7,041 matches
-
s-a ascuns o vreme prin sate, iar prin 1943 a ajuns la București. Aici și-a câștigat existența scriind critică de teatru și film pentru ziarul de limbă română "„Capitala”". La sfârșitul anului 1946, Alfred a reușit să se refugieze la Viena, trecând prin Budapesta.. După alte surse, Alfred Liquornik a scăpat din deportarea în Transnistria prezentându-se ca fiind corespondent sub pseudonim la un ziar de cinema din capitală. În 1946 a emigrat la Viena, unde a împărtășit și
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
parlamentarului britanic Șir Henry P. Croft). După un scurt retour la Paris, decide să se stabilească în Marea Britanie. Se va căsători cu amica cunoscută în satul spaniol de pescari, și în căminul comun vor stabili un cartier general al intelectualilor refugiați din țările căzute pradă fascismului (Germania și Spania), si un centru de ajutorare al stângii spaniole; la Cambridge va fi implicat chiar în discuții în care se punea problema asasinării lui Hitler. La câteva luni după implicarea Mării Britanii în
Fred Uhlman () [Corola-website/Science/327518_a_328847]
-
omul politic atenian Kallistratos. Acesta a deținut funcțiile de strateg și arhonte eponim al Atenei în perioada conflictului cu Teba, dar a fost acuzat de trădare și condamnat la moarte în patria sa (361 î.Hr.). Ca urmare, el s-a refugiat, mai întâi, la curtea regelui macedonean Perdiccas al III-lea, care i-a apreciat priceperea în chestiunile financiare. După moartea acestuia din urmă, Kallistratos a părăsit Macedonia și s-a dedicat întemeierii noii așezări Crenides. Inițiativa lui Kallistratos și a
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
Gheorghe Asachi sau Alecu Russo. După eșuarea Revoluției de la 1848 din Moldova, o parte dintre revoluționari printre care frații Vasile și Iancu Alecsandri, Leon Cantacuzino, Alexandru Cantacuzino, Alecu Russo, au scăpat de poliția domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849) și s-au refugiat la Hangu "„cu speranța să ridice plăieșii și să pornească cu toate satele asupra Iașului”". Planul lor nu a reușit, iar revoluționarii au fugit în Transilvania și în Bucovina. Evenimentele acelea sunt relatate și de Vasile Alecsandri în "„Un episod
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
le vorbește țăranilor chemați la curtea prințului Cantacuzino, îndemându-i să pornească la luptă. Auzind că prințul G., unul din șefii miliției, plecase cu un regiment de soldați și cu o ceată numeroasă de slujitori pentru a-i prinde pe revoluționarii refugiați la Hangu, ei hotărăsc să se retragă "„mai în fundul munților, în schitul Hangului, unde sunt ziduri, unde sunt patru turnuri și unde apă este”". Prințul, revoluționarii și țăranii pornesc a doua zi dimineața către schitul Hangului, care "„era întărit cu
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
întărit zidul de incintă. După eșuarea Revoluției de la 1848 din Moldova, o parte dintre revoluționari printre care frații Vasile și Iancu Alecsandri, Leon Cantacuzino (1818-1874), Alexandru Cantacuzino, Alecu Russo, au scăpat de poliția domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849) și s-au refugiat la Hangu "„cu speranța să ridice plăieșii și să pornească cu toate satele asupra Iașului”". Planul lor nu a reușit, iar revoluționarii au fugit în Transilvania și în Bucovina. Membrii familiei Cantacuzino au acumulat în timp mari datorii, iar domnitorul
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
întunecată adâncătură”". Locuitorii din satul Hangu"„mărginit de doi munți între care curge Bistrița”" (denumiți și hangani) sunt considerați cinstiți, liniștiți și domoli la vorbă, aceasta datorându-se faptului că se află pe moșiile cneazului Cantacuzino. La Hangu s-au refugiat pentru o scurtă perioadă o parte dintre participanții la Revoluția de la 1848 din Moldova, printre care frații Vasile și Iancu Alecsandri, Leon Cantacuzino, Alexandru Cantacuzino, Alecu Russo. Ei sperau "„să ridice plăieșii și să pornească cu toate satele asupra Iașului
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
le vorbește țăranilor chemați la curtea prințului Cantacuzino, îndemându-i să pornească la luptă. Auzind că prințul G., unul din șefii miliției, plecase cu un regiment de soldați și cu o ceată numeroasă de slujitori pentru a-i prinde pe revoluționarii refugiați la Hangu, ei hotărăsc să se retragă "„mai în fundul munților, în schitul Hangului, unde sunt ziduri, unde sunt patru turnuri și unde apă este”". Prințul, revoluționarii și țăranii pornesc a doua zi dimineața către schitul Hangului, care devenise un "„loc
