7,217 matches
-
încrederea în victorie. În sfârșit, se aude artileria insurectă; revolta izbucnise pe vasele de război San Rafael și Adamastor, care prind sub focul lor Palatul Regal. Don Manuel și suita caută adăpost în grădină, izbutind a doua zi să se refugieze la Mafra, la treizeci de kilometri de Lisabona. Armata guvernamentală cere un armistițiu. Acesta a fost semnalul biruinței. În dimineața de 5 octombrie Regele se îmbarcă pe iachtul Amelia care-1 duce la Gibraltar. Portugalia devenise Republică. Când s-a răspândit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se făcuse revoluția de la 28 mai. Guvernul cere sfatul șefului Uniunii Republicane Liberale, Cunha Leal, care îl asigură că toți republicanii, și chiar membrii partidului democrat, vor vota pe generalul Carmona dacă se va îngădui lui Antonio Maria da Silva, refugiat la Paris, să se reîntoarcă în țară și să-și desfășoare netulburat propaganda sa antimonarhistă. Dictatura militară acceptă sugestia lui Cunha Leal (în care avea să întîlnească, mai târziu, un adversar primejdios) și Antonio Maria da Silva, creatorul și șeful
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
multe alte patente, toate fanteziste, și era Îngropat În datorii când a moștenit o mică avere, În urma decesului socrului său. Asta trebuie să se fi Întâmplat pe la Începutul anului 1918, pentru că Îmi amintesc că ne-a scris (eram pe atunci refugiați În regiunea Ialta) pentru a ne oferi bani și orice fel de ajutor. Banii moșteniți i-a investit prompt Într-un parc de distracții de pe coasta răsăriteană a Crimeii și s-a zbuciumat teribil ca să obțină o orchestră bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În armata lui Denikin, nu atât În intenția de a năvăli În zăngănit de arme pe cai cu măști de oțel În mahalalele pietruite ale St. Petersburg-ului (visul sărmanului meu Iuri), ci pentru a ajunge În satul ucrainean unde se refugiase Tamara, Încât armata Încetase să existe când eu În sfârșit m-am hotărât. În martie 1919, Roșii au pătruns În nordul Crimeii și a Început o grabnică evacuare a grupurilor antibolșevice prin diferite porturi. Pe o mare sticloasă, În golful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe tatăl meu. Îmi evocă și alți dascăli de la noi. Fosta mea învățătoare a predat și la școala din satul lui. „Foarte bună. Metodică.“ Mă jenez să-i spun că s-a descoperit că n-avea decât șase clase. Era refugiată din Basarabia și spunea că i-au ars actele în bombardamentul de la Milcăuți. Târziu de tot, când s-au făcut niște verificări, s-a constatat că n-a fost nici un bombardament la Milcăuți. Mai mult, o astfel de localitate nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
broaște-țestoase uriașe și el observase, Îngrijorat, că numărul acestora din urmă Începuse să scadă de-a dreptul alarmant. Din sutele de broaște care mișunau pe insulă cînd debarcase el, nu mai rămăseseră, după cel mult cinci ani, decît vreo douăzeci, refugiate prin rîpele cele mai inaccesibile din partea vestică a insulei. Iguanele se reproduceau rapid și nu aveau să se rărească nicicînd, dar nu același lucru se putea spune despre țestoase, al căror ciclu de viață era lent și teribil de complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
totul despre el. Povești vechi de douăzeci sau treizeci de ani, pomenise întîmplări, străzi, nume uitate... Joe, contrabandistul cu un singur ochi, banda lui Alessandro la Neapole... " Ați fost locotenentul lui, domnule Scarlat. I-ați sedus amanta și v-ați refugiat în Statele Unite. La Atlanta ați deschis un magazin de antichități. Oamenii lui Alessandro vă urmăreau și, înspăimîntat, v-ați îndreptat spre Sidney. Îmi amintesc cartea dumneavoastră de vizită: profesor de natație la un club de milionari. Ați colindat după aceea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în favoarea noastră, întrebă comisarul, Sincer vorbind, nu prea mare, recunoscu șeful redacției, va trebui să ne mulțumim cu posibilitatea, Și dacă ministerul de interne va vrea să știe care a fost sursa noastră de informație, Vom începe prin a ne refugia în secretul profesional, deși asta prea puțin ne va folosi în situația de stare de asediu, Și dacă insistă, și dacă amenință, Atunci, oricât de greu ne-ar fi, nu vom avea altă soluție decât