15,122 matches
-
astfel de sală; poate doar curajul de a mă așeza pe fotoliul Bătrânului, mai înalt cu câțiva centimetri decât celălalt. A doua zi când m-am sculat eram hotărât să le vorbesc bătrânilor despre sala cu oglinzi. Nu mai puteam rezista să nu mă laud. Dar, bineînțeles, nu le puteam vorbi despre o sală goală. Le puteam trezi bănuiala că Bătrânul își bătuse joc de mine, că nici nu se sinchisise de persoana mea. Cine știe ce făcea Bătrânul în vreme ce sculptorul stătea ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-e lene. Sânt ușor obosit. N-am dormit bine azi noapte. Nenumărați admiratori au năvălit aici (nici nu știu la ce hotel mă aflu) și s-au rugat să le dau autografe. Erau atât de insistenți încît n-am rezistat. Am obosit zâmbind și semnând. A fost încă una din împrejurările în care mi-am blestemat celebritatea, cu întregul ei cortegiu de riscuri. Nu poți să fii deloc liniștit. Vrei să ațipești și te simți pândit, spionat. Cu siguranță, dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă frustrez și eu. Nu mă mai întrebam de ce nu se duceau și bătrânii în sala cu oglinzi, acum mi se părea normal ca Francisc să facă doar pentru mine o excepție și chiar mă folosisem de niște trucuri ― nu rezistasem! ― ca să-l pun la încercare. Odată, când mă spălam pe mâini, am lăsat să-mi scape săpunul jos și am fost fericit că s-a repezit imediat să-l ridice. Altădată, l-am chemat să schimbe limonada pretextând că se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
departe. Îi propui chiar un compromis; să te aștepte în cătun până îți desăvârșești răzbunarea. În cele din urmă reușești să-i impui voința ta. Era normal. Cu timiditatea lui cam greoaie și cuviincioasă, doctorul Dinu nu putea să-ți reziste la nesfârșit. Și porniți împreună. La baltă, un bătrân se plimbă singur pe mal. Vecu. Deodată îți vine o idee năstrușnică, să-l duci pe Vecu la mlaștină. În calitatea sa de poet e omul cel mai potrivit pentru a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Așteptam să fiu invitat, rugat să-mi reiau locul obișnuit pe peluză, să fiu ascultat, admirat, flatat și pe măsură ce treceau zilele, fără ca nimic să se întîmple, mă copleșeau ciuda și un soi de panică. Îmi dădeam seama că nu voi rezista multă vreme, că bătrânii erau mai puternici în neputințele lor decât mine. Ei aveau de partea lor o armă împotriva căreia nu puteam face nimic, contradicțiile mele. Tot ce-mi stătea la îndemînă era să amân înfrîngerea, capitularea. Atât. În
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ridica, în spate, deasupra cătunului când am ajuns la mlaștină. Nu vroiam să vânez. Pentru Dinu mă dusesem acolo; să pun o floare în noroi pentru el. În aer plutea o putoare greu de suportat, de mâl încălzit; cum de rezistasem oare, altădată, să stau acolo cu orele? Și ce plăcere putusem să găsesc în niște vânători în care un om normal și-ar fi vărsat și inima, nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
congestionați. Doctorul se opri. În pauzele dintre respirații i s-a părut că aude chițcăituri de șobolani. Dar nimic nu mișca prin colțuri. Rieux se apropie de pat. Omul nu se spânzurase la prea mare înălțime, nici prea brusc, vertebrele rezistaseră. Bineînțeles, puțină asfixie. Ar fi nevoie de o radiografie. Doctorul îi făcu o injecție cu ulei camforat și spuse apoi că, în câteva zile, totul o să fie în ordine. ― Mulțumesc, domnule doctor, spune omul, cu o voce înăbușită. Rieux l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la macaz. ― Ei, da! ― Ei bine, a murit. ― Nu mai spune! Și când ? ― După povestea cu șobolanii. ― I-auzi! Și ce-a avut ? ― Nu știu, febră. Și apoi, nu era prea voinic. A avut niște bube sub braț. N-a rezistat. ― Arăta totuși ca toată lumea. ― Nu, avea plămânii slabi, și cânta la Orpheon. Să sufli mereu într-un muștiuc, te istovește. ― Ei, încheie al doilea, păi dacă ești bolnav nu trebuie să sufli în muștiuc. După aceste câteva indicații, Tarrou se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