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Guvernului României - Departamentul pentru relații cu românii de peste hotare. În urma așa-zisei „acțiuni de eliberare a statelor coaliției balcanice“, soldată cu distrugerea a numeroase așezări românești, victime, închiderea școlilor și dărâmarea bisericilor, mulți români de la sud de Dunăre s-au refugiat în Regat, unde viața li se părea mai sigură. În 1913, imediat după cedarea Dobrogei de Sud (Cadrilaterul) României, îl găsim pe inginerul Sterie Ciumetti la Silistra Așa cum s-a dus la Bitolia când liceul românesc avea nevoie de profesori
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
când mintea e regină." Sterie Ciumetti din acest articol, inginerul, profesor de matematică la liceu, este cu totul altul decât cel cu același nume care era marele legionar. Sterie Ciumetti cel mai tânăr, cel devotat lui Corneliu Zelea Codreanu, se refugiază în România din Grecia abia în 1926, în timp ce cel mai în vârstă, Sterie Ciumetti inginerul era deja de mult stabilit în Regat (din 1913). Unii istorici ai perioadei interbelice sau jurnaliști consideră că Sterie Ciumetti, macedoromân refugiat în România în
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
Zelea Codreanu, se refugiază în România din Grecia abia în 1926, în timp ce cel mai în vârstă, Sterie Ciumetti inginerul era deja de mult stabilit în Regat (din 1913). Unii istorici ai perioadei interbelice sau jurnaliști consideră că Sterie Ciumetti, macedoromân refugiat în România în 1926, cărora le era clară diferența de vârstă între cei doi Sterie Ciumetti afirmă în mod incorect că macedoromânul Sterie Ciumetti devenit un important membru al Mișcării Legionare era fiul inginerului Sterie Ciumetti și fratele Floricăi Bagdasar
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
rotunde, la poalele vârfului Kreuzspitze, în apropiere de izvorul râului Ammer, în jurul unui stejar în care era înfiptă spada numită Nothung, pe care Siegmund a smuls-o cu o „smucitură puternică”, spre încântarea Sieglindei. Regele Ludovic al II-lea se refugia în această colibă de lemn, ascunsă în adâncul unei văi de munte, la sud-vest de Linderhof, așa cum pe vremuri, Siegmund se refugiase în coliba lui Hunding, ce aparținea soțului Sieglindei. Luise von Kobell relata că "„Maiestatea sa stătea uneori ore
Coliba lui Hunding () [Corola-website/Science/327615_a_328944]
-
care Siegmund a smuls-o cu o „smucitură puternică”, spre încântarea Sieglindei. Regele Ludovic al II-lea se refugia în această colibă de lemn, ascunsă în adâncul unei văi de munte, la sud-vest de Linderhof, așa cum pe vremuri, Siegmund se refugiase în coliba lui Hunding, ce aparținea soțului Sieglindei. Luise von Kobell relata că "„Maiestatea sa stătea uneori ore în șir în colibă, singur, adâncit în vreo lectură, al cărei subiect contrasta puternic cu aspectul primitiv al blănurilor de urs care
Coliba lui Hunding () [Corola-website/Science/327615_a_328944]
-
armata și toate armele. El a rămas loial regelui Ioan Cazimir chiar în condițiile în care cea mai mare parte a armatei, magnaților și hatmanilor trecuseră de partea suedezilor. În condițiile în care regele Ioan Cazimir susese obligat să se refugieze peste graniță și lua în considerație abdicarea, sprijinul puternic al lui Czarniecki l-au făcut pe monarh să-și schimbe deciziile și să continue lupta antisuedeză. Pentru sprijinul său necondiționat, regele l-a răsplătit cu funcția de regimentarz regal și
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
acestea, Mieszko al II-lea l-a expulzat pe Bezprym din țară, probabil făcând același lucru și cu Otto în 1030, când a descoperit că cei doi au uneltit împotriva lui, cu ajutorul împăratului Conrad al II-lea. Bezprym s-a refugiat în Rusia și probabil a folosit slăbiciunea lui Mieszko al II-lea, ca scuză pentru a obține alianța domnitorului Rurikids Yaroslav I cel Înțelept și Milostiv. În 1031, în timp ce Mieszko al II-lea apăra granița de vest de expedițiile germane
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
la Tzipori, unde a desăvârșit scrierea Mișnei (circa 220 d.Hr.) După moartea sa Sanhedrinul s-a mutat la Tiberias, dar președinții lui au rămas încă la Tzipori încă mai multe decenii până prin vremea lui Dioclețian La Tzipori s-a refugiat și familia de preoți (mishmoret cohanim) Yedaya sau Amok. În luna iulie 351 a izbucnit lângă Tzipori "revolta din vremea lui Gallus". Împăratul din răsărit,Constantius Gallus a trimis o oaste care a reprimat-o. Orașul a fost distrus dar
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
