8,805 matches
-
care se duceau la Stonehenge și cum se gândise c-ar fi drăguț să li se alăture. Sau cum avusese o stranie experiență de decorporalizare și pierduse o săptămână. I-aș fi putut spune că întâmplarea asta nu avea nimic straniu în ea. Că dacă se ducea acasă la prietenul ei, Shane, și fuma o grămadă de droguri, era normal să se întâmple așa. Și că denumirea corectă pentru o astfel de experiență era pierderea minților, nu decorporalizare. Deși bătălia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pesto. Foarte curând, a devenit limpede că în ciuda congelatorului și a cuptorului cu microunde, bucătăria noastră era Bucătăria Uitată de Timp. Era ca și cum aș fi trecut, precum Alice, printr-o oglindă întunecată sau aș fi fost luată de o apă stranie și dusă într-o vale pierdută care rămăsese complet neatinsă de lumea exterioară. Într-unul din dulapuri exista un castron enorm și foarte greu, din porțelan bej, pe care se așezase un strat de praf gros cam de două degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în cutie. —Mulțam, mami, dar nu e bun, am oftat eu. Cu ce-o să tai busuiocul? În trecut, am descoperit că unul dintre obiectele astea funcționează destul de bine, a zis ea pe un ton ușor sarcastic, evident cam sătulă de straniile mele pretenții. Se numește cuțit. Sunt sigură că dacă dăm niște telefoane, o să găsim un magazin în Dublin care vinde așa ceva. Pusă la punct, am acceptat cuțitul și am început să toc busuiocul. —Și ce faci tu exact? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
își zicea: „Nu joacă el rugbi, dar tot nu merita să fie tratat în halul ăsta “. Apoi Adam și-a concentrat toată atenția asupra mea. S-a întors pe scaun și m-a fixat cu o privire intensă. În mod straniu, m-a făcut să mă simt de parcă eram singură în toată camera. Adam era așa de încântat și entuziasmat de absolut orice. Era ca un cățeluș. Ei, ca un cățeluș enorm. Se părea că nu avea nici măcar o fărâmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aerul jilav până la noi. Eu și Adam am rămas în ușă preț de câteva secunde. Eu nu eram sigură ce să-i spun, iar el n-a zis nimic. —Să te duc cu mașina până acasă? M-am simțit puțin straniu să-l întreb chestia asta. Parcă aș fi fost femeia bogată și mai în vârstă disperată după dragoste și sex care-l cumpără pe tânărul frumos și sărac. — Ar fi grozav, mi-a răspuns Adam. Cred c-am pierdut ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine surprinși și înfricoșați. În afară de grija legată de faptul că cineva ar fi putut s-o rănească pe Kate, am realizat că începusem să am o senzație ciudată în stomac. Indigestie? Ușor șocată, mi-am dat seama că senzația aceea stranie erau de fapt fluturii din stomac. Fluturi care jucau tontoroiul printre intestinele mele. Era clar că-mpinseseră la pereții stomacului meu toate mesele și scaunele și se-apucaseră de dănțuit cu spirit de răspundere. Îți împreunaseră brațele, se roteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Necredincioasă! Așa m-am simțit. Mă bucuram de faptul că Adam părea că ținea așa de mult la Kate. Dar Adam nu era tatăl lui Kate. James era tatăl lui Kate. Iar James nu era acolo. Totul era așa de straniu, de haotic, de ciudat și de trist. De ce nu putea fi Adam tatăl lui Kate? Sau de ce tatălui ei nu-i păsa de ea? —Ai vrea să ai copii? l-am întrebat pe Adam. Nu vreau să spun acum, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu vreau să spun acum, ci așa, cândva? Adam s-a oprit din ceea ce făcea și preț de un minut a rămas nemișcat. Apoi s-a întors și s-a uitat la mine. Avea pe față o expresie teribil de stranie. Părea foarte trist. Aproape pierdut. Dar înainte să apuce să-mi răspundă, am fost întrerupți de niște voci de fete. Hei, ia uitați-vă, e Adam! —Super! Unde? —Ce mai faci, Adam? A, salut, Adam, unde-ai fost aseară? Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dacă mă las influențată de ei și încep să mă port ciudat și să fac aranjamente florale? Cândva, Helen prinsese din zbor un înțeles general, ciudat și cam încețoșat al felului de a fi al protestanților. Un soi de amestec straniu între Belzebut și domnișoara Marple. Evident că protestanții aveau coarne, copite despicate, scuipau foc și-și făceau singuri gemurile. Ei, și ce-i cu asta? a răspuns mama amabilă. Și dacă nu mai merg la slujbă? a șoptit Helen cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu mai merg la slujbă? a șoptit Helen cu o voce aparent îngrozită. —Păi, tu nu mergi oricum, a zis Anna uimită. A urmat un moment de tăcere tensionat și sumbru. Din fericire, Kate, care era limpede că simțise atmosfera stranie din casă, a rezolvat problema începând să plângă ca o descreierată. Mi-am dat seama că o aștepta un viitor luminos în calitate de ambasadoare sau de funcționar la Națiunile Unite. S-a iscat un iureș teribil pentru pregătirea biberonului lui Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi se putea întâmpla așa ceva fiindcă niciodată n-aș fi făcut ceva atât de dezgustător: să sug chestia unui bărbat. Și nici nu credeam că cineva, undeva, ar fi fost în stare să facă ceva așa de revoltător și de straniu. La doisprezece ani nu auzisem termenul de „act împotriva naturii“, dar dacă aș fi auzit de el, l-aș fi îmbrățișat ca pe un frate demult pierdut. Îmi venea să plâng pentru copila inocentă care fusesem, pentru adolescenta idealistă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a descheiat rochia până la capăt și a început să mă dezbrace. Era plăcut, dar ciudat. Ciudat, dar plăcut. Trecuse foarte, foarte mult timp de când nu mă mai culcasem prima oară cu cineva, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Și era straniu că Adam nu era James. Nu era oribil și nici neplăcut. Așa cum am mai spus: era doar puțin straniu. Eram nițel cam stânjenită din cauza corpului meu și din cauza faptului că Adam mi-l vedea. Nici în condiții normale nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
foarte, foarte mult timp de când nu mă mai culcasem prima oară cu cineva, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Și era straniu că Adam nu era James. Nu era oribil și nici neplăcut. Așa cum am mai spus: era doar puțin straniu. Eram nițel cam stânjenită din cauza corpului meu și din cauza faptului că Adam mi-l vedea. Nici în condiții normale nu eram tocmai lipsită de inhibiții. Nu eram genul care să danseze prin casă goală pușcă. Cât fusesem cu James, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unei chelnerițe până la a paisprezecea decimală. Nu vreau să spun că era zgârcit. Era doar foarte, foarte organizat. Mereu scria pe spatele plicurilor sau pe șervețele, pentru ca apoi să-ți scoată la lumină un calcul incredibil de detaliat care, absolut straniu, aproape întotdeauna se dovedea a fi corect. În cinci minute era în stare să-ți spună până la ultimul bănuț cât te-ar costa să-ți decorezi baia, luând în considerare inclusiv zugrăveala, mobilierul, manopera, biscuiții pentru muncitori, zilele de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era ceva profund, profund în neregulă dacă eu eram cea care trebuia să-l consoloze pe el, că eu eram cea care trebuia să-l înveselească și să-l încurajeze să fie puternic. Însă oricum, toată situația era așa de stranie că, sinceră să fiu, nici eu nu mai știam ce și cum era normal. O greșeală pe care, de obicei, n-o făceam. În general, pe mine nu mă prindeai dându-mi cu cremă de hemoroizi pe cot. Sau clătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bine dacă James era de acord cu mine așa de repede. Și mai clar mi-a fost că într-adevăr nu era deloc bine atunci când James era de acord cu mine așa de repede și cu o voce așa de stranie. A, a continuat el cu acceași voce stranie, n-am zis decât că ai mare dreptate. Asta îți dorești, nu? De fapt, am s-o mai spun o dată, da? Ai avut nevoie de mine. Ce se întâmplase? Situația luase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa de repede. Și mai clar mi-a fost că într-adevăr nu era deloc bine atunci când James era de acord cu mine așa de repede și cu o voce așa de stranie. A, a continuat el cu acceași voce stranie, n-am zis decât că ai mare dreptate. Asta îți dorești, nu? De