7,229 matches
-
realitate și a receptării ei. Din cele expuse până aici se poate aprecia că locul stilisticii în acest tablou se situează între ansamblul compact al disciplinelor "tehnologice" și domeniul "esteticii". La nivelul tehnologiei urmărim un "proces de producție", la nivel stilistic ni se revelează configurația particulară a produsului artistic, iar la nivel estetic valorizăm acest produs. Altfel spus, stilul se regăsește pe o poziție intermediară între "limbaj" și "mesaj", fiind legat astfel de configurarea a ceea ce poate fi caracterizat ca specific
Stilistică muzicală () [Corola-website/Science/300949_a_302278]
-
în una dintre cele mai de succes formații românești de rock progresiv. În România, a participat ca solist vocal, instrumentist, compozitor sau aranjor pentru câteva sute de piese, sub nume propriu sau în ajutorul altor muzicieni. A abordat o paletă stilistică largă, pe care a extins-o cu atât mai mult după stabilirea sa în Germania: muzică clasică, blues, rock, reggae, pop-rock, folk, jazz, country. Este considerat unul dintre cei mai creativi chitariști români, fiind apreciat și ca un bun tehnician
Dan Andrei Aldea () [Corola-website/Science/299695_a_301024]
-
întreaga lume. Opera sa are ca sursă o experiență de viață profundă și originală și relatează, conform concepției scriitorului, ""lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu"", într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice și susținută de un ton colocvial. „" pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în "«Bătrânul și marea»" și pentru influența pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan"” În luna octombrie a anului 1954, a primit Premiul Nobel pentru Literatură
Ernest Hemingway () [Corola-website/Science/299044_a_300373]
-
atât în Primul Război Mondial, (1917 - 1918), cât și în Al Doilea Război Mondial, (1939 - 1945), dar și în Războiul civil spaniol, (1936 - 1939), autor de povestiri, nuvelist și romancier, Ernest Hemingway impresionează prin utilizarea unui număr minim de mijloace stilistice și artistice în obținerea unui impact emoțional și imaginativ maxim asupra cititorului. Din acest punct de vedere, unii critici literari îl considera un exponent al minimalismului în literatură, deși Hemingway nu a gândit niciodată opera sa în acești termeni. Întreaga
Ernest Hemingway () [Corola-website/Science/299044_a_300373]
-
cel mai puțin realitatea: « un simplu paravan de sticlă, foarte subțire, foarte limpede și care se revendică a fi atât de transparent, încât imaginile îl străpung și se reproduc apoi în întreaga lor realitate. ». Această nevoie de transparență și claritate stilistică l-a determinat să respingă « scriitura artistă », aceea a simboliștilor mai ales, pe care îi atacă în 1896 în "Le Figaro", exprimând dezideratul unei literaturi de unde « ideea » însăși poate să se întrezărească cu o « soliditate de diamant în cristalul frazei
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Satiră este o formă literară de critică a slăbiciunilor individuale, sociale sau general omenești, adesea într-un mod acuzator. Caracteristicile stilistice ale satirei sunt ironia, exagerarea caricaturala a unor aspecte particulare și construirea unor relații neobișnuite de aparenta absurdă. Conținutul unei satire reflectă condițiile sociale ale momentului istoric și variază cu acestea în forme diverse de exprimare. Etimologic, termenul provine din
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
românească de muzică rock, înființată în 1962, la Timișoara. Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăți a secolului XX. Membrii formației au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al formației a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic și de aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele din țară asupra vieții culturale au adus la destrămarea multor formații
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
Recunosc că am fost un prost. Ei îmi spuneau că trebuie să cântăm altceva și în engleză. Eu, în patriotismul meu nătâng, țineam morțiș s-o facem în românește, fără a schimba stilul. Azi, le dau dreptate.”" Încep astfel disputele stilistice dintre Covaci și restul membrilor formației. Inițial s-a dorit scoaterea unui LP intitulat „Zgâriați-vă pe ochi”, care cuprindea piesele „Alaska”, „Zicala dobei”, „Wedding”, „Winter”, „Sunset” și altele. Producătorii caselor de discuri se arătau plăcut impresionați de piesele prezentate
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
trăiește într-o lume a închipuirilor. Niciuna din aceste opere nu a fost primită bine atunci, de public și de lumea literară, chiar dacă, în ziua de astăzi, s-a ajuns la consensul că cel puțin "Nopți albe" e admirabil realizată stilistic, iar Nastenka, eroina povestirii, este unul din cele mai fascinante personaje feminine din universul dostoievskian. Pentru a-și ameliora reputația, aflată în scădere după repetate eșecuri, Dostoievski începe în 1848 primul său roman lung, plănuit încă din 1846, "Netoșka Nezvanova
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