Mieszko al II-lea a fost nevoit să fugă din țara în 1031, după ce un atac al lui Iaroslav I cel Înțelept l-a pus rege pe tronul polonez pe Bezprym, fratele său vitreg mai în vârstă. Mieszko s-a refugiat în Boemia, unde a fost închis de către Ducele Oldrich. În 1032 el a revenit la putere în trei regiuni și a unit apoi țara. În acest moment, mai multe achiziții teritoriale poloneze ale tatălui său s-au pierdut: Luzația Superioară
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
a sugerat că Bolesław I nu dorea ca acesta să fie succesorul său). Din acest motiv, Bezprym a fost trimis la o mănăstire. Potrivit unor cronicari, Mieszko II i-a expulzat pe cei doi frați din țară. Otto s-a refugiat în Germania și Bezprym în Rusia Kieveană. În 1026 regele german Conrad al II-lea, a mers în Italia pentru încoronarea sa ca Împărat. Absența acestuia a dus la creșterea activităților opoziției sale condusă de ducii Ernest al II-lea
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
scris: "Edwina Ashley s-a căsătorit cu Lordul Louis ('Dickie') Mountbatten în 1922 la vârsta de 20 de ani după două decade de frivolitate. Nemulțumindu-se cu două fiice bine-crescute și cu un 'băiat entuziast' de soț, ea s-a refugiat în amanți și a declanșat scandaluri." Ocazional, Lady Mountbatten a călătorit împreună cu cumnata soțul ei, Lady Milford Haven, ale căror legături bisexuale sunt probabil mai bine documentate decât cele atribuite Edwinei. Împreună cu Nancy Cunard, ea a fost suspectat că ar
Edwina Mountbatten, Contesă Mountbatten de Burma () [Corola-website/Science/327727_a_329056]
-
a culminat cu Războiul arabo-israelian din 1948-1949. În cursul acestui război armata egipteană a intrat în regiunea Gaza în ofensiva ei spre Tel Aviv și alte zone ale noului stat Israel. Câteva sute de mii de arabi palestinieni s-au refugiat în zona Gaza din teritoriile intrate sub controlul israelian. La sfârșitul războiului, între anii 1948- 1967 regiunea numită Fâșia Gaza s-a aflat sub controlul Egiptului. Între anii 1948-1952 s-a constituit aici, sub tutelă egipteană, un guvern palestinian virtual
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
schimbat profund de-a lungul ocupației otomane. Teritorii întinse au rămas nepopulate și s-au acoperit de păduri, iar câmpiile nelucrate s-au trensformat în mlaștini. Viața creștinilor sub ocupație otomană era nesigură. Țăranii au părăsit satele din zonele deschise, refugiindu-se în păduri și mlaștini, formând grupuri de haiduci "(hajdú)". Menținerea controlului asupra Ungariei a devenit la un moment dat o problemă greu de rezolvat pentru otomani, care au fost obligați să cheltuiască fonduri importante pentru menținerea în regiune a
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
scopul păcii și libertății. Cu toate acestea, Haytham rămâne convins de haosul libertății, dar și de necesitatea de a controla țara prin înlocuirea lui Washington cu Lee. Lee este discreditat de Washington datorită încercării de a sabota lupta și se refugiază în Fort George, New York. Connor se infiltrează în fort și se confruntă cu Haytham; ei se duelează, iar Connor îl omoară. Connor îl omoară, mai târziu, și pe Lee și recuperează Cheia. Odată ce Templierii Coloniști sunt eliminați, Connor se reîntoarce
Assassin's Creed III () [Corola-website/Science/327951_a_329280]
-
militant palestinian și al doilea la comanda aripii militare a organizației Hamas, care pe plan internațional este considerată a fi un grup terorist. Fiul unei familii din Sadjaiyie (Fâșia Gaza), ramură a familiei Dja'bri din Hebron, care s-a refugiase în regiunea Gaza în anii 1930 în urma unei vendette, era absolvent al facultății de istorie a Universității Islamice din Gaza.In timpul studenției s-a angajat pentru cauza arabă palestineană în cadrul organizației Al Fatah , ulterior a trecut în rândurile Hamasului
Ahmed Jabari () [Corola-website/Science/328013_a_329342]
-
ascunzătoarea din munți cu un autobuz local pe care amenință să-l arunce în aer cu pasageri cu tot. Printre pasagerii din autobuz se aflau însă și ofițeri de securitate deghizați. În final, cei șapte membri ai grupului sunt capturați. Refugiat în Europa de Vest după cel de-al Doilea Război Mondial, „Patronul” (Nicolae Secăreanu) îl trimite în anul 1950 în România pe Marius Mardopol (Silviu Stănculescu) pentru a-i aduce vii și nevătămați șapte luptători pentru rezistență din Munții Făgăraș. La doi
Acțiunea „Autobuzul” (film) () [Corola-website/Science/327030_a_328359]
-
inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Orașul este prezentat de autor cu o nuanță de nostalgie, fiind epurat de „trepidația modernă” din romanele interbelice. Adăpostul aerian în care se refugiază Iancu Gore este, ca și bordeiul țigăncilor din "La țigănci" (1959), „o prețioasă enclavă pe teritoriul lânced al banalității cotidiene”. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]