degrabă lupte sângeroase decât să-și părăsească cadavrele. Îți puteai imagina rugurile împurpurate dinaintea apei liniștite și întunecoase, bătăile cu torțe în noaptea sfâșiată de scântei și aburi groși urcând spre cerul atent. Te puteai teme ... Dar această amețeală nu rezista în fața rațiunii. Este adevărat că fusese rostit cuvântul "ciumă", este adevărat că în această clipă chiar, flagelul scutura și trântea la pământ o victimă sau două. Dar ce, asta putea fi oprit ? Ceea ce trebuia făcut, era să se recunoască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca de pildă zvârlirea cadavrelor în mare, și își închipuia lesne spuma lor monstruoasă pe apa albastră, el știa de asemenea că dacă statisticile ar fi continuat să urce, orice organizare, oricât de excelentă ar fi fost, n-ar fi rezistat, că oamenii ar fi ajuns să moară grămadă și să putrezească pe străzi, în ciuda prefecturii, și că orașul ar fi avut parte, în piețele publice, de scene în care muribunzi s-ar fi agățat de cei vii cu un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
el ar fi ajutat-o poate pe soția lui să-și învingă boala, în timp ce acuma ea trebuie să se simtă foarte singură. Apoi tăcuse și nu mai răspunsese decât evaziv la întrebările lui Grand. Ceilalți erau în aceeași stare. Tarrou rezista mai bine, dar carnetele lui arată că, dacă curiozitatea sa nu scăzuse totuși în adâncime, ea pierduse în diversitate. În timpul acestei întregi perioade, într-adevăr el nu s-a interesat aparent decât de Cottard. Seara, la Rieux, unde se instalase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bolnav. A început o frază, dar ca să poată s-o termine a fost obligat să tușească, pentru că vocea sa a detunat brusc: \ N-a avut o diminuare de dimineață, nu-i așa, doctore ? Rieux a spus că nu, dar copilul rezistă de mai mult timp decât e normal. Paneloux, care se rezema ca prăbușit de zid, a spus atunci cu glas înăbușit: Dacă trebuie să moară, atunci va fi suferit prea mult. RIEUX S-A ÎNTORS BRUSC SPRE EL ȘI A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și-a adunat poalele și a ieșit prin coridorul principal. \ Va trebui să luăm totul de la început ? l-a întrebat Tarrou pe Castel. Bătrânul doctor a dat din cap. Poate, spune el cu un surâs crispat. La urma urmei a rezistat destul de mult. Dar Rieux părăsea acum sala cu un pas atât de grăbit și cu un astfel de aer, încât, atunci când trecu pe lângă Paneloux, acesta a întins mâna să-l rețină. Doctore, i-a spus el. Rieux s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sute de pagini scrise mărunt și citeț, ceea ce înseamnă o mare cantitate de muncă, din care au rezultat cele trei volume. Mulțumesc Celui de sus că mi-a dat forță de muncă și limpezimea minții, pentru ca ceea ce am făcut să reziste timpului și exigenței cititorilor. A trecut astfel încă o zi, fără să am probleme de sănătate. Marți, 3 august 2010 - ziua sosirii Marianei la București. Încă de foarte de dimineață e un soare extrem de luminos ce anunță canicula. Urmăresc cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apar cu numele modificate. Vâlvă mare a stârnit în rândul maselor arestarea samavolnică a evreului Grinberg, învinuit pe nedrept că a ascuns aur în closetul gării Bârlad și obligat să coboare pe o scară și să scoată aurul inexistent. Omul rezistă angelic înscenării ce i se face, în timp ce masele alarmate țin partea nevinovatului. Această înscenare diabolică este de o realitate atât de crudă, încât subliniază lipsa de scrupul a regimului totalitar, disprețul față de personalitatea umană. În acest moment de adevărată cumpănă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
încordarea de până atunci. întâlnirile de suflet ale celor doi, tată și fiică, din fiecare an sunt evocate cu emoții puternice, provocate de dorurile atâtor despărțiri care le-au pârjolit inimile. Dragostea, împlinirile, speranțele îi fac pe cei doi să reziste până în luna august a următorului an, iar întrebarea „Poți să nu te simți mulțumit, fericit și mândru că ai un asemenea copil”? ne arată care este suportul unui om împlinit până la fericire. Efuziuni lirice găsim și în alte pagini ale
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și să obțină o diplomă. Ei, ce facem acum, unde mergem, că agricultura nu se face la umbră și în curtea copilăriei lui... Tot Măria-Sa, tânărul matur, hotărăște, că vrea la Facultate, însă e nevoie de pregătire intensă, ca să reziste concurenței. E ajutat, meditat, obligat oarecum la efort, la muncă. Părinții lui îl trimit la București cu tot ceea ce trebuie pentru înscrierea la concursul de admitere, plus o gazdă pe cinste, care-i asigura aproape același confort ca cel oferit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
