8,718 matches
-
să devină o mișcare națională spre înțelegerea realității societății noastre. Orientarea sociologiei spre cercetarea empirică a realității a avut o dublă influență masivă asupra reconstruirii sociologiei românești în perioada comunistă. În primul rând, această orientare empirică a oferit sociologiei în renaștere șansa de a evita în mare măsură strangularea ei de către cadrele ideologiei marxist-leniniste. De la începutul relansării sale, în anii ’60-’70, sociologia românească s-a centrat pe cercetarea proceselor reale de industrializare și urbanizare, de integrare a țărănimii trecute forțat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
că de când am vorbit aici s-au întâmplat două evenimente însemnate: primul este înființarea în Basarabia a unei secții a Institutului Social și al doilea este înființarea Regionalei Fundațiilor Regale. Ambele aceste instituții sunt mai ales menite să aducă o renaștere în Basarabia; ambele aceste instituții sunt menite să lămurească și să completeze însemnate principii, principiile care sunt curente în acțiunea politică de astăzi. Acum câțiva ani, eram la Paris, și mi-a fost dat să văd la teatru o interesantă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
despre istoria vieții lui. Pe această bază - și nu doar prin înregistrarea directă a unor comportamente observabile - e posibilă o caracterizare, centrată pe virtuți sau trăsături sau, altfel spus, definirea unui caracter prin virtuți și trăsături constante. În Europa de după Renaștere s-a dezvoltat cultura portretelor pictate și a romanelor. Don Quijote e un personaj în carne și oase ce ajunge să aibă mintea rătăcită de pe urma lecturării a prea multor romane cavalerești, care prezentau eroi schematici, exemplificând virtuțile cavalerilor, pentru ca, apoi, să
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
noastre, prezentată explicit sau resimțită implicit. Doar evaluând pe baza narațiunii vieții, dăm semnificație virtuții. Existența oricărei persoane umane conține în ea, cel puțin potențial, o instanță a personajelor”. 1.7. Portretul, fisiognomia și bio-psiho-tipologia secolului XX În Europa de după Renaștere s-au dezvoltat portretele și autoportretele pictate. Pictorul ce realizează portretul unui adult poate surprinde aspecte esențiale nu doar ale formei feței, ci și ale firii acestuia. În portretul bine pictat putem vedea dacă eroul e naiv sau intransigent, nehotărât
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a se întoarce către Dumnezeu, pentru a-l iubi. Persoana a fost pentru om multă vreme o calitate secundă, iar omul a fost descris ca atare în afara conceptului de persoană, chiar și după parțiala sa „răzvrătire” față de Dumnezeu din vremea Renașterii, când s-a pus accentul pe unicitatea individului uman. Acesta era considerat ca având o demnitate proprie, un rang mai puțin umil în fața lui Dumnezeu decât se considera înainte, fapt ce a condus chiar la unele idei temerare ale afirmării
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mult. De asemenea, se poate menționa erodarea în sec. XX a ideii de coerență a persoanei umane. Virtuțile presupun un om care în mare măsură este - sau devine - identic și constant cu sine, statornic sieși de-a lungul circumstanțelor. După Renaștere, acest fapt a fost simbolizat de către portretul pictat și de către eroul de roman. Ambele se estompează și pierd treptat din pregnanță în sec. XX. Viața socială devine tot mai mobilă și schimbătoare, mai ales în a doua jumătate a acestui
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
devenit „L’Indépendance roumaine”. În 1875 conducea, la București, ziarul „La Roumanie contemporaine”. În asociere cu I.L. Caragiale se pare că a editat în 1877 „Națiunea română”. În 1879, era alături de I.G. Bibicescu și Cristu S. Negoescu la direcția cotidianului „Renașterea” (cu o ediție franceză, bisăptămânala, „La Renaissance”), iar în 1887 scotea „La Liberté roumaine”. Devenit conservator și unul dintre apropiații lui G.Gr. Cantacuzino, șeful partidului, este susținut pentru a studia câțiva ani la Paris. În 1893 își ia doctoratul în
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