fapt, am s-o mai spun o dată, da? Ai avut nevoie de mine. Ce se întâmplase? Situația luase o turnură bruscă și neașteptată. Mă simțeam de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că da. Acum nu mai ai de unde să știi, m-am gândit cu voce tare, simțind că mi se rupe inima din cauza sentimentului de pierdere, din cauza tuturor posibilităților ratate, din cauză că fusesem greșit înțeleasă. A urmat o pauză scurtă și destul de stranie. După care James a zis: —Ăăăă, mda, probabil că da, a oftat grăbit. Și-acum ce urma? Simțeam că-mi venea să vomit. Eram tristă și plină de regrete. Eram tristă pentru noi, amândoi. Eram tristă pentru James, care purtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
da, îl cred, am răspuns. —Ei, păi atunci e bine, a zis mama. Da? am întrebat-o eu. Mama a tăcut câteva clipe. Se gândea la ceva. Când a început din nou să vorbească, a făcut-o pe un ton straniu de solemn. —Claire, a zis ea, nu face greșeala de a nu-l ierta din mândrie. Tu încă îl mai iubești pe James. El încă te mai iubește. Nu arunca totul pe apa sâmbetei doar pentru că ți-au fost rănite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
subsol, priveliște spre sanatoriu și păduri, primul scriitor pe care-l vedeam pe viu. Și s-a Întîmplat să fie și cel mai mare. Luminat interior de-un bec care nu se mai fabrică, un om ce-ar putea părea straniu de n-ar fi vesel-disperat-exasperat. Cu o livadă de meri În spate. Așa că nevoia de-a scrie este posibil să mi-o fi descoperit În clasa a treia sau a doua, cînd a trebuit să facem analiza literară a greierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a mi-o face pe veci recunoscătoare, numele meu ajungînd celebru, și, În consecință, nemuritor. Pentru a atinge asemenea performanță trebuia să deprind alfabetul iluziei, puteam Începe cu literatura. Așa c-am intrat la medicină. În ’76 Bucureștiul era destul de straniu, un oraș Înviorat de o Înfiorătoare epidemie de febră roșie. Nu murea nimeni, nu exista leac pentru vindecare. Depanarea oamenilor n-a avut În mișcarea Întîi a dansului nici o legătură cu literatura. Facultatea am făcut-o fiindcă așa mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a oferit În schimb un loc În mausoleul literaturii indigene, lîngă ușa batantă, motiv pentru care-ar trebui să mă dau de-a dura, să mișc din flamură, să fiu vedetă cu sonerie ca orice scriitor american normal, nu mișc. Straniu. După atîtea strădanii. Asta-nseamnă probabil că sufletul sau vezica mi se comprimă. În legătură cu acest desigur inefabil suflet, ce iese prin vîrful capului, povestind În Jurnal despre Întîlnirea sa cu Rudolf Steiner, care era Îngrozitor de răcit, Kafka i se plîngea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă ajută vizibil să Îndrăgesc oamenii. Acum aș fi Încîntat să salvez nu doar un singur individ, ci Întreaga planetă. O a doua posibilitate de a deveni bogat și faimos, prima fiind cîștigarea concursului „Vrei să fii miliardar”. E totuși straniu că, plecînd eu de la Cline, am ajuns În catalog drept un soi de doctor literar ce vrea cu orice preț să vindece, să domolească, să calmeze, să ungă. Nici prin cap nu mi-a trecut. Dar, cine știe, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o pot purta fiindcă am gîtul fin, Îmi paralizează omușorul și alte lucruri, de mare interes. E o metodă de autoprotecție care intră-n funcțiune automat. Iar dacă ești disperat, te plictisești să stai toată ziua („scriitorii sînt niște ființe stranii care stau toată ziua În casă”, Martin Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că Ceaikovski nu era frumos, nu era șogun, n-avea mască de fier, fiind doar extrem de bătrîn la numai 54 de ani, vezi celebrul portret făcut cu puțin timp Înainte de-a muri. Chamberlain are strict două Însușiri: o figură stranie și studii de muzică. CÎtă vreme nu e obligat de vreun regizor să-și iasă din prezența enigmatică, dintr-un calm distins, vecin cu opacitatea, este suportabil, ba chiar, uneori, interesant. Însă Russell l-a pus În ’71 să joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]