6,798 matches
-
anul 1932 și la fața locului a fost ridicată o construcție temporară. În anii 1980-1982 a fost construită actuala biserică, în stil bizantin, mai mult sau mai puțin în perimetrul bisericilor antice. Constructorii au păstrat cu grijă distincția clară dintre ruinile edificiilor antice și clădirea modernă. Partea inferioară a zidurilor, din bazalt, aparține clădirii antice, în timp ce adaosurile moderne sunt din piatră de Ierusalim de culoare deschisă. Mozaicurile originale din veacul al V-lea, sunt din pietricele colorate, în vreme ce în secolul al
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
conducerea arheologilor germani, părintele E. Mader, și Alfons Maria Schneider, au dezvelit vestigiile bazilicii bizantine (cu ziduri de bazalt negru) și dușumeaua cu mozaice din secolele al IV-lea - al V-lea. Cele din anul 1936 au scos la iveală ruinele micii biserici care i-a precedat în secolul al IV-lea, adeverind descrierea Egheriei. Pentru a proteja excavațiile și mozaicurile a fost construită o biserică temporară. În anii 1980- 1982 a fost zidită Biserica actuală după planuri respectând aspectul bazilicii
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
capitala Țării Românești. Timp de cinci veacuri comunitatea catolică din Târgoviște a fost păstorită de misionarii franciscani observanți din cadrul Custodiei Bulgariei și Valahiei, care au ctitorit o mănăstire și biserica Sfântul Francisc, care la sfârșitul secolului XIX-lea era în ruină. Pe locul acestei biserici, parohul de Târgoviște, Vitus Bianconi, a ridicat între anii 1895 și 1897 actuala biserică ce a păstrat vechiul hram Sfântului Francisc de Assisi. Comunitatea era alcătuită din muncitori de meserie dăltuitori, lucrători la cuptoare si săpători
Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște () [Corola-website/Science/335665_a_336994]
-
în anii 1813 și 1836, în ciuda celor opt incendii suferite. Mai mulți domnitori au sprijinit refacerea ei, ultimul fiind Constantin Brâncoveanu, în 1698. În anul 1885, când vine ca paroh la Târgoviște părintele pasionist Vitus Bianconi, biserica veche este în ruine. Sfintele Liturghii se celebrau în capela mică din casa parohială (actuala bucătărie a fostei case parohiale), unde abia încăpeau 20 de persoane. Părintele Bianconi începe lucrările de construcția bisericii în anul 1895. Fondurile provin în mare parte de la Arhiepiscopia Romano-Catolică
Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște () [Corola-website/Science/335665_a_336994]
-
16. Marguerite III de Laval (1406-1430) 17. Hawis de Sampigny (1446-1447) 18. Marie de Ville (1482) 19. Catherine I d’Espinal (1491-1495) 20. Alix de Dommartin (1505-1520) 21. Renée de Blandin sau Blandry (1520) 22. Anne d’Apremont (1522-1531) În ruinele mănăstirii, doar o parte din dala funerară a acestei starețe a fost descoperită: această piatră tombală spartă reprezenta o stareță cu diverse steme și purta acest rest de inscripție în minuscule gotice: «dame Anne [ab]besse. mil D XXXll», în
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Tzur la sud până la Muntele Gilo în nord, Maale Rehavam în est și Beitar Ilit și Gevaot în vest. Altitudinea lui medie este de 950m. În partea de est a zonei se înalță, pe un deal artificial, fortăreața antică Herodion - ruinele palatului fortificat de vară al regelui Irod cel Mare, din perioada protectoratului român asupra Iudeei. Accesul în Gush Etzion se face prin est, circa 8 minute distanță cu automobilul pe noua șosea „Herodion” care leagă Muntele Homa (Hâr Homa) cu
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
prima așezare înființată de israelieni dincolo de linia verde - fosta linie de armistițiu din 1949, pe teritoriile din Cisiordania definite după iunie 1967 de factori internaționali că Teritoriile Palestiniene ocupate. Guvernul laburist israelian și-a dat acordul pentru renașterea așezării. Pe ruinele așezărilor Ein Tzurim și Revadim a luat ființă kibuțul Rosh Tzurim. Lângă ruinele kibuțului Masuot Itzhak a fost întemeiata așezarea Bat Ain.În anul 1969 a luat ființă așezarea Alon Shvut, în care au locuit elevi și rabini ai Ieșivei
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
1949, pe teritoriile din Cisiordania definite după iunie 1967 de factori internaționali că Teritoriile Palestiniene ocupate. Guvernul laburist israelian și-a dat acordul pentru renașterea așezării. Pe ruinele așezărilor Ein Tzurim și Revadim a luat ființă kibuțul Rosh Tzurim. Lângă ruinele kibuțului Masuot Itzhak a fost întemeiata așezarea Bat Ain.În anul 1969 a luat ființă așezarea Alon Shvut, în care au locuit elevi și rabini ai Ieșivei Hâr Etzion. De atunci au mai fost înființate numeroase alte așezări. Majoritatea localităților