italiană din creația poeților de azi. SCRIERI: Portrete de familie, Cluj-Napoca, 1976; Nunta, București, 1980; Prisma, Cluj-Napoca, 1982; Sfârșit de vară, Cluj-Napoca, 1984; Pisica de Eritreea, Cluj-Napoca, 1986; Fantasticul povestirii, Cluj-Napoca, 2001; Federigo Tozzi, Cluj-Napoca, 2001; Biografie și poezie în Renașterea italiană, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Rolando Certa, Surâsul Korei, pref. Ioan Alexandru, Timișoara, 1986; Grazia Deledda, Cenușa. Incendiu între măslini, Cluj-Napoca, 1987 (în colaborare cu Lidia Lucidi Drăganu); Poeti romeni d’oggi, Palermo, 1989 (în colaborare); Petre Dinu Marcel, Nel nome
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
a Iuliei Hasdeu însemnări revelatoare, a făcut decupaje din corespondență, sporind astfel paginile unui „fals” jurnal. SCRIERI: Camille Armand - pseudonimul Iuliei Hasdeu, București, 1974; Povestiri despre Cuza Vodă, București, 1983; Caietul de citire, București, 1986; Iubirile Iuliei Hasdeu, București, 1992; Renașterea unui nume, București, 2002. Ediții, traduceri: Iulia Hasdeu, Mademoiselle Maussade. Domnișoara Ursuză, tr. B. P. Hasdeu, București, 1970, Prințesa Fluture, București, 1972, Versuri. Proză. Corespondență, pref. edit., București, 1976, Scrieri alese, pref. edit., București, 1988, Destăinuiri, București, 1992, Năzdrăvăniile Denisei
DECUSARA-BOCSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286712_a_288041]
-
o epocă a pierderilor și risipelor, a dezastrului pe plan național, dar și a alungării din istorie a poetului. În Lămuriri, poetul însuși își definește cântul drept unul „de moarte și înviere”, inițiere tragică a coborârii în Hades și a renașterii. Duhul se instituie ca motiv primordial și în Chemarea marea, poem al căutării și al surprinderii inefabilului, cu o multitudine de sugestii mitice, care pretind o lectură în palimpsest. Armonia cosmică e invocată și în placheta Noapte și iar noapte
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
transpunerea în românește a Memoriilor lui Saint-Simon a fost distinsă în 1990 cu Premiul Uniunii Scriitorilor. SCRIERI: Introducere la semiologia literaturii, București, 1978; Captarea sensurilor, București, 1987; Sfidarea normei, Iași, 1995; Prin text, dincolo de text, Iași, 1999. Traduceri: Fred Bérence, Renașterea italiană, I-II, pref. trad., București, 1969; Antoine Furetière, Romanul burghez, pref. trad., București, 1971; Gédéon Tallement des Réaux, Istorioarę pref. trad., București, 1972; Pierre Courthion, Curente și tendințe în arta secolului XX, introd. trad., București, 1973; A.J. Greimas
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
critic român modernist, domnul Eugeniu Lovinescu, București, 1927; Izvoarele lui G. Asachi, București, 1928; Lenore. O problemă de literatură comparată și folclor, București, 1929; Opera lui Mihai Eminescu, București, 1931-1932; Balada poporană română, București, 1932-1933; Istoria literaturii române moderne. Epoca Renașterii ardelene, București, 1934-1935; O problemă de versificație românească, București, 1937; Prolegomena argheziană, București, 1937; Arta cuvântului la Eminescu, București, 1938; ed. îngr. Nina Apetroaie, introd. Ion Apetroaie, Iași, 1980; Simbolurile lui Eminescu, București, 1939; Semnificația lui Titu Maiorescu, București, 1940
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
de Râmnic, Anatolie ierodiaconul, Rafail monahul și Iordan Cappadochianul. Prefețele conțin, în ansamblu, o meditație asupra evoluției istoriei și a timpului. Predoslovia la Mineiul pe octombrie, apărut în 1776, reamintește biruințele în ordine cultural-religioasă (traducerea cărților de cult) și anunță renașterea națională a secolului următor, prin noul sens dat cuvintelor „patrie” și „patriot”. Pentru cărturar, cauzalitatea divină și voința oamenilor conlucrează, după vechiul concept bizantin al „sinergiei”, la mersul evenimentelor istorice. Mineiul pe noiembrie, tipărit în 1778, conține o încercare de
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
lui Alexandru Papiu Ilarian”, AIX, t. XXI, 1984; Gh. Platon, Ioan Chindriș, „Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian”, AUI, 1984; Șerban Cioculescu, „Decodarea” unei complexe personalități: George Bariț, RL, 1985, 38; Ioan Bizău, Ortodoxia liturgică a lui Inochentie Micu-Klein, „Renașterea”, 2001, 2. M.Pp.