s-o dezvăluim, vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asigure locuri de muncă pentru toți cei care vor să muncească”. Risc, risc, dar să știm și noi... Rezultă astfel un soi de „complex al melcului” : putem ieși în spațiul public, dar dacă știm că, la o adică, ne putem refugia în siguranța domestică ; ne interesează spectacolul politic, dar îl urmărim de acasă ; putem să riscăm, dar cu o plasă de siguranță ; putem chiar să migrăm, dar nu ne uităm, de regulă, cochilia protectoare. Doar nesiguranța sănătății ne urmărește chiar și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de maturitate. Or, din acest punct de vedere, cred că suferim încă de un anumit adolescentism cultural și o ambivalență afectivă tipică acestei vîrste : nu mai vrem să fim ca părinții noștri, ba chiar îi urîm în secret, dar ne refugiem imediat la umbra lor imediat ce ne confruntăm cu o problemă sau apare vreo amenințare. Nimeni nu mai vrea să trăiască astăzi ca un „țăran”, dar scoatem efigia Călușului strămoșesc imediat ce ne intră cineva străin în casă. Vrem să fim simply
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ea, apoi își dăduse ultima suflare scăldată într-o beatitudine care i se citea în ochi. Tăcură vreme îndelungată. Procopiu se sculă și se duse la fereastră, doctorul Rosenberg se uita, gata să ațipească, spre bolnav, iar conu Costache se refugiase în propriile gânduri. Își răsucea din când în când în jos vârfurile mustăților șatene, care de-obicei stăteau ușor ridicate. Barbă n-avea, renunțase de câțiva ani la ea, după destule ezitări. Dar i se părea că e mai tânăr
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cărunt - un nepoftit agent al fidelității. Bătrânețea - perioada de aclimatizare cu infinitul. La bătrânețe, ne dor toate îmbrățișările amânate sau anulate. Feriți-vă de privirile copiilor! De acolo nu se mai poate șterge nimic. Când simți că nu mai poți, refugiază-te în copilărie. Din copilărie rămân icoane, nu amintiri. Mi se întâmplă uneori să - mi așez gândurile sub formă de șotron. Orice inimă are un marsupiu pentru copilul de altădată.. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. În artă, timpul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spre tine însuți. Marii artiști disprețuiesc banii, nu și aplauzele. În artă ca și în politică, unii călăresc tigri, alții - mârțoage. Arta este aria de convergență și de interferență a întrebărilor fundamentale. Plebeii au rămas în artă. Politicienii s - au refugiat în divertisment. Criticul de artă trebuie să aibă caracter. Și, dacă se poate, chiar puțin talent. Marii scriitori își deversează biografia în operă, dispersându-se în felul acesta de jurnal. Primul examen pentru un scriitor îl constituie cartea a doua
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ornamente. În artă, confruntările sunt mai aprige decât în economie. Pentru că aici se tranșează ierarhiile pentru eternitate. Arta poate fi făclia din tunelul disperării. Arta se poate lua la trântă cu timpul. Totalitarismul îi obligă pe artiștii valoroși să se refugieze în estetică. Artistul care se respectă e ca un soi de hippies perpetuu. În artă, contează și mărimea aripilor, dar, mai ales, dinamica lor. Artistul - această țărână celestă. Arta poate porni de la un furtunos dialog cu ... nimicul. Patronul sensibil la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deținut funcția de ambasador al Rusiei în Anglia și Franța. footnote> și Dimitrie<footnote Cantemir, Dimitrie (16731723, fiul lui Constantin Cantemir, Domn al Moldovei (1693 și 1710-1711) și mare cărturar enciclopedist. După înfrângerea armatelor ruso-moldovene la Stănilești, C.D. s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilier intim al lui Petru I și a desfășurat o rodnică activitate științifică. În 1714 a fost ales membru al Academiei din Berlin. El este cel mai de seamă gânditor și om de știință din
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dar fără speranța de a gasi ceva. ...Februarie geros veni ca o vijelie. În partea de răsărit a povârnișului asupra căruia vântoasa începuse să se năpustească, nu era chip să se gasească vreo pradă, deoarece căpriorii și mistreții s-au refugiat în râpile dinspre apus, unde se puteau adăposti de vântul aspru de la răsărit. Jderul se hotărî să treacă dincolo de creastă, spre apus... În timp ce suia povârnișul prin stejărișul luminos, auzi pași.. Vâjâitul ninsorii îl împiedecă să recunoască ce fel de animal