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
regional Gush Etzion. Beitar Ilit are statutul de oraș, iar Efrat are statut de consiliu local. Simbolul zonei Gush Etzion este stejarul solitar din centrul regiunii, de pe care se putea vedea înainte de 1967, de pe teritoriul Israelului locul unde se aflau ruinele așezărilor abandonate în 1948. După acest stejar (Alon) s-a numit așezarea Alon Shvut. La 31 august 2014 ca reacție la răpirea și uciderea a trei elevi evrei din zona de către tineri arabi palestinieni, guvernul israelian a anunțat intenția de
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
după plecarea lui, conflictul a reizbucnit și în anul 1241 Templierii au dat năvală în Hebronul, populat de musulmani, violând acordurile și producând numeroase daune. Anul 1244 a fost martor raidurilor mongolilor horezmieni în Palestina. Ei au lăsat orasul în ruine, dar au lăsat Sanctuarul Patriarhilor neatins. Ei au fost in cele din urma izgoniți de către sultanul mameluc Baybars I.În anul 1260 el a înălțat un minaret deasupra Sanctuarului. După 6 ani, făcând un pelerinaj în oraș, Baybars a poruncit
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
de comunicație: șoselele principale și drumurile, inclusiv drumurile oilor, drumurile sării și drumurile buților. Harta prezintă și unele monumente istorice din epoca romană: drumurile romane de la Celei și Islaz spre Râmnicu Vâlcea, podul lui Traian dela Drobeta Turnu Severin și ruinele dela Turnu Măgurele și Turnu Roșu. La Călugăreni, la vest de pod, este desenată o mică movilă având deasupra o cruce reprezentând simbolic lupta și biruința lui Mihai Viteazul asupra otomanilor. Opera stolnicului Constantin Cantacuizino este prima hartă întocmită de
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
în oraș, iar din 1974, a trecut în administrarea Combinatului Siderurgic Galați. În 1999, conacul a fost trecut în proprietatea SC Dunasi SA Galați, societate desprinsă din Sidex. Poarta conacului poetului Costache Conachi este de asemenea monument istoric, cu codul . Ruinele arcului de triumf care se văd astăzi reprezintă un fel de poartă domnească este concepută în stil gotic. În prezent se păstrează arcada principală care are la partea superioară un arc ogival. Ca ornamente de stil gotic se găsesc rozete
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
traseul pe care l-a avut inițial la sf. sec. III. Diferența între zidul inițial și cel secundar care marchează faza de reconstruire se distinge clar la poarta de N, curtinele din dreapta și stânga porții. Zidul de incintă, ale cărui ruine le cunoaștem, astăzi, s-a construit probabil sub domniile împăratului Tacit sau Diocletian. După distrugerile suferite în veacurile următoare a fost refăcut în timpul împăratului Iustinian, așa cum a dovedit Vasile Pârvan în urma săpăturilor arheologice executate în 1914. A fost definitiv distrus
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
același an este menționat primul preot de mir adus de săteni, preotul Dumitrache; acesta a rămas puțin timp aici, fiind înlocuit de părintele Nicolae care a primit un loc lângă biserică, pe care a construit o casă cu cărămidă din ruinele schitului. Marea majoritate a sătenilor (satul se afla deja pe actualul amplasament) foloseau, de asemenea, ruinele schitului ca sursă de material de construcție. În 1864 la secularizarea averilor mănăstirești, biserica a devenit oficial biserică de mir. În 1885 a fost
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
puțin timp aici, fiind înlocuit de părintele Nicolae care a primit un loc lângă biserică, pe care a construit o casă cu cărămidă din ruinele schitului. Marea majoritate a sătenilor (satul se afla deja pe actualul amplasament) foloseau, de asemenea, ruinele schitului ca sursă de material de construcție. În 1864 la secularizarea averilor mănăstirești, biserica a devenit oficial biserică de mir. În 1885 a fost reparat acoperișul bisericii și a fost înlocuită podeaua din cărămidă cu una din lespezi din piatră
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
să o ia de soție într-una dintre realități, dar nu reușește să iasă de sub terapie. George îi povestește lui Heather despre faptul că „lumea reală” a fost distrusă într-un război nuclear în aprilie 1998. Pe când stătea muribund între ruine, George a visat că revenise la viață. El se îndoiește de existența realității pe care o trăiește, dar se teme de eforturile lui Haber de a o îmbunătăți. Încercarea lui Heather de a-l ajuta pe George să scape de sub
Sfâșierea cerului () [Corola-website/Science/332738_a_334067]
-
lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în Reich). După deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, din 1945, a început distrugerea cetății de către locuitorii ne-germani ai Saschizului, care au folosit-o ca sursă de materiale de construcție. Astfel a ajuns ruină și uitată. Abia din anul 2004, după ce primăria a curățat de copaci și lăstari coasta dealului pe care se afla vechea cetate săsească, ascunsă de ani de zile privirii, cetatea a devenit din nou vizibilă din vale și domină solemn
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
al clopotniței, precum și câteva elemente de interior, mutate și conservate în alte edificii religioase din zonă. O tentativă de refacere a obștii monahale de aici este în curs de desfășurare. Mănăstirea se află pe Lista monumentelor istorice din România la . Ruinele se află în vestul satului Podoleni pe partea stângă a Bistriței, între vechea albie a râului și actualul canal de aducțiune hidroenergetică al acestuia, care le separă de zona locuită. Accesul se poate face pe un drum sătesc, ce se
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
pictate tot pe lemn, având frumoase sculpturi de flori și frunze, de culoare roșie și albastră. În anul 1832, o puternică viitură a Bistriței a rupt terasa și a ruinat construcțiile, astfel că pe la 1890 așezarea se reducea la o ruina izolată și „” a mănăstirii. Fragmente de lemn din grinzi - care se mai remarcau în prima jumătate a secolului XX, purtau urme de incendiu, care se mai găseau și pe bolovani sau cărămizi. Din biserică rămăseseră astfel în 1994 doar absida
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
în 1994 doar absida altarului, naosul și câteva rămășițe din turnul clopotniței de pe latura sudică, situate pe o terasă de 7 m amenințată de eroziunea laterală. Elementele de hazard geomorfologic se constituie astfel, într-un factor care amenință chiar și ruinele rămase, cu distrugerea. Dintre elementele care au supraviețuit, două lespezi funerare (din care una se presupune a fi a ctitorului) expuse la intrarea în biserică și piatra cu pisania, sunt păstrate la biserica din Podoleni (cu hramul Înălțarea Domnului - din
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
odată cu inaugurarea noii fațade. Înainte de mutarea curiei în Sân Marco, "Palatul Patriarhal" se afla lângă catedrală Sân Pietro din Castello, cu vedere la campo-ul omonim. Abandonat în favoarea noului sediu, vechiul palat, odată sediul episcopului de Castello, a căzut curând în ruină.
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
întreaga putere spre ce nu se-ngăduie niciodată și-ncrezător în asemenea stâlp te-ai întors de la ceea ce-aduce răsplată. Cu mâna ta te arunci în prăpastie și în vină și-ți iei partea zidită de Allah în deplină ruină! Cea mai mare parte a cuvintelor folosite în dialectul vorbit în Khwarezm în timpul vieții lui Al -Zamaḫšarī se regăsește în dicționarul arab - persan scris de acesta. Acest dicționar,Muqaddimat al-Adab este o sursă foarte importantă pentru a studia această limbă
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]
-
se răzbuna. Armata lui Anubis matură întreg Egiptul, distrugând totul în calea sa, dar odată ce misiunea lor este terminată Anubis cere sufletul Regelui Scorpion și armata să înapoi. În 1933, Rick și Evelyn O'Connell cercetează o structură mortuara în ruine din orașul antic egiptean Teba împreună cu fiul lor, Alex. Aceștia descoperă brățară lui Anubis. La Londra, Alex pune brățară pe mâna și aceasta îi dezvăluie o viziune cu traseul către oază din deșertul Ahm Shere. Alex are șapte zile pentru
Mumia revine () [Corola-website/Science/333695_a_335024]
-
(franceză: "Château de Montségur") este o fostă cetate în apropiere de Montségur, o comună din Ariège, în sud-vestul Franței. Ruinele sale sunt pe locul unei cetăți distruse a catarilor. Fortăreața din prezent este descrisă ca fiind un „castel catar”, ea datând de fapt dintr-o perioadă mai târzie. A fost desemnată ca fiind monument istoric de către Ministerul Francez de Cultură
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
pe locul unei cetăți distruse a catarilor. Fortăreața din prezent este descrisă ca fiind un „castel catar”, ea datând de fapt dintr-o perioadă mai târzie. A fost desemnată ca fiind monument istoric de către Ministerul Francez de Cultură, din 1862. Ruinele castelului Montségur se ridică la 1.200 de metri altitudine, în sudul Frantei (în apropierea Munților Pirinei), pe un teren accidentat. Localizată în inima regiunii Languedoc - Midi-Pirineilor francezi, la 80 km de Carcassonne, Montségur domină o formațiune de rocă cunoscuta
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]