7,237 matches
-
parte din existență. Cazurile cele mai spectaculoase sunt cele ale victimelor care și-au revenit fie rapid, fie total, fie în amândouă modurile. Părintele Gheorghe Calciu este primul dintre cei care, deși constrâns la compromisuri serioase în timpul bătăilor, s-a scuturat de rușine și spaimă și a ridicat glasul împotriva făptuitorilor. Intervenția sa din cel de-al doilea proces al deținuților, în care a acuzat Partidul Comunist și Securitatea de înscenarea și manipularea acțiunii, a dat peste cap planurile anchetatorilor. Tot
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
motorul este tot MARELE KUNDALINI care, odată trezit, îmi orientează automat atenția spre interior, spre simțirile și trăirile subtile ce vin dinspre mine și nu de aiurea. Este ca și cum un școlar admiră o bicicletă strălucitoare în vitrină, iar mama îl scutură de mână și-l trezește la o realitate mai dură pentru el, dar necesară și obligatorie: temele. La fel și pentru mine: mai importantă decât luxoasa mașină de pe stradă a devenit bucuria Spiritului, profunzimea bucuriei Spiritului. Această bucurie pură nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lui de un profesionalism impecabil: Cască gura! Saltă coaiele! Întoarce-te cu spatele! Apleacă-te! Crăcănează picioarele! Asta era. Totuși, percheziția încă nu se terminase. A luat pantofii, unul cîte unul, i-a întors cu talpa în sus, i-a scuturat și, cu un clește lucios, pe care l-a căutat îndelung printre dosare, le-a smuls blacheurile, cu destulă dificultate. Era plutonier, nu cizmar. Pe urmă s-a apucat să controleze îmbrăcămintea...". În celulă, în tot timpul anchetei, va coabita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a confirmat prin „intelighenția” ei, iluminiștii, enciclopediștii În frunte cu J.J. Rousseau, victoria burgheziei și a noilor principii liberale: cea „mare” din ’789, apoi cele din ’830, ’848 și ’870. Aceasta, evident, nu Înseamnă neapărat că orice națiune care-și scutură jugul dictaturii trebuie să treacă prin aceleași faze și frământări, deși la noi, după răsturnarea totală de la sfârșitul lui decembrie ’89, nu puțini cereau și o altă revoluție! Câștigând alegerile din mai ’90, primele libere, cu adevărat libere, Iliescu a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
politice?! Ce a făcut el din norocul vieții sale, deoarece, indubitabil, „un Înger protector” i-a stat alături și, În varii situații În care un altul ar fi „capotat” cu siguranță, el, mai tânăr sau mai puțin tânăr, și-a scuturat de pe umeri păsările negre ale eșecului sau depresiei și a „rezistat”, crezând În steaua lui, ce s-a confundat un timp cu „steaua bună” a poporului din care a ieșit?!.. Am mai spus-o, tânărul care am fost nu credea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
subterană” și extrem de eficientă pe care a dus-o În „interiorul” grupului nostru, al prieteniei noastre strânse În perioada formației și a debutului - format din Nichita, Cezar și eu Însumi. Noi n-am fi creat și nu ne-am fi scuturat de multe scorii și false idei dacă Matei, mereu calm și sagace, ironic și extrem de european, nu ne-ar fi ajutat să ne situăm ideile, să avem o clară, realistă, critică reprezentare asupra fondului nostru ideatic și asupra primelor noastre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bodyguard jamaican care să stea cu ochii pe mine. Uneori era ușor să-l evit; alteori nu. Asemeni multor stimabili (deși cam neglijenți) consumatori de droguri, de cele mai multe ori pudra de cocaină mi se revărsa pe haină, trebuind să-mi scutur reverele ori de câte ori ieșeam de la toaletă sau să trag câteva bobârnace picățelelor albe de pe pantalonii noilor mele costume Cerutti, așa încât uneori devenea într-adevăr vizibil că nu eram total nepătat de droguri, ceea ce a dus în final la zilnice percheziții corporale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să se apropie de mine, legănându-se pe pintenii lui. Mi s-a tăiat răsuflarea și am dat înapoi. M-am speriat, dar numai pe moment, fiindcă mi-am dat seama că cineva lăsase păpușa în funcțiune. Așa că m-am scuturat și am înaintat din nou spre ea. Mișcările îi erau atât de caraghioase și de mecanice, încât am pufnit în râs la gândul că mă speriasem în așa hal. Sunetele guturale pe care le scotea acum păreau înregistrate și dublate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se trezise dimineața mobila din cameră era rearanjată