10,656 matches
-
fugă. În schimb, când ai putere, înduri și rămâi neclintit: ca norii grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic scăpat în lanul de grâu pe care-l lovesc zădarnic cu bâtele niște copii; iar cei doi Aias se împotrivesc dârz iureșului troian și chiar, cât pot, îl înfruntă, înaintând încet
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Priam și Hecabe, Andromaca și Elena, Ahile și, știindu-și fiul osândit, Tetis, nemuritoarea care-a învățat ce e durerea omenească. Din toată poezia lumii, cea mai bogată în lacrimi este poezia Iliadei: ape care curg, negre, pe pieptul unei stânci. Lacrimi vărsate de durerea morților iubiți. Iar dinspre pământul acela însângerat și de pe înălțimile Ilionului se înalță spre cer, cu tânguirile, o atât de mare suferință omenească, încât în adâncul cerului senin și incandescent al Iliadei se vede întunericul. Hades
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
său, îl mustră cu oarecare vehemență, îi spune că îi lipsește mila, că nu e fiul lui Peleu și al Tetidei (amândoi ființe pline de îndurare, cum am arătat), ci că s-a născut din „marea cea verde și din stânci prăpăstioase“, atât este de crâncen și de crud, și se roagă zeilor să nu fie cuprins niciodată de o mânie atât de necruțătoare ca aceea a prietenului său. Se simte aici, la acest aspru războinic, amintirea unei vechi suferințe. Iar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ai lui Ahile. Și acum, înainte de a arăta mai îndeaproape natura relației lui cu Ahile, trebuie pomenite și cele câteva comparații legate de Patrocles. Când luptă cu Sarpedon, cei doi par vulturi care se bat, țipând amarnic, în vârful unei stânci. Iar când luptă cu Hector, vedem întâi cum se înfruntă sălbatic, tot undeva sus, în piscul unui munte, doi lei flămânzi bătându-se pentru un leș de căprioară, și apoi un leu și un mistreț care se bat pentru apa
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
apa unui izvor, iar mistrețul (Patrocles) e răpus și moare, răsuflând din greu. Însă, cât mai trăia, Patrocles era atât de îndurerat de soarta aheilor, încât lacrimile lui curgeau așa cum curg, întunecate, apele unui izvor pe piatra neagră a unei stânci înalte și abrupte. Poate e o simplă întâmplare, dar în toate aceste comparații apare imaginea unor mari înălțimi. Și acum trebuie să arăt ce îi lega pe aceștia doi, pe Ahile și pe Patrocles. Patrocles sosește la curtea lui Peleu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
bucurie văzându-i pe ahei măcelăriți și puși pe fugă.“ Patrocles îi spune, cum am arătat în altă parte, că e un om fără milă, că nu este fiul bunilor părinți, că s-a născut din crâncene valuri și din stânci tot atât de dure ca inima lui. Pasiunile acestui om sunt tot atât de nemăsurate cât și puterea lui. Dacă poezia homerică nu ar vorbi și despre celălalt Ahile, nici nu l-am putea judeca după măsura omenească. Așa, este singular în amândouă privințele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este Ahile, peste tot ce a fost și nu va mai fi sau nu a fost să fie sau mai bine să nu fi fost, trece mai departe, așa cum cresc la loc pădurile arse și, când puhoaiele smulg și târăsc stânci către mare, alte stânci rămân. Vorbele lui, de fiecare dată, sunt: „Dar să lăsăm ce-a fost, oricât de mare ne-ar fi durerea.“ Nu ne putem păstra veșnic mânia. „Inimii să-i punem frâu, căci altfel nu se poate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ce a fost și nu va mai fi sau nu a fost să fie sau mai bine să nu fi fost, trece mai departe, așa cum cresc la loc pădurile arse și, când puhoaiele smulg și târăsc stânci către mare, alte stânci rămân. Vorbele lui, de fiecare dată, sunt: „Dar să lăsăm ce-a fost, oricât de mare ne-ar fi durerea.“ Nu ne putem păstra veșnic mânia. „Inimii să-i punem frâu, căci altfel nu se poate.“ „Vine și vremea să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe de altă parte, astrele se află în eternă mișcare, în timp ce insulele sunt, ca plantele, etern statornice, prinse în rădăcinile lor din adânc, pe care nici nu le știu. Ca bucată de pământ, o insulă poate să fie orice, de la stâncă stearpă până la un Eden, trecând prin toate felurile de înzestrare cu viață, după cum sunt aici, dincolo sau în orice altă parte. Și pot fi locuite, de mai mulți ori mai puțini, pot fi doar vizitate și pot fi părăsite și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sluji drept port, are și plaje cu nisipuri aurii. În interior sunt cam de toate, poate unele înălțimi, poate chiar râuri, de vreme ce se vorbește despre izvoare și despre lunci, oricum bălți și mlaștini alături de petice sterpe de pământ și de stânci, fie ele pe marginea mării sau undeva printre desișuri. Și este, poate tocmai în miezul insulei, o peșteră îndeajuns de încăpătoare ca să sălășluiască în ea, ani după ani, Prospero și Miranda. Iar din text se desfășoară întinderile și reliefurile vag
