6,880 matches
-
timpurile mai din urmă -, în ceea ce se numește management. Sunt, cu alte cuvinte, oameni polivalent afirmați, traiectul și conținutul socio-profesional și biobibliografic stând chezășie în acest sens. Părintele-profesor Nechita Runcan este unul dintre acești veritabili meseriași ai scrisului științific și publicistic, ai slujirii duhovnicești și actului didactic universitar. Născut (la 23 iulie 1956) în arealul intracarpatic al neamului, în inima Ardealului, într-o zonă marcată de valoroase tradiții naționale - cu studii teologice la prestigioase instituții din Cluj-Napoca (secundare) și la Sibiu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
I. Gherasim, cu nuvela Urcuș spre lumină, Vasile I. Cataramă, cu două schițe: Un cadou și Șeful de cabinet. De notat colaborarea, tot cu proză, a viitorului istoric literar Al. Piru (Nopți și zile). Mai puțin abundentă și consistentă este publicistica literară, aceasta reducându-se la câteva recenzii, la însemnările cuprinse în rubrica intitulată „Cărți și reviste”, la câteva articole omagiale sau comemorative (despre Liviu Rebreanu și B. P. Hasdeu) și la un text foarte critic la adresa lui Mihail Sadoveanu, scriitor pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
Cântecul vârstelor”. Își completase, între 1960 și 1965, studiile la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. În paralel, este corespondent și, ulterior, redactor principal la ziarul „Informația Harghitei” (din 1978) și la „Adevărul Harghitei” (1990). Debutează publicistic în 1970. Colaborează cu reportaje, însemnări, articole și studii de istorie literară la „Transilvania”, „Vatra”, „Tribuna învățământului”, „Adevărul Harghitei”, „Curierul de Transilvania” (Târgu Mureș), „Totuși iubirea”, „Școala noastră” (Miercurea Ciuc). Debutează editorial în volumul colectiv Octavian C. Tăslăuanu (1978), iar prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
ansamblu a unei personalități plurivalente și controversate: Miron Cristea se numără între primii exegeți ai lui Mihai Eminescu, teza sa de doctorat, susținută la Budapesta, în 1895, fiind o lucrare de pionierat; înaltul prelat s-a ilustrat, de asemenea, în publicistică și în folcloristică, în oratoria de amvon și în cea politică. Ș. dă măsura calităților sale de evocator și de polemist în reportajele, portretele și articolele reunite în volumele Sub cumpăna veacului și Oameni și locuri din Călimani (2000). În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
și articolele reunite în volumele Sub cumpăna veacului și Oameni și locuri din Călimani (2000). În prima culegere autorul realizează o adevărată reconstituire epică a episodului trecerii Carpaților, în zona Bilbor-Toplița, de către armata română, angajată în 1916 în războiul reîntregirii. Publicistica lui constituie, implicit, o pledoarie patetică, substanțial argumentată, pentru cunoașterea oamenilor (unii dintre ei fiind personalități importante ale culturii noastre), a evenimentelor și a locurilor, îndeosebi din zona de nord a județului Harghita, spațiu românesc deseori uitat. Romanul Binecuvântată a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
că Isi Pașa însuși fusese neputincios în fața bolovanilor, buzaților, berindeilor, și altor căpetenii. Inevitabil, alte lucruri au rămas "cum știm". Și tocmai pentru că au rămas așa, volumul de față reprezintă o apariție inedită, aș cuteza să afirm chiar singulară, în publicistica neo-epigoniană. Să ne referim mai întâi la cele trei aspect semnalate mai sus. Geneza leninismului romantic este o carte construită pe o infrastructură ireproșabilă. Dacă am început să ne obișnuim, din nefericire, cu volume în care sunt utilizate cu dezinvoltură
