o invit după program la o plimbare în Cișmigiu. Uneori, bărbaților le e milă de fetele urâțele și le oferă o prăjitură din cavalerism. Iar unii chiar se însoară cu ele, dacă prăjitura e proaspătă. „Nu trebuie să te superi că te refuz − mi-a spus bibliotecara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
doctori în științe, cadre universitare. (1908 - 1992) S-a stins din viață la 29 iulie 1992 la Suceava. Profesorul Bujdei Vasile a fost unic, a fost imposibil de „copiat”. Pentru el toată existența se transformase în matematică. În puținele sale plimbări, acasă, în vacanțe, se recrea rezolvând probleme dematematica Că fanatic propovăduitor al matematicii, în clasă, isi crea ucenici, nu elevi, unii entuziaști. Succesele elevilor săi la olimpiade și la examenele de admitere în învățământul superior, duseseră faima liceului din Rădăuți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93286]
-
pămînturile și peste mările lumii. PARA LAS GRIPES, CAMA Pentru răceală, repaus la pat Motocicleta dădea semne de plictiseală pe lungul drum lipsit de accidente, iar noi dădeam semne de oboseală. Condusul pe un drum acoperit cu pietriș transformase o plimbare plăcută Într-o activitate dificilă. La căderea nopții, după o zi Întreagă În care am schimbat Între noi locurile la cîrmă, dorința de a dormi era mai puternică decît aceea de a Împinge mai departe efortul de a ajunge În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lui. Acea primă noapte a decurs perfect. Am dormit la adăpost, mulțumiți și Încălziți de paiele așternute - În mod evident necesare În zonele unde nopțile sînt deosebit de reci. Ne-am cumpărat niște carne de vită și am pornit Într-o plimbare pe malul lacului. La umbra copacilor imenși, unde sălbăticia oprise Înaintarea civilizației, ne făceam planuri să construim un laborator În aceste locuri, cînd ne terminam excursia. Ne imaginam ferestre mari de la care să se vadă tot lacul, iernile care acoperă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tot ancorați; s-a anunțat că plecarea va avea loc În următoarea după-amiază. Încrezători că Încetineala proprietarului putea să Însemne o Întîrziere a plecării, și În nici un caz o plecare Înainte de termenul anunțat, am dormit buștean. După ce am făcut o plimbare am mers pînă la bibliotecă, unde a dat buzna asistentul, extrem de agitat, să ne anunțe că El Cisne avea să ridice ancora la 11.30. Era deja 11.05. Ne-am adunat În grabă lucrurile și, pentru că Încă sufeream de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Îndepărtîndu-mă de centrul Caracasului, frămîntînd aceste gînduri În minte. Casele din suburbii se află la distanțe mai mari una de alta. Caracas se Întinde de-a lungul unei văi Înguste, pe care o cuprinde Între limitele sale, astfel că o plimbare cît de scurtă te aduce pe urcușul dealurilor, iar de acolo, pe măsură ce orașul ți se descoperă, treptat, la picioare, Începe să ți se arate un nou aspect al compoziției sale multifațetate. Negrii, exemplare magnifice ale rasei africane, care și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
subscriu cu tot entuziasmul, deoarece n-au exprimat decât o mică parte din duhul ce eu l-am observat în el tot timpul cât am stat împreună. Am fost cu el de o intimitate prietenească. Cu el mergeam adesea la plimbare în timpurile libere, cu el discutam subiecte filosofice și religioase, dar, când tratam ceva despre Maica Domnului, el se aprindea la față și intensifica discuția, de unde se observa numai decât că e un îndrăgostit al Prea Sf. Fecioare. Cu el
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dintre bunii săi prieteni era în trecere prin București și că i-ar fi făcut fără îndoială plăcere să mă cunoască... De fapt, temându-se de nereușită, nu-mi spuse lucrul acesta decât într un sfârșit, atunci când, scoțându-mă la plimbare, ne întâlnirăm la un colț de stradă cu amicul în chestiune. — Ce treabă bine ticluită! am gândit eu. Era Mihai R. Purta un costum alb și un zâmbet sfios, ce ținea de o latură ascunsă și de mulți necunoscută a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
caută de-ți păstrează o ținută dârză și un suflet liniștit, deoarece sunt singurele care convin unui rege în cugetul său! 30 octombrie 1949 Eu, Vally, Atti și întreaga Gens Gigliana la un festival de lupte greco-romane... 31 octombrie 1949 Plimbare de toamnă pe o vreme când natura e pe moarte... Noutăți cu privire la o schimbare în rău a situației: proces. Noapte tulburată de coșmaruri. 3 noiembrie 1949 Rendez-vous cu Atti și cu Vally. Ne-am dus la cafeneaua de la Ambasador. Atti
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]