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ani, în campania de represalii ordonată de Franco. Reconcilierea națională a avut totuși loc în cele din urmă și a fost simbolizată de ridicarea Monumentului Reconcilierii în Valle de los Caídos din apropiere de Madrid. Monumentul se înalță pe o stîncă și are o înălțime de 150 m (din care numai soclul măsoară 50 m). Este opera arhitectului Diego Mendez. Soclul este un mausoleu în care se află monumentele funerare ale principalilor lideri naționaliști (inclusiv Franco) și republicani. §§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§ Existența/Non-existența unui
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sabia, ci a iubi pe vrăjmași (Luca 6, 27). O lecție a fostînfrângerea oastei lui Israil pentru că a adus Cortul din Șilo pe câmpul de luptă (1 Regi 4, 10-11); alta a fost reacția lui Moise descoatere a apei din stâncă fără invocarea Numelui. „Zis-a Domnulcătre Moise: Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tinecâțiva din bătrânii lui Israil; ia în mână și Toiagul cu care ai lovitNilul și du-te! Iată Eu voi sta înaintea Ta acolo la stânca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
stâncă fără invocarea Numelui. „Zis-a Domnulcătre Moise: Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tinecâțiva din bătrânii lui Israil; ia în mână și Toiagul cu care ai lovitNilul și du-te! Iată Eu voi sta înaintea Ta acolo la stânca din Horeb,iar tu vei lovi în stâncă și va curge din ea apă și va bea poporul”(Ieșire 15, 5-6); „A luat, deci, Moise toiagul din fața Domnului, cumpomenise Domnul și au adunat Moise și Aaron obștea la stâncă și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tinecâțiva din bătrânii lui Israil; ia în mână și Toiagul cu care ai lovitNilul și du-te! Iată Eu voi sta înaintea Ta acolo la stânca din Horeb,iar tu vei lovi în stâncă și va curge din ea apă și va bea poporul”(Ieșire 15, 5-6); „A luat, deci, Moise toiagul din fața Domnului, cumpomenise Domnul și au adunat Moise și Aaron obștea la stâncă și azis către obște: Ascultați, îndărătnicilor, din stânca aceasta
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
la stânca din Horeb,iar tu vei lovi în stâncă și va curge din ea apă și va bea poporul”(Ieșire 15, 5-6); „A luat, deci, Moise toiagul din fața Domnului, cumpomenise Domnul și au adunat Moise și Aaron obștea la stâncă și azis către obște: Ascultați, îndărătnicilor, din stânca aceasta vă vomscoate apă? Apoi și-a ridicat Moise mâna și a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori și a ieșit apă multă și a băut obștea și dobitoacele
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în stâncă și va curge din ea apă și va bea poporul”(Ieșire 15, 5-6); „A luat, deci, Moise toiagul din fața Domnului, cumpomenise Domnul și au adunat Moise și Aaron obștea la stâncă și azis către obște: Ascultați, îndărătnicilor, din stânca aceasta vă vomscoate apă? Apoi și-a ridicat Moise mâna și a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori și a ieșit apă multă și a băut obștea și dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul către Moise și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
A luat, deci, Moise toiagul din fața Domnului, cumpomenise Domnul și au adunat Moise și Aaron obștea la stâncă și azis către obște: Ascultați, îndărătnicilor, din stânca aceasta vă vomscoate apă? Apoi și-a ridicat Moise mâna și a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori și a ieșit apă multă și a băut obștea și dobitoacele ei. Atunci a zis Domnul către Moise și Aaron: Pentru că num-ați crezut ca să arătați sfințenia mea înaintea ochilor fiilor luiIsrail, de aceea nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
-L vedea pe Dumnezeu înseamnă să nu încetezi niciodată să dorești a-L vedea sau, mai simplu, în limbajul evangheliilor, să-L urmezi. Căutarea lui Dumnezeu devine astfel perpetuă mișcare. Dar Dumnezeu îi spune lui Moise, „Te voi pune pe stâncă” (conform Exod 33, 22); astfel că, această mișcare este și un gen de stabilitate. Stânca este Hristos (I Cor., 10, 4). Deci, dacă dorim să creștem, spune Sfântul Grigorie, trebuie să fim stăruitori în Hristos, care reprezintă virtutea perfectă. Paradoxul