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Shafir, Michael (2010a), "Intelectualii? Publici?", în Adam Matei, Sorin; Momescu Mona (coord.), Idolii forului. De ce o clasă de mijloc spiritului este de preferat "elitei" intelectualilor publici, București, Editura Corint, pp. 17-21. Shafir, Michael (2010b), Radiografii și alte fobii. Studii contemporane, publicistică și pubelistică, Iași, Editura Institutul European. Sik, Ota (1971), "The economic impact of Stalinism", în Problems of Communism, nr. 20, pp. 1-10. Skilling, Gordon (1964), Communism, national and international. Eastern Europe after Stalin, Toronto, University of Toronto Press. Smolar, Aleksander
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu tabelele de mai jos, completate, pentru a justifica orele trecute. 2. Activitatea de cercetare inclusă la criteriul 5 se raportează la studiile publicate în decursul activității de lector numit de Institutul Limbii Române și se referă la aparițiile editoriale/publicistice din străinătate. 1. Predare Nr. Anexa 3 ------- la metodologie -------------- 2.│Titlu universitar (diplomă de master, diplomă de Se ia în considerare criteriul notat cu punctaj maxim. ├────────────────────────────┼────────────┤ │ │Punctele pentru studiile postdoctorale se cumulează, Numărul de ani universitari Se ia în considerare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/201320_a_202649]
-
de I.C. Petrescu, S. Mehedinți, A. Culea, iar, mai târziu, au fost dezvoltate în localismul educativ al lui S. Stoian. Este de menționat activitatea lui Stanciu Stoian, profesor la Universitatea din București, deoarece a desfășurat o bogată activitate practică și publicistică în lumina unei concepții progresiste: „pentru a da posibilitate omului să se dezvolte organic, nu pentru a-l menține în starea înapoiată a mediului”, ci pentru a-l ridica pe sătean „la înălțimea epocii lui”. Elaborând o pedagogie a satului
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de I.C. Petrescu, S. Mehedinți, A. Culea, iar, mai târziu, au fost dezvoltate în localismul educativ al lui S. Stoian. Este de menționat activitatea lui Stanciu Stoian, profesor la Universitatea din București, deoarece a desfășurat o bogată activitate practică și publicistică în lumina unei concepții progresiste: „pentru a da posibilitate omului să se dezvolte organic, nu pentru a-l menține în starea înapoiată a mediului”, ci pentru a-l ridica pe sătean „la înălțimea epocii lui”. Elaborând o pedagogie a satului
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și colaborator pe tărâmul cercetării doctorale din cadrul UNATC, al cărui departament l-a condus cu mult tact și bune rezultate, i-am intuit și identificat structura filonului de gândire. În același timp, opera sa, în evoluția ei diversificată teatru, film, publicistică, pedagogienu trebuie lăsată uitării și înghițită de vacarmul superficialității actuale care ne înconjoară. A fost o întâlnire, fortuită sau nu, între daruri și disponibilități native pentru crearea de forme artistice, vocație academică, înclinație pentru discursul teoretic, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
comunitar) la Facultatea de Științe juridice, Universitatea Valahia Târgoviște; 1998 2002, membru al Senatului Universității Valahia; 2002 2005, Academia Diplomatică (profesor, secretar științific al Senatului universitar și în Consiliul de Administrație); membru în comisii de doctorat în Dreptul internațional. III. Activitatea publicistică A publicat cu mult peste 150 de studii (30 cărți): sub formă de monografii Dreptul diplomatic și consular, Dreptul tratatelor, Răspunderea în dreptul internațional, Personalitatea juridică a Uniunii Europene și altele; manuale universitare Dreptul roman ș.a.; studii și articole publicate în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