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui Șerban începură a-i umbla prin cap tot felul de idei, unele dintre ele foarte îndrăznețe și ilegale chiar. Bunăoară, odată, după un scandal memorabil proaspăt încheiat, acesta, nervos peste măsură și plin de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fie: să călătoresc numai eu cu Valy, unul din cei mai vechi salariați din toată Primăria orășelului. Omul potrivit la locul potrivit. Nici dacă ar fi avut studii, doctorate în psihologie, etc, electricianul acesta între două vârste, fiul unui conte refugiat din Basarabia, jumate român, jumate polonez, priceput la toate, n-ar fi cunoscut mai bine firea umană. Cheia vieții, în gândirea lui, era “să-i dai fiecăruia Paștile când le cere, chiar dacă nu le merită. În rest-zicea-lasă-l să-și rupă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lumea asta; că ceea ce scrii tu acuma, s-ar putea cândva, descoperi a fi de-a dreptul desuet, cu toate că ceea ce spui acolo este pentru tine aproape totul; este numai și numai secretul tău; e viața ta, e locul unde te refugiezi, orice ai zice; dar peste noapte ar putea dispărea totul asemenea baloanelor de săpun). Vezi, Gerard, ce-a pățit Titi Americanu' (cu numele lui adevărat Furdui) după ce s-a lăudat în bar cu dolarii pe care, chipurile, îi avea de la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l mișcă din nou, Întorcându-l fără Încetare și murmurând ritmic, În timp ce lacrimile i se scurgeau În jos pe obraji și de acolo ajungeau În mustăți. Ea renunță la orice tentativă de a-l mai ajuta și Încercă să se refugieze În trecut, fugind din fața propriilor temeri, astfel Încât dacă și-ar fi putut gândurile unul altuia, hala s-ar fi umplut cu un amestec foarte ciudat. Sub becurile colorate ce formau titlul spectacolului It’s a Baby, un preot Își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce face sfinția ta? ― Fii bine venit, fiule. Așează-te aici lângă mine. Cât despre ce fac... Apoi, văzând că prin văzduh se cerne atâta
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
măcar pe când el vâslea încet spre mal, tresărind la fiecare clătinare, lăsând să-i scape, din când în când, un ușor scâncet de cățelandru speriat. Când acostă la mal, sări pe pământ, o luă la fugă spre colibă și se refugie în hamac, din care nu se mai dădu jos până în dimineața următoare. El mâncă ceva, citi o oră și dormi neliniștit, agitat de un coșmar ciudat în care - iarăși și iarăși - îl hăituiau umbre nedeslușite, încercând să-l împungă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
voiau să rămână cu acele pășuni; cei mai mulți, că n-a fost vorba decât de o afacere de vânzare a pieilor. Cert este că în 1885 de abia mai rămăseseră bizoni pe pășuni. Au scăpat de la moarte doar cei care se refugiaseră în Canada. Și de la cei aproape o sută de milioane de bizoni morți, nu s-a profitat decât de piele și - în unele cazuri - de limbă. Restul, carne de calitatea întâi, mai bună decât cea de vacă, a fost lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să ardă instantaneu. O coloană deasă de fum se înălță la cer și după câteva clipe urmă o explozie ce zgudui mașina de la un capăt la celălalt. — Se va auzi până în tabără... Îl căută cu privirea pe indian, care se refugiase în capătul opus al luminișului: Vino aici! îi ceru el. Distruge-le și pe celelalte. Indianul se apropie pas cu pas, cu o nesfârșită neîncredere, până se convinse că nu mai era nimic rău de așteptat de la grămada de fiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tone și tone de gunoi urât mirositor pe unde părinții își vor duce copiii să se plimbe. Tot ceea ce nu vor fi străzi, sau case, sau fabrici, vor fi niște imense gropi de gunoi și acolo vor trebui să se refugieze ultimele animale și ultimii oameni liberi de pe Terra. — Prea sumbru, protestă preotul. — Dumneavoastră știți că e adevărat, părinte. Dumneavoastră ați văzut familiile plimbându-se duminicile aproape de rampele de gunoi pentru că nu au alt loc în care să primească puțin soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]