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
mai simplu, în limbajul evangheliilor, să-L urmezi. Căutarea lui Dumnezeu devine astfel perpetuă mișcare. Dar Dumnezeu îi spune lui Moise, „Te voi pune pe stâncă” (conform Exod 33, 22); astfel că, această mișcare este și un gen de stabilitate. Stânca este Hristos (I Cor., 10, 4). Deci, dacă dorim să creștem, spune Sfântul Grigorie, trebuie să fim stăruitori în Hristos, care reprezintă virtutea perfectă. Paradoxul Sfântului Grigorie reprezintă un profund adevăr al aspirației spirituale<footnote C.W. Macleod, “Allegory and
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
urmare a dispariției din grai a entopicului originar. Exemple: Agest, Baba, Batiște, Bechet, Bent, Beuca, Bica, Bobu, Bord, Borcoș, Bucium, Buceci, Bunaru (formate prin conversiune de la entopicele: agest, „adunătură de vreascuri sau bine uscate, pietre, nămol“; babă, „ciot ascuțit de stîncă“; batiște, „loc unde a fost o stînă“; bechet, „loc de pază, locuința pădurarului, pichet de grăniceri“; bent, „loc adînc în albia unui rîu, unde apa face vîrtej“; beucă, „văgăună adîncă, scobitură în stîncă“; bică, „o gaură mică făcută în pămînt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
uscate, pietre, nămol“; babă, „ciot ascuțit de stîncă“; batiște, „loc unde a fost o stînă“; bechet, „loc de pază, locuința pădurarului, pichet de grăniceri“; bent, „loc adînc în albia unui rîu, unde apa face vîrtej“; beucă, „văgăună adîncă, scobitură în stîncă“; bică, „o gaură mică făcută în pămînt“; bob, „bolovan mare, țuguiat“; bord, „ridicătură de pă mînt sau piatră pe vîrful unui munte“; borcoș, „apă amestecată cu nisip, noroi, care iese din pămînt“; bucium „restul de tulpină rămas în pămînt după
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
strajă (Dicționarul geografic consemnează șaisprezece topice denumite Straja). Alte cîteva exemple, de aceeași factură, pe care nu le mai analizăm în detaliu, pot fi: Leamna (sat vecin cu Sărbătoarea, posibil provenit din lat. ligna), Parîng (< parîngă, „creastă înaltă alcătuită din stînci mari și pietre tari“ < lat. pop. *palanga, palanca < lat. clas. phalanga), Sturu (< stur, „țurțur de gheață“ < gr., stylos, „stîlp, pilă, pieu“), Rîu Bărbat (< lat. rivus barbatus), Rîu de Mori (popular Rîu de Moare < lat. rivus de molae), Sîncel (< lat. *summicelus, „culme
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
străvechi), consemnează alături de numele cu inițiala v și variante cu b la inițială (Blaha, Blasi, Blaci, Blachi, Blacci, Blachus). Adăugăm în sprijinul acestei păreri toponimele, pe care lingviștii menționați nu le-au cunoscut, Blahui (culme în Subcarpații Vrancei) și Blasova (stîncă în Balta Brăilei), primul putînd proveni dintr-un antroponim cu baza blah (< vlah), iar celălalt fiind creat de slavi cu sufixul toponimic -ov, fie de la apelativul vlahŭ (h > s este obișnuit, a se vedea Vlăsia), fie de la un antroponim Vlas
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
O ipoteză etimologică adusă în discuție mai ales de către istorici propune ca etimon numele tribului tracic carpi, fără a aduce argumente sau dovezi suplimentare. Majoritatea variantelor etimologice susțin originea indo-europeană sau chiar preindo-europeană a toponimului, sensul inițial putînd fi „piatră, stîncă“. Diferă însă rădăcina la care trimit: reticul kar, „deal“, sanscritul kîra, „munte acoperit cu zăpadă“, arm. char „piatră“ și charg, „stîncă“, celt. carr, alb. karpë, „stîncă“ (de la care s-ar fi putut forma un colectiv *karpate, „stîncărie“), rădăcina i.e. *korpătă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau dovezi suplimentare. Majoritatea variantelor etimologice susțin originea indo-europeană sau chiar preindo-europeană a toponimului, sensul inițial putînd fi „piatră, stîncă“. Diferă însă rădăcina la care trimit: reticul kar, „deal“, sanscritul kîra, „munte acoperit cu zăpadă“, arm. char „piatră“ și charg, „stîncă“, celt. carr, alb. karpë, „stîncă“ (de la care s-ar fi putut forma un colectiv *karpate, „stîncărie“), rădăcina i.e. *korpătă „stîncos“ etc. Reflexul a al indo-europeanului o este caracteristic limbilor dacă și iliră, la care se raportează, în ultimă instanță, cei mai mulți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]