romane de greutate, atmosfera irespirabilă în care și-a mișcat personajele neputîndu-le anula anvergura epică. Pe același palier deși cu strategii narative diferite se situează și Țoiu, și Horasangian, și Bălăiță, și Stelian Tănase (pînă la implicarea sa cvasitotală în publicistică). Ca să nu risc ton deplasat avînd în vedere proza pe care însuși răscoptul condeier din mine o produce încă să decupez doar un pasaj dintr-un recent text al tînărului critic literar Marius Chivu (România literară nr. 31), referitor al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dezlipite neatent din insectar se pot preface subit în pulbere de aur. Pentru că nuanța hîrtiei, peste care a trecut mai bine de un secol, e a aurului. Cum să nu rămîi cu răsuflarea tăiată, dînd peste această mostră de veche publicistică românească, așezată imediat, cu maximă precauție, pe patu-mi de atelier, alături de ziarele și revistele de ultimă oră, ieșite acum, în zori, din ultrasofisticatele imprimerii! Sînt de parcurs apoi nu fără oarecare voioasă trimitere la citirea ziarului de către Pristanda rubricile Universului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sugestionată de analiștii de ocazie și de nechemații lor subiecți de pe trotuar? Nu e cazul. Aici, nefericitul optativ nu are ce căuta. 16 august De revenit, încă o clipă, la România diletantă, conceptul meu, pe cît de lejer ca badinerie publicistică, pe atît de dramatic în datele lui reale. Unul dintre cazurile notorii de vocație ce se respectă pe sine, dincolo de trilurile de sirenă ale tuturor tentațiilor, e al poetului Gellu Naum. Cîteva bune decenii cele ale răului comunist omul acesta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
luase parte, se mută la Paris, de unde va trimite regulat corespondențe periodicelor din țară, la „Biblioteka Warszawska” îndeosebi. Poeziile proprii, multe preluând ecouri din operele tălmăcite, sunt lăsate în umbră de traducerile propriu-zise (Cântecul lui Roland, Cidul ș.a.) și de publicistică. Cu literatura română D. vine în contact încă din 1870, relatând entuziast, în numeroase cronici și articole, despre mișcarea culturală a epocii sau traducând nu o dată din V. Alecsandri și alți scriitori. Semnificative sunt informațiile bogate și temeinice din studiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286888_a_288217]
-
fost o explicație pentru survolarea la români rapidă, de istoricii de până la 1914, a „Împrejurării” ridicării de rang ori de prestigiu a statului român. Mai prodigioasă decât istoriografia, ce s-ar fi numit „contemporană domniei lui Carol I”, a fost publicistica / jurnalistica din timpul acelei domnii, prin audiența deosebită a „criticii puterii”, o publicistică incluzând „partea” ce și-a atras „eticheta” de „anticarlistă” ori „antidinastică”<ref id="5">5 Monarhia de Hohenzollern văzută de contemporani. Antologie, de Ion Popescu-Puțuri et al
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
a „Împrejurării” ridicării de rang ori de prestigiu a statului român. Mai prodigioasă decât istoriografia, ce s-ar fi numit „contemporană domniei lui Carol I”, a fost publicistica / jurnalistica din timpul acelei domnii, prin audiența deosebită a „criticii puterii”, o publicistică incluzând „partea” ce și-a atras „eticheta” de „anticarlistă” ori „antidinastică”<ref id="5">5 Monarhia de Hohenzollern văzută de contemporani. Antologie, de Ion Popescu-Puțuri et al., București, 1968; Gândirea social-politică antimonarhică și republicană din România. Antologie, studiu introductiv și
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Cubolta, j. Bălți), poet și gazetar. Este fiul Mariei și al lui Ion Grosu, descendenți ai unei familii de răzeși înstăriți. Urmează clasele primare și liceul la Bălți, unde este coleg de clasă cu Eugen Coșeriu, viitorul lingvist. Începe activitatea publicistică în 1938, când scoate, într-un singur număr, revista „Flori de stepă”. În 1940 I. E. Torouțiu îi tipărește la Editura Bucovina volumul de epigrame Muștar. Între 1941 și 1943, ca redactor la Direcția Presei din Ministerul Propagandei, se ocupă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