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
inițială, ce au sprijinit evoluția lor contemporană”. De asemenea, să regândească, în lumina tradiției, „marile probleme actuale”, făcând cunoscute „ultimele consecințe și tendințele cele mai semnificative” ale românității „în toată expresia plenitudinii existenței europene”. Un loc de seamă era prevăzut „renașterii unei ecumenicități originare, proprie spiritului românesc, sinteză a latinității, a valorilor statale și juridice occidentale, pe de o parte, cu tradițiile, structurile și comportamentul religios răsăritean, pe de altă parte”. Se observă astfel că C. R. de C., prin însăși apartenența
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
-nchide poșta..., București, 1971; De taină, București, 1977. Traduceri: Renata Vigano, Vine barza!, București, 1955 (în colaborare cu Ovidiu Drimba); Poezie italiană din secolul al XX-lea, București, 1956; Luigi Pirandello, O lume de hârtie, București, 1957; Nuvele italiene din Renaștere, București, 1964; Cesare Pavese, Luna și focurile. Femei singure, București, 1966, Meseria de a trăi, București, 1967; Ketty Daneo, Un băiat și o sută de drumuri, București, 1969; Dino Buzzati, Monstrul Colombre și alte patruzeci și șapte de povestiri, București
CHIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286211_a_287540]
-
fugă din el însuși (Metafora fântânilor); omul se zbate între două hotare - cel de început, cuvântul, și „acel ce va fi iarăși, la sfârșit” (Metafora cuvintelor). Versurile din Pasărea de cenușă (1972) valorifică superior ermetismul expresiei poetice, concentrându-se asupra „renașterii” ca șansă unică a vieții. Aici este tradus în poezie sensul câtorva creații plastice, intrându-se, astfel, în sfera interferențelor dintre arte. Un experiment, dar și o performanță se realizează în volumele Brâncuși (1972) și Brâncuși II (1974), ediții bilingve
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
de altfel studii și lucrări notabile: Din cetățile de scaun ale Țării Românești (1974), De la Negru Vodă la Neagoe Basarab. Interferențe literar-artistice în cultura românească a evului de mijloc (1976), Sfârșit și început de ev. Reprezentări de cavaleri la începuturile Renașterii (1977). Susține un doctorat la Sorbona (1973) cu lucrarea Immortalité et décomposition dans l’art du Moyen Âge, carte tipărită mai târziu, în exil, la Madrid. C. introduce în studiile românești de medievistică „teoria mentalităților”, fiind din acest punct de
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
el pune textul literar medieval în relație cu iconografia și proiecțiile artistice ale simbolurilor consacrate din epocă, obligându-l pe cercetător să devină cu adevărat „psihanalistul trecutului”. Cercetătorul a relevat în studiile românești de medievistică nu mai puțin de trei „Renașteri” târzii și a observat, plecând de la obiectele de cult și reprezentările artistice pe care ele le cuprind sau de la obiecte la îmbrăcăminte și podoabe din mormintele voievodale de la Curtea de Argeș, o tipologie a cavalerismului în cultura română. El și-a adunat
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
Petru Comarnescu, Cluj-Napoca, 1991; Din cetățile de scaun ale Țării Românești, București, 1974; De la Negru Vodă la Neagoe Basarab. Interferențe literar-artistice în cultura românească a evului de mijloc, București, 1976; Sfârșit și început de ev. Reprezentări de cavaleri la începuturile Renașterii, București, 1977; Tradiții răsăritene și influențe occidentale în Țara Românească, München, 1983; ed. București, 1993; Immortalité et décomposition dans l’art du Moyen Âge, Madrid, 1988; Fața cernită a libertății. 20 convorbiri la Europa Liberă, București, 1991; Mărturisiri din exil
