8,296 matches
-
frumos cu dealuri Cu foarte multă piatră Unde-am copilărit N-am să-l uit niciodată. În satul meu erau Foarte multe fântâni Construite din piatră Rămase din bătrâni. Aveau găleți de lemn Făcute din stejar Dar toate s-au stricat Tineretul de azi Nu are nici habar. Tot acolo se află Un frumos cimitir Cu iarbă și cu flori Și cu pomi fructiferi Unde sunt îngropați Și foarte mulți boieri. Căci moartea este crudă Dar este tare dreaptă Ea nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
numele Ciortea, - de-acolo oamenii cărau piatră pentru drumuri, puneau în curțile lor, făceau cruci la cimitir, mai duceau și la școală... Școala era frumoasă. Dar toate acestea s-au cam pierdut. Tinerii au cam plecat. Edificiile s-au mai stricat, s-au dărâmat, altele s-au desființat. Atunci erau oamenii harnici, ajutători, primitori, meseriași buni, care nu se rușinau că sunt țărani și se dădeau la treabă, făceau agricultură, cu dragoste, n-am ce spune. Cât despre părinți, eram mici
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pentru vânzare. La noi oamenii din vie și rodul copacilor își făceau rost de bani. Este și un proverb, „am fost noi sărăcuți, dar curați, munca și serozitatea au fost pe primul plan”. Plecând majoritatea din sat, multe s-au stricat, acum nu mai sunt vite în sat ca altădată, fântânile sunt părăsite, neîngrijite. Nimeni nu-și mai iubește satul, omul de lângă el, fetele care se plimbau și băieții care le îmbiau la așa ceva, nu mai sunt, totul a rămas la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Când să plecăm, gazda mea, mătușa Paraschiva, grijulie ca o mamă, îmi întinde un pachețel învelit într-o hârtie subțire, și-mi zice: Sunt niște turte din făină de grâu, coapte-n tigaie... M-am gândit că nu v-ar strica la drum. C-aveți de mers oleacă, până la ele. Și-acolo, gazda, cine știe, v-o ospăta ori ba. Că oamenii sunt de tot felul. Nu strică să aveți acest pachețel. Ne-am împotrivit, ne-am ciorovăit o vreme: Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
făină de grâu, coapte-n tigaie... M-am gândit că nu v-ar strica la drum. C-aveți de mers oleacă, până la ele. Și-acolo, gazda, cine știe, v-o ospăta ori ba. Că oamenii sunt de tot felul. Nu strică să aveți acest pachețel. Ne-am împotrivit, ne-am ciorovăit o vreme: Nu-i nevoie mamaie c-așa-i spuneam eu și tare-i mergea la inimă vorba asta ce-or să zică fetele cele, când or vedea turtele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
rămas nelețuită și netencuită. Iar fata nu știu dacă era chiar acum de măritat. C-aud că n-a terminat nici liceul. Să fi dat și ea undeva mai departe. Să mai învețe oleacă de carte, în plus. Că nu strică! Mai ales că vremurile-s grele. Și unde-i un singur salariu... știu eu... dac-apoi... n-au să ajungă amândoi să cam tragă mâța de coadă... Câmpulungenii din preajmă au cam înlemnit când au auzit replica lui moș Costache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Mai luaseră desigur ceva pe drum, peste romul ăla de la prima oră. Văru’ Laur parcă se străduia să-i fie pe plac lui Andrei pleoștindu-se afectat și spunându-mi că doar n-oi fi venit În Unitate ca să-i stric aranjamentele părințelului, și mai cu milă, vere, și hai să băgăm În fizic, că până diseară nu se știe, tot cu tuburi și grilaje și doape de cur, să-i fie cu toatele-n gât lu’ moșu’. Luaseră o bucată mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
moșu’. Luaseră o bucată mare de costiță și pâine și mai luaseră și bere. Ce mai, aveau dreptate. S-a Întâmplat acuma-n prima zi, le-am spus, să nu-și facă griji că mi-ar da mâna să le stric aranjamentele, nu pentru asta am venit eu aici. II Trecusem de multe ori pe-acolo. Știam chiar de-a fir-a-păr așezările acelea scurse din Platforma Industrială, prelinse peste marginile ei risipite pe câmpuri la mari depărtări. Lucrasem prin câteva fabrici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