și descoperise trei sau patru tăieturi pe ușă (pe care insistă că nu le-a făcut el), iar când pusese mâna pe clanță, aceasta era udă. - Cineva a murdărit-o, zise el, scuturându-se scârbit. Mi-am ridicat privirea din ziare și am văzut-o pe Jayne săgetându-mă cu privirea, în timp ce îl întreba: - Ce vrei să spui, dragă? Dar ca de obicei, atunci când Robby era rugat să furnizeze detalii, se dezumflă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din moment ce mă pricepeam să inventez intrigi și să le detaliez cu meticulozitate conferindu-le conturul și culoarea necesare, m-am apucat să concep un nou film cu secvențe diferite și cu un sfârșit mai fericit în care nu mă pomeneam scuturat de friguri în camera de oaspeți, singur și foarte speriat. Dar asta face un scriitor: viața lui e un păienjeniș de minciuni. Înfrumusețarea punctul lui focal. Asta facem ca să-i mulțumim pe alții. Asta facem ca să evadăm din noi înșine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta și lui Mitchell? Am întrebat asta pe un ton împăciuitor dar de-acum eram atât de surescitat, încât vocea mea a sunat pițigăiat și alarmant. N-ai contactat poliția să le comunici teoria ta? - Nu-i o teorie. Își scutura capul ca o fetiță. Nu-i o teorie, Bret. Copiii n-au fost răpiți. Nu există cereri de răscumpărare. N-a fost găsit nici un cadavru. Scotoci în poșetă, apoi scoase un șervețel. Au un plan. Băieții au un plan. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mosoare maronii care goneau care încotro. Haina mea se zbătea sălbatic la spate, înaintând anevoie în parcare. Aerul rece se năpustea ca un pumnal. Ciorile se roteau acum deasupra mea, negre, blestemând, croncănitul lor ascuțit de rafalele de vântul care scutura atât de tare steagul încât din coada pe care era tras răzbăteau niște sunete aidoma unor trosnituri. Vântul se potoli o clipă, apoi o altă pală imensă pur și simplu m-a gonit afară din parcare și când am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se zdrobeau de țărm? Terby se pomeni imediat învăluit de un nor de muște. În depărtare păștea un cal - poate la treizeci de metri de unde stăteam - iar în momentul în care muștele s-au năpustit asupra păpușii calul și-a scuturat capul și a luat-o la galop mai departe pe câmp, de parcă ar fi fost ofensat de prezența acelui obiect. Omoar-o, mi-a șoptit scriitorul. Omoar-o acum. Nu mai e nevoie să mă convingi, i-am spus scriitorului. Scriitorul mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
început să vorbească, păpușa s-a întors din nou la mine. Am țipat și am pocnit chestia aia de pe pieptul meu, sărind în sus. Terby căzu jos și se târî sub pat. M-am ridicat în picioare, cu răsuflarea tăiată, scuturându-mă frenetic de ceva inexistent pe halatul meu sfâșiat. În afara sunetelor pe care le scoteam era liniște în casă. Apoi l-am auzit și eu. Scâncetul. - Tată? întrebă Robby. Non-răspunsul meu a fost întrerupt când am auzit ceva urcând treptele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nici de data asta nu i-am lăsat un mesaj lui Robby. (Dar dacă aș fi sunat a treia oară - așa cum au făcut mulți după aceea - mi s-ar fi comunicat că celularul fusese dezactivat.) Victor zăcea în poziție fetală, scuturat de friguri, pe pardoseala de marmură din hol. Câinele zâmbitor care alergase atât de bucuros spre mine doar cu câteva minute mai devreme, nu mai exista. Scâncea. Când m-a auzit apropiindu-mă și-a ridicat ochii triști, sticloși, continuând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sau cumpărată? În acest din urmă caz cui datorez costul și transportul? </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”(București)” data =”16/I.1975” desc=”C.P.”> Dragă Eugen, Încep anul cu scuze; dar În același timp și cu o lămurire. Scuturând casa, D na Pienescu a găsit, după un dulap, portretul lui Millo, pe care eu am susținut cu convingere că l-ai luat și ai făcut formele ca atare . Îmi cer iertare. Vina este a celor 76 de ani pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
o anume structură clasicistă, pe care mi-am refulat-o cu obstinație. Mult mai mult m-a impresionat magazinul cu albume de artă contemporană de la parterul muzeului - o adevărată abundență de nume, stiluri și orientări, ce stârnește aviditatea cunoscătorilor și scutură multe pungi, în pofida prețurilor piperate... Lecturile poetice de la Palatul Fernan Nuñez se desfășoară într-un ritm alert, la masa poeților se succed aproape toate grupurile Trenului Literar: autorii citesc în limba lor maternă, cu sau fără comentarii marginale, apoi urmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