păși în afara realității apăsătoare. Din acest motiv, se spune că opera lui Dostoievski se înscrie în "realismul fantastic". În volumul "Aspecte ale romanului", E.M. Forster îl așează pe Dostoievski alături de Melville, D. H. Lawrence sau Emily Bronte într-o categorie stilistică numită « ficțiunea profetică », pe care o definește astfel: « Tema ["profetului"] este universul sau ceva universal [...] Își propune să cânte, iar stranietatea cântecului său reverberat în saloanele ficțiunii ne obligă să trecem printr-un șoc. » Deși Forster folosește cuvântul "profetic" în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
bun al realismului social de inspirație gogoliană (mai ales prin nuvela "Mantaua") caracteristic operei dostoievskiene din perioada de debut. Începând cu "Însemnări din subterană" însă, scriitorul va aborda teme psihologice și spirituale mai complexe. Nuvela "Însemnări din subterană" este împărțită stilistic și structural în două părți. Prima parte este un monolog, ale cărui idei, aparent dezordonate, se încheagă treptat într-un veritabil eseu filozofic. A doua parte, situată la șaisprezece ani înaintea primeia, adoptă forma unei narațiuni la persoana I. Protagonistul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Lui Malevici i se alătură El Lissitzky, Ivan Kliun, Ivan Puni și Olga Rozanova. Paralel cu frământările și transformările sociale din anii cuprinși între 1905 și 1920, artiștii ruși caută noi căi pentru a da expresie creației lor. Diferite tendințe stilistice apar într-o succesiune rapidă, luând contact cu manifestările prezente în arta europeană și dezvoltându-le mai departe. Mihail Larionov lansează "raionismul", Wladimir Tatlin inițiază "constructivismul", iar Alexandr Rodcenko propune "non-obiectivismul". Un rol important îl joacă - începând cu anul 1908
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
scriu cu inițială majusculă: "Franța", "Ion Luca Caragiale", "Pământ" (când e vorba de planetă). Substantivul comun servește la indicarea obiectelor de același fel. Se scrie cu inițială minusculă cu excepția cazurilor cînd majuscula este cerută de alte reguli gramaticale sau necesități stilistice. Se numesc substantive numărabile cele care denumesc obiecte separate, care "se pot număra". Cele mai multe substantive care denumesc ființe, lucruri, fenomene ale naturii și locuri intră în această categorie. Substantivele numărabile au formă de plural, pot fi determinate de atribute (numerale
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
mai mic respect și indulgență pentru sloganul stereotip și ipocrizia politicienilor. Reviste progresiste prin atitudine au promovat un cinism și o critică intolerantă față de tarele sociale. Reviste precum "Smart Set" sau "The American Mercury" au adus un prinos de rafinament stilistic și rafinament plastic vizual. Satira și ironia nu au mai reprezentat doar o simplă șicanare convențională ci un nou mod mai inteligent de a reprezenta realitatea, ridicând totodată și ștacheta unei noi calități a presei. Presa devine un reper intelectual
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Lampoon", publicație care nu ierta nici un aspect al vieții sociale americane din acea perioadă. În afara Statelor Unite, cel mai întâlnit gen caricatural a fost "umorul negru" reprezentat atât în forma sa clasică de umor britanic, dar și în diferite alte forme stilistice în restul lumii. Cei mai cunoscuți rămân Ronald Searle în Anglia, Jean-Jacques Sempe și Jean-Marc Reiser în Franța, Chumy-Chumez în Spania, Hideo Takeda în Japonia și Guillermo Mordillo în Argentina. În Statele Unite, umorul negru a fost și este magistral reprezentat
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Nicolae Asciu, Tony Avram, Jo Teodorescu, Ion Dogar Marinescu, Mitzura Salgian, Daniel Ionescu Dion, Devis Grebu, Czaba Zemleny, Raul Țiganu, Gogu Neagoe, Traian Filip, Tudor Banus, Bogdan Petry. Aceasta a fost perioada în care caricatura s-a diversificat și scindat stilistic în caricatura de gag, hazlie ca aspect și conținut și ilustrația de presă, mai apropiată de grafică, mai metaforică, mai puțin caricaturală în linie și mai polisemică în mesaj. Cele două genuri ale graficii de presă se întrepătrund adesea, fiecare
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
de la "Stephen erou" până la "Veghea lui Finnegan" marchează niște pași esențiali ai evoluției literare de la epoca simbolistă la postmodernism. Harry Levin afirmă că "Portret al artistului în tinerețe" aparține naturalismului, iar "Veghea lui Finnegan" experimentului simbolist. Stuart Gilbert compară sincretismul stilistic al lui Joyce cu maniera poantilistă a unor artiști plastici ca Seurat: „combinația aceea de naturalism, simbolism și precizie tectonică pe care o vedem, de exemplu, în arta lui Seurat, își are omologul literar în "Ulise" și, mai ales, în
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
său și continuând cu o serie de povestiri polițiste). Nuvelele sale fantastice uimesc prin perfecțiunea construcției, în care imaginarul se suprapune cu realul. Tot ce scrie Bioy Casares ține, de fapt, de romanul de aventuri care nu suportă nici un adaos stilistic inutil. Se stinge din viață la Buenos Aires, fiind considerat un veritabil patriarh al literaturii fantastice.