meserie și-mi intram În mână, câștigul Îmi sporea de la o zi la alta. Asta În vreme ce Laur și Andrei o țineau la pas și se cam uitau după soare, fără să le mai pese de altfel că le-aș putea strica aranjamentele. Or fi știut ei mai bine ce Înseamnă să ții lopata și ciocanul de bătut tuburi În mână câte șapte-opt ceasuri În șir, zi de zi. Aveam s-o aflu și eu cât de curând, dar deocamdată nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-o Întreb cum de a ajuns să se lăfăie În cheltuieli În halu’ ăsta, ce mare pleașcă a dat peste ea? Dacă ea n-a pomenit nimic, am socotit că nu se cuvine să insist, mai ales după ce a stricat o mie de lei și pe Laur, mult mai mult decât am fi Îndrăznit noi să sperăm, punându-l la adăpost În cazul când sezonul ar fi mers mai greu la Început, și pe urmă l-a trimis după Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
loc de verdeață și răcoare, pe tăticul meu contabil care a căzut răpus de norme duble și triple, eh, sunt un sărman orfan. Nu-mi dă mie Restoiu să mănânc. Și s-a cam Înrăit și moșu’ de când s-a stricat cu fii-su. Nu-i mai intri În voie ca altădată. Ziua asta pierdută pe aici precis o să mi-o taie din pontaj. Până când o să mai faci pe scriitorul pe buzunarul lui și-al Cooperativei? Mi-e că până o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zbor, animați de o dexteritate de fotbaliști disputându-și o minge Înaltă. Și totuși nu ne chemaseră ei pentru vreo bucățică pe care s-o prindem din zbor. Chiar până acolo nu i-ar fi dus mintea, dar nici să strice aiurea pe noi salamul ăla de export. Plutonierul a fost cel care ne-a Întrebat primul de Laur, fiindcă știa, Îi spusese desigur moș Victor că suntem veri câteșitrei, și-mi aminteam că văr-miu nu-l anunțase pe moșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai luase gâtul câtorva flori și mesteca Îngândurat, cu ochi-n gura lui Andrei. Îi place— nu-i place, aia e, că foamea te-nvață mai multe și mai rele decât să mănânci flori; poate or pune ăștia masa nu strică să fie atent și să bage la cap, deși mie unul mi s-a cam aplecat de pălăvrăgeala părințelului. — Nu te credeam până Într-atât de dobitoc, i-am spus, dacă pe tine te duce capu’ doar la câteva luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi tată? Dacă te făceam la treișpe ani, erai fii-miu. Să fii sigur că atunci aș fi avut grijă de tine să n-o iei pe căile astea... De zeci și sute de ori ți-am spus: ce te strică pe tine e gura aia mare, limba aia a ta care nu se mai odihnește și ea deloc deloc deloc... Dacă eram tac-tu, poate n-aș fi dat să-ți iau gâtu’ ca Gilbert. Da’ la fiecare zece vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l Îndoape cu toate bunătățurile de pe lume, oh, vai de pula noastră, părințele, că numai și numai din cauza ta. Și până la urmă cu ce-i el de vină? Gândește-te numai, dacă te-o duce dovleacul ăla de căpățână. Ce strică sărmanul părințel? N-am fi stat noi la mâna lui Pepino atâta vreme, dacă frica nu ne-ar fi ținut În loc. Pentru că așa s-a Îmbârligat toată treaba asta laolaltă cu nenorocirea noastră, de să dai să fugi și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tâmpenia asta de azi-dimineață. - Azi-noapte au tras, spun. Am auzit, toată noaptea s-au auzit Împușcături. - Or fi făcut manevre. Dar pe zi În nici un caz n-au tras nici un foc. N-or fi fost chiar atât de dobitoci ca să strice muniția pe boschetarii ăia. Adevăru’ e c-au făcut nițică vânzoleală-n lume prin oraș când au dat să-i ridice. I-au fugărit, și-n timpul ăsta li s-au mai alăturat câțiva de pe stradă. S-a cocoțat unu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
era pretențioasă de felul ei, așa că nu ne prea scoteau grijile afară din casă. S-a Întâmplat totuși În mai multe rânduri să mă trezesc pe la zece ca să repornesc pompa, și ajunsesem chiar să mă gândesc dacă merită să-mi stric relația cu administrația blocului și să pierd camera asta pentru care nu plătesc nimic, fiindcă nu poate ea să doarmă cu huruitul pompei În cap. Cât de curând Însă, aveam să accept că Ortansa merită atâta sacrificiu, să mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Oaaag!... - Du-te, Nelo, și omoară-l dracului odată. Se trezea greu Neli. Bombănea și lovea pe Întuneric cu pumnii și genunchii pe cine se nimerea În pat lângă ea. Eu sau văru’ Laur, amândoi eram la fel de vinovați că-i strică somnul spurcăciunea și mortăciunea aia. - Da’ du-te odat’, Nelo, și liniștește-l! Du-te, c-ai să-l ai pe suflet! Se urnea greu, dar Îndeobște nu se sustrăgea de la sarcina asta ce-i revenea În exclusivitate. - Gata, nea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