le revenea o parte de responsabilitate; prezența ta în „zonă” avea acoperire legală sau, mai bine zis, o acoperire negociată. Acum ești solitar, căzut în afara programului, în faptul serii, într-o țară ce nu respectă regulile, când măștile bunăvoinței se scutură ca niște straie de arlechin și rânjetele sardonice ies la lumină. Aflăm, mai târziu, de la amicii iugoslavi că macedoneanului i s-a permis, în ultima clipă, să traverseze frontiera cu noi, în baza unei fotocopii a pașaportului, dar a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cea mai bună stare de sănătate. După câteva minute, am oprit la roșu. Când mașinile din jurul nostru au demarat odată cu schimbarea luminii semaforului, eu am realizat că șoferul meu dormea și nu s-a putut trezi până nu l-am scuturat puternic de umăr. După care el a apăsat pe pedala de accelerație. M-au trecut fiori reci pe la spate când taxiul a demarat brusc, asemenea unui bolid de Formula 1. Nu mi-am mai luat ochii de la șofer tot drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un instinct puternic... Geniul creiază nu pentrucă voește ci pentrucă trebue. Mulți oameni de geniu descriu inspirațiile lor ca o stare de friguri, în care gândul rodește involuntar și subit, și isbucnește ca scântei dintr-un tăciune pe care îl scuturi. La Goethe și la Ariosto creațiunea era instantanee. Unii din oamenii de geniu sunt inconștienți, alții somnambuli. Balzac scria noaptea și ziua nu-și amintea ce a scris. Geniul în inspirație seamănă cu un nebun într-un acces: Tasso, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
decât să moară decât să se năcăjească (ei zic: caznească) Doctorul Davila, cu copiii... cu florile toți îi ziceau tată, și povestea lui când a vorbit pe vremea Războiului... Țara noastră-i ca o grădină înflorită, da acu s-au scuturat florile și au rămas numai tiuleele... fiecare străin a venit și a luat câte-o floare... Ce folosește libirtate dacă n-am ce mânca și ce îmbrăca. Domnii mei! Comunism: împărțirea pământurilor. Unde am eu acu, înaintea mea pe unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Eram în corespondență cu Enric Furtună; i-am propus să-mi trimită o versiune. Mi-a trimis-o. E adevărat, în mine stăruiau rămășițele unui versificator; era lângă mine și Șt.O. Iosif, care, în ceea ce privește traducerile, e neîntrecut. Amândoi am scuturat și am pieptănat traducerea prietinului meu. Era o colaborare, era ș-un omagiu adus Reginei noastre; eu înțelegeam ca poezia să apară anonimă. Iscălitura în josul bucății a fost pusă fără știrea mea. Mă bucur că pot găsi acum prilejul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
drept scop asigurarea unei desfășurări normale a activității comerciale pe pământul Moldovei. Pentru felul cum erau ocrotiți negustorii străini ni se pare grăitor un pasagiu din acest privilegiu în care se spune că în unele târguri „carele să nu se scuture, ci neguțătorul să-și dea cuvântul său că n-are în carele sale marfă oprită, precum jderi, argint și ceară, sau nu duce cai buni de țară”. Se mai preciza în acest privilegiu ca, atunci când liovenii vor aduce postavuri sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
solar își alege în cadrul probei vitejești Mizilca, fecioara ce trebuie să pară războinic: „Un buzdugan ș-alegea,/ D-o mie cincizeci de-oca,/ Toarta patruzeci venea./ În mână că mi-l lua,/ De genunchi mi-l trântea,/ De rugină-l scutura,/ Ca laptele îl făcea,/ Ca soarele strălucea./ La brâu că mi-l așeza” (Muntenia). În această baladă fantastică verbele la imperfect sunt cele care modelează poetic mesajul, gesturile personajului fiind încărcate de aura miticului dintr-un timp nedeterminat. Motivul înghițirii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin mijlocirea soarelui: „Masă rotilată,/ Galbănă, de piatră,/ Pomu-mpomurat,/ De poame-ncărcat./ Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare” (Tur - Satu-Mare). Merele scuturate din arborele lumii capătă aici aceeași valoare civilizatoare precum fulgul de aur smuls vulturilor, în ambele contexte colindătorii fiind instanța inițiată care intermediază darul sacru. O imagine impresionantă a lui axis mundi se află în basmul cules de Ovidiu Bârlea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]