diverse șantiere și în fabrică. În 1969 obține un pașaport turistic și împreună cu soția sa (autoare, mai târziu, a unui roman memorialistic, Bénie sois-tu, prison, semnat Nicole-Valéry Grossu), pleacă și rămâne în Franța ca exilat politic. Curând își începe activitatea publicistică cu editarea revistei „Catacombes” (1971-1992), consacrată cauzei creștinilor din lumea comunistă, indiferent de confesiune sau etnie. Prin intermediul acestui „mesager” al speranței, prin cărțile publicate în Franța, prin conferințe și emisiuni radiofonice, duce o lungă și neobosită campanie de unire a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
București, 1972. Repere bibliografice: Gheorghe Ghibănescu, Un anarhist, „Opinia”, 1907, 167; Ibrăileanu, Opere, II, 366-373, IV, 169-171, 380-381, 385-386, 439; Lovinescu, Scrieri, V, 93-94; Călinescu, Ist. lit. (1941), 591-593, Ist. lit. (1982), 668-669; Cornelia Ștefănescu, Note despre viața și activitatea publicistică a lui Spiridon Popescu, RITL, 1960, 4; D. Micu, Istoria literaturii române, II, București, 1965, 92-94; Cornelia Ștefănescu, Spiridon Popescu, VR, 1966, 3; Ciopraga, Lit. rom., 531-535; Micu, Început, 385-387; [Spiridon Popescu], TF, 241-242; Rotaru, O ist., II, 92-94; Bălan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
unii pacienți protejați de Mănăstirea Neamțului, aceștia dintre marii invalidați, neidentificați și plasați, probabil, de mănăstire la ospiciu. În perioada de care ne ocupăm, a apărut și Nosographul ospitalului de Neamțu. Periodicul acesta are o importanță de necontestat în istoria publicisticii medicale românești, cu toată existența sa efemeră. Aici ne interesează, în special, reflectarea unor aspecte legate de Ospiciul Neamț. Redactorii Nosographului, dr. D. Ulle, medic primar, și dr. M. Moscovici, medic secundar, menționează, chiar în precuvântarea inserată în primul număr
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
psihiatru, al unui conferențiar interesant și al unui gânditor de instrucție desăvârșită. Era unul din puținii intelectuali ieșeni de cultură deopotrivă franceză și anglo-saxonă. Moralitatea lui era ireproșabilă, oroarea față de incorectitudine, impostură și lene, fără pereche. Am putut selecta, din publicistica timpului, un număr de 37 lucrări publicate, toate din domeniul specialității, care constituie totodată și lista lucrărilor cunoscute aparținând lui Al. Brăescu. O vedere de ansamblu asupra publicațiilor lui Al. Brăeseu evidențiază, ca o caracteristică generală a gândirii sale medicale
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
țara noastră 97, publicând lucrări de istoria psihiatriei românești și universale. La sfârșitul acestui capitol, la bibliografie se află lista tuturor lucrărilor aparținând lui Zosin, lucrări în prezent identificate. Avem însă impresia că această listă nu epuizează întreaga sa activitate publicistică, deoarece el însuși nu s-a îngrijit de o riguroasă evidență a activității sale. Până în prezent, o singură lucrare 98, o mică monografie, a constituit o schiță pentru ceea ce va trebui să fie o monografie mai cuprinzătoare despre personalitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de teatru, Pasagera, publicată în „Astra”, a rămas fără ecou critic. În schimb, scenariul Brâncoveanu, jucat în stagiunea 1967-1968 de o echipă a Teatrului Mic din București într-un spectacol montat în cadrul feeric al Palatului Mogoșoaia, a cules binemeritate elogii. Publicistica lui C. vizează, în principal, artele plastice și teatrul. Eseul-serial, apărut în „Karpaten Rundschau”, despre pictura lui Helfried Weiss, denotă subtilitate și aplicație critică și estetică, iar cercetarea dedicată Societății pentru fond de teatru român, care include și un studiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]