Adolfo Bioy Casares () [Corola-website/Science/298950_a_300279]
-
al celei din Paris (1937). În 1972, la aniversarea a 100 de ani de la nașterea artistului, Galeria Națională din București a organizat o expoziție retrospectivă cu o selecție a operelor sale din principalele muzee și colecții din România, relevând autenticitatea stilistică a unui pictor român de certă valoare europeană. Articole biografice
Gheorghe Petrașcu () [Corola-website/Science/297843_a_299172]
-
aproape decisiva în adoptarea paletei coloristice. Postimpresionismul reprezintă ansamblul curentelor artistice care, după sfârșitul secolului XIX, s-au separat de impresionism. Fiecare dintre pictorii acestui curent prezintă propriile subiecte unice, personale, având o formă proprie de exprimare, deși împărtășea idealurile stilistice ale celorlalți postimpresioniști. Postimpresioniștii au extins impresionismul, negându-i limitele: au continuat să utilizeze culorile vii, aplicările groase cu vopsea, tușele distinctive și subiectele vii, dar au înclinat mai mult să evidențieze formele geometrice, deformând formele pentru efecte expresive și
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
la sfârșitul vieții a devenit critică a filmului mut și scriitoare mișcări și instrumente de luptă contra invadării vieții private cu această ocazie este martorul unei crime comise în cimitir poeziile sale se caracterizează prin fantezie măiestrie retorică și eleganță stilistică era responsabil și pentru impunerea legilor misiunea a înlocuit panourile solare pentru a doua oară deși pot să angajeze sau să concedieze anumiți indivizi în general trebuie să obțină autorizație de la superiori însă la fiecare din prezicerile ei nu a
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
programului de legături personale este pedepsită de lege de aceea pe aceste planete există variații mari de temperatură care practic exclud existența vieții mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali krîlov apare ca un inovator al fabulei ruse stilistic rapul se află la întrepătrunderea dintre discurs proză poezie și cântec în rest cubiloul a funcționat doar când fonta rezultată din furnal nu a fost corespunzătoare turnării el a procedat la spargerea busturilor pentru a găsi perla în constituție este
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
datează celebrul Concert pentru vioară op. 47, muzica de scenă pentru Kuolema op. 44 din care este extras celebrul Vals trist, și muzica de scenă pentru Peleas și Melisande op. 46. Stabilirea la Järvenpää a marcat începutul unei noi etape stilistice, mai atrasă de universal, mai concentrată, mai clasică decât precedenta și ilustrată îndeosebi de Simfonia a III-a în Do Major, veritabil arc de boltă al adevăratei maturități a lui Sibelius. În 1909, în timpul celei de-a patra călătorii în
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
creația fauviștilor. Fiecare din pictorii care creează în spirit fauvist va exercita propria influență asupra picturii de mai târziu - cubismul, suprarealismul, pictura abstractă. Chiar și după cel de-al doilea război mondial novatorii expresioniști abstracți se vor raporta la principiile stilistice ale predecesorilor lor. Mai ales Mark Rothko, în pânzele lui de mari dimensiuni cu suprafețe de culoare plate care se suprapun, va analiza rolul culorii în creația fauviștilor, ca sugerând mișcarea și spațiul.
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
Oscar Wilde satirizează snobismul, frivolitatea și fățărnicia „înaltei societăți” a timpului, lăsând să se întrevadă preocupările sale proprii pentru problemele spirituale majore ale omului. Subtilitatea caustică a satirei și ingeniozitatea paradoxului, verva scânteietoare a dialogului, bogăția ornamentală și rafinamentul cizelării stilistice a frazei au impus creația lui Oscar Wilde în dramaturgia de la finele secolului al XIX-lea. Ultimele lucrări, după proces și după șederea în închisoare, vădesc sensibil depărtarea de principiile sale estetizante. În confesiunea "De profundis" (1897) el nu mai
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]