rezolvat, chiar la Liceul Militar, unde mata profesai cu zel apostolic. Nu mai știu nici anul exact și nici comandantul, dar știu că solicitarea mi-a fost acceptată și deci rezolvată - numai că subiectul aflat în cauză n-a mai rezistat și a abandonat școala în care spera să se realizeze. Oricum, păstrez frumoase amintiri despre oamenii și orașul respectiv. Am trecut de ceva timp într-un nou an, cu noi preocupări. Mulțumesc Creatorului că încă mă mai păstrează în această
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mod curat, cinstit și demn, fără compromisuri. Sunt încântat și extrem de bucuros că Mariana are o prietenă atât de bună, de iubitoare și de sinceră! Mențineți-vă această robustă prietenie, mângâiați-vă și prețuiți-vă reciproc! Sunt puține prietenii care rezistă în viață! Eu, prin forța lucrurilor, am pierdut toți prietenii din tinerețe, iar foarte puținii prieteni pe care-i mai am astăzi îi prețuiesc pentru calitatea și trăinicia sentimentelor de care sunt animați! Cu dragoste de tată față de tine și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai bun și de folos, pentru împlinirea și realizarea plenară a fiecăreia în parte. Rămân pentru voi omul care a transmis celor din jur frumosul - frumos al vieții!... Căldura dragostei mele doresc să vă încălzească inimile și sufletele, pentru a rezista asprimii climei din ospitaliera și îndepărtata Canada! Cu dragoste, Al. Mânăstireanu Am citit și recitit cu atenție aceste rânduri și printre rândurile inserate am descoperit unele stări sufletești deosebite care au dus la conturarea unei persoane ce și-a dorit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care s-au prăpădit majoritatea bărbaților basarabeni, Anastasia Onea „când au luat-o de acasă cu forța era dreaptă, zveltă și sprintenă”, iar la plecare din surghiun era bătrână, bolnavă și gârbovită de munca silnică, dar era fericită că a rezistat, a învins moartea și s-a întors acasă”. Scriind unei persoane cunoscute și aflând că nu mai este în viață reflectează: „Iată așa se sting rânduri-rânduri oamenii... s-au stins toți cei cinci copii ai lui Mitrunea... erau eroi, frumoși
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
multe ori mă gândesc cum de am putut supraviețui, ce ne-a dat putere să trecem prin acel calvar groaznic și să ne întoarcem acasă... Un om din Parcani mi-a spus: - Atât de mult ați suferit, cum de ați rezistat, cum de vă mai țineți?... și răspunde: Așa a voit Dumnezeu ca să mai ajungă cineva din noi să povestească despre acel calvar, ca să știe și tânăra generație adevărul amar al neamului nostru nedreptățit (pag. 303). Cu sarcasm afirmă: „Eliberatorilor” li
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Mânăstireanu, Pentru că îmi cunosc limitele, am tot ezitat să răspund generosului dv. Îndemn de a-mi îndrepta preocupările și spre prețiosul domeniu al creației. Dacă n-ai har, poți foarte lesne să cazi în derizoriu. Iată însă că n-am rezistat tentației și m-am pornit totuși cu greu să însăilez câteva așazise versuri ce din coadă ar putea să sune (?) îndrăznesc să vă rog - dacă nu vă obosesc prea mult - să parcurgeți așa numitele versuri și - fără menajamente - să nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu grija zilnică a desfășurării vieții obișnuite, fără a mai avea alte pretenții pentru că logic și legic îmi va fi greu să-mi mai asum o nouă răspundere. M-aș mulțumi dacă cele aproape o mie de pagini realizate vor rezista timpului și exigenței posibililor cititori. Mulțumesc viitorilor mei cititori pentru îngăduința ce vor arăta față de genul meu de scriere, în care n-am inventat nimic, ci am căutat să înfățișez cu sinceritate ceea ce am simțit cu adevărat în diferitele momente
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
câte am auzit, palestinienii au omorât mulți alți palestinieni de-a lungul timpului. Îi aruncă o privire rece. Maggie îi zâmbi. Era obișnuită cu asta. De fapt, o făcuse intenționat: să dai dovadă din prima de forță, pentru ca ei să reziste tentației de a te lua drept o femeie slabă de înger. Nici un palestinian n-ar fi omorât un erou național cum e Ahmed Nour. Munca lui a fost o sursă de mândrie pentru noi toți și o provocare directă la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]