săteanului s-a golit de urători cât ai clipi, lăsând în urmă doar ecoul cântecului, care încă mai plutea în aer. „ Da’ ce-i, dom’ Părinte... ce rău au făcut feciorii ?!”, s-au pornit gospodarii, mâniați că li s-a stricat „gostia”.. Lăsați, dom’ Părinte feciorii să-și gată cântarea, că tare fain or mai zâs..!” În timpul ăsta, noi eram cu capul sub pătura, așteptând cu înfrigurare să se apropie prăpădul lumii... Știam doar, ce ne așteaptă când Sfinția Sa e furios
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și că într-o bună zi cineva ne va reclama; erau săptămânile de practică agricolă, care nu ne displăceau întru-totul, eram tineri, cântam, glumeam, ne hârjoneam, până și pestilențialele mirosuri de la fosta fabrică de conserve Fructus nu reușeau să ne strice cu totul plăcerea de a ne etala frumusețea și veselia tinereții. Încă câteva amintiri luminoase ale perioadei de studenție: în 1976 în urma unui concurs național de eseuri, aveam să mă calific pentru a petrece o lună în Birmingham la o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în grădinile Raiului (versetul 15 din suratul 47): Iată descrierea Raiului care le-a fost făgăduit celor cu frică de Allah: în el sunt râuri cu apă care nu este stricată și râuri cu lapte al cărui gust nu se strică și râuri de vin spre plăcerea celor ce beau și râuri de miere limpede". Această descriere simbolică a paradisului ne trimite la ideea coranică potrivit căreia vinul este în egală măsură reprezentarea cunoașterii directe a lui Dumnezeu. Iluminarea îi aduce
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
lumea te respecta dom'le, știa că ești chinuit și muncit. Și cum mă uitam eu lung pe acolo, un cetățean îmbrăcat frumos, cu cravată, zice: "La ce vă uitați, tovarășe căpitan?" "Dom'le, mă uit cum dărâmă ăștia aici, strică și cornierul și geamurile". Dar la ce v-ar trebui?" Zic eu: "Sunt comandant de unitate în Pantelimon și aș face niște sere din astea. Și uite, pe aici, înăuntru sunt camioane întregi de ciment. Ce faceți cu ele, le
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
dar nu le-am dat importanță. Noi aveam niște planuri la mobilizare prin care erau adoptate niște măsuri pregătitoare în caz de ceva. Se sistau permisiile, concediile de odihnă sau cele medicale. Deci, niște măsuri pregătitoare se luau atunci când se strica situația internațională. Adică, nu te lua ca din oală. Cum s-ar zice, te găsea gata îmbrăcat, nu în baie. S. B.: Într-o anticameră. M. M.: Da. Nu s-a luat niciun fel de măsură. Cu toate că în planuri aveam
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
aibă. Au venit la cazarmă toți? N-au venit? Pe care nu l-au găsit acasă? Cu soldații era simplu: își luau echipamentele, se duceau și stăteau lângă tanc, acolo. Stăteau acolo, mai moțăiau. S. B.: Moțăiau, că li se strica somnul. M. M.: Veneau cadrele, trebuia să scoți hărți, muniție, drapel. Pentru cadre era, într-adevăr, altă mâncare de pește. Pentru soldați devenise o rutină: te trezeai și stăteai acolo. Nu te băga nimeni în seamă. S. B.: O singură
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Tu știi că în dormitor, comandantul lor stă în primul pat și toți îl respectă? De fapt, e o unitate militară. Prima dată - povestea el -, erau foarte irascibili și spuneau: "Băi, nu ne tratați ca pe nu știu ce!"" Li s-a stricat televizorul și au făcut foarte mari pretenții să le fie reparat. Era soarta lor în joc. Televizorul era legătura lor cu lumea. La început, pentru noi, ei aveau aura aceea de răufăcători. Treptat au venit la ei familiile cu pachete
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]