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
că „atunci când cultura românească veche era amenințată să se stingă în Basarabia sub înrâurirea altei culturi, care dispunea de toate mijloacele unei culturi moderne și totodată imperialiste, acești scriitori modești par ca un sâmbure care a adus poporul basarabean la renaștere.” SCRIERI: Dosithei, mitropolit Soceavskii i ego knijnaia deiatelinosti, Kiev, 1915; ed. (Dosoftei, mitropolitul Moldovei și activitatea lui literară), tr. Ștefan Berechet, Iași, 1918; Contribuțiuni privitoare la originea și moartea mitropolitului Moldovei, Dosoftei, București, 1920; La Continuité roumaine dans la Bessarabie
CIOBANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286240_a_287569]
-
de cuget a mamei lui Iancu Dudescu, pieirea din facere nu trebuie plânsă de vreme ce copilul trăiește (și astfel să arătăm cum se amesteca ea cu mintea în tainele vieții și ale morții)”. Logofeteasa gândește în spiritul vechilor filosofi imanentiști din Renaștere, pentru care moarte și naștere nu sunt două realități opuse, ci momente egale ale vieții perpetue, în continuă devenire. Așa se face că repetatele acumulări de vechituri, reziduuri, substanțe degradate, supuse infestării și putrefacției sugerează surprinzătoare conexiuni și nebănuite acorduri
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
Moinești), poet și traducător. După ce a absolvit școala elementară la Moinești și Liceul „Ferdinand” din Bacău, a urmat, între 1929 și 1936, Facultatea de Medicină din București. Debutează cu versuri în „Hasmonaea”, continuând să publice cimilituri, snoave, poezii în revista „Renașterea națională” până în anii celui de-al doilea război mondial. Stabilit în 1948 la Haifa, în Israel, scriitorul devine o figură pitorească în literatura locală de limbă română. Va fi distins cu Premiul Sion. Cele două volume ale sale, Cântarea Cântărilor
CLAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
universitățile din Geneva, Paris, München, Göttingen, Aix-en-Provence, Osnabrück, Lausanne. Este membru al mai multor societăți internaționale pentru cercetarea Evului Mediu. A debutat în „Studii clasice” (1968), iar editorial, în calitate de coautor la volumul Antologie de literatură universală (Antichitate, Evul Mediu și Renaștere), editat de Al. Dima. Colaborează la periodicele „Studii clasice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revue des études latines”, „Rhetorica” „Mittellatinisches Jahrbuch”, „Hermes” ș.a. Prezent cu comunicări în actele unor congrese, are, de asemenea, studii în volume colective. Este traducător
CIZEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
asemenea uimitor de multe. Procedeul descris de Guthrie este însă cunoscut de multă vreme. Tehnica picăturii chinezești poate conduce către rezultate uimitoare. Este suficient să amintim celebra obișnuire (imunizare) cu otravă, la care au recurs, în Evul Mediu și în Renaștere, câțiva regi și papi, sub îndrumarea unor medici iluștri, precum Joseph Balsamo! Dar tot la „picătura chinezească” se referă și câteva principii pedagogice mai vechi sau mai noi. De exemplu, principiul „înaintării de la simplu la complex” și principiul „pașilor mici
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]