6,823 matches
-
bucurau de anumite privilegii. William Blackstone î1723-1780), celebru jurist englez, comentator al legilor țării sale. William Prynne î1600-1669), celebrii pamfletar puritan, cunoscut printre altele prin campania dusă împotriva teatrelor din Anglia. Pippin, măr crețesc îengl.). „Filele Bibliei! Filele Bibliei!“ Cu strigătul acesta i se adresează secunzii tocătorului, pentru a-i porunci să fie atent și să taie obiectul în felii cît mai subțiri, ceea ce face ca operațiunea de fierbere a grăsimii să fie accelerată, ca însăși cantitatea, dacă nu chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
noastră științifică de o decădere mai mare decât cea de acum, trebuie să luptăm fără milă în contra ignoranței și șarlatanismului și să rupem maștele..." Cauzele acestei stări ticăloase în care ne aflăm, cauza că avem forme fără fond ă acest strigăt îl scosese de mult dl Maiorescu î trebuie căutate în nesocotința cu care s-au umplut locurile de profesori cu tot felul de oameni. S-au fundat școli peste școli și profesorii au trebuit să fie improvizați." " În privința literară, vom
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
adevărul? Galilei se apără zicând că lumea nu are nevoie de victime și că numai diletanții pot avea voluptatea suferinței: „Urăsc călăii, însă nu mi se pare important să-i urăsc ca victimă; prefer să-i urăsc contestându-i prin strigătul meu de bucurie; acest strigăt poate fi mai elocvent decât flăcările unui rug.” Cel ce se opune lui Galilei e de părere că nu merită să trăiești oricum și că adevărul are adesea nevoie de sfinți: „Galilei, cine nu crede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
că lumea nu are nevoie de victime și că numai diletanții pot avea voluptatea suferinței: „Urăsc călăii, însă nu mi se pare important să-i urăsc ca victimă; prefer să-i urăsc contestându-i prin strigătul meu de bucurie; acest strigăt poate fi mai elocvent decât flăcările unui rug.” Cel ce se opune lui Galilei e de părere că nu merită să trăiești oricum și că adevărul are adesea nevoie de sfinți: „Galilei, cine nu crede în necesitatea adevărului sfârșește prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Gibescu, Un dialog despre prudență și iubire, VR, 1996, 3-4; George Pruteanu, Jurnale: Octavian Paler, „Dilema”, 1996, 182; Gheorghe Grigurcu, Glose la Octavian Paler, RL, 1996, 26; Alex. Ștefănescu, Portretul scriitorului la 70 de ani, RL, 1996, 26; Ioan Mușlea, Strigătele Casandrei, ST, 1996, 7-8; Alex. Ștefănescu, Ofensa adusă mediocrității, RL, 1996, 40; Constantin Coroiu, Corida ca metaforă a existenței scriitorului, ALA, 1996, 324; C. Stănescu, Interviuri din tranziție, București, 1996, 160-177; Daniel Cristea-Enache, Un calofil al Ideii, ALA, 1997, 380
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
succes însă, după cum dovedește și următoarea notă informativă aflată la Direcția Județeană Timiș a Arhivelor Naționale (DJTAN): În cursul zilei de azi, 31 octombrie, studenții au primit pe tov. trimiși de a sta cu ei de vorbă, prin vociferări și strigăte, refuzînd în mod fățiș să ia parte la discuții, neadmițând nici o opinie organizînd rezistență activă față de încercările de a discuta cu ei. Nici unul nu a vrut să declare cine a fost organizatorii (sic!) acestei acțiuni. Și studenții fii de muncitori
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ce se pregătește. În ultimele trei zile am devenit complice la toate ascunzișurile acestui spectacol, la toate cele pe care le-am putut intui ca ascunzișuri și ghici încet încet. Un sunet sparge întunericul și nerăbdarea, un sunet ca un strigăt, ca un plâns, ca o chemare, același sunet care-n alte momente ale spectacolului va căpăta diferite forme, același sunet care va deveni ecou în Macbeth, cucuvea, presimțire a morții, vibrație a timpului, zbucium în spațiu și-n gând, vals
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un Astrov (Gheorghe Nuțescu) și o Sonia (Melania Ursu) de zile mari. Era o lectură profundă și atât de exactă a universului marelui dramaturg rus! Alexa Visarion a înțeles ca nimeni altul forța expresivă a tăcerii cehoviene, deznădejduitul și tragicul strigăt omenesc care țâșnește din adâncul muțeniei, dar și puritatea pe care o închide, fără s-o poată strivi în idealitatea ei, cenușiul pustiului existențial, al orizontului fără de zări. Totul în acel spectacol era o tăcere vorbitoare, glosând despre insondabilul suflet
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu lungi momente de tăcere. Pitorescul care ucide pateticul este eliminat, împreună cu orice descriere, în avantajul esențializării tragice. Gestul, ca element vizual, este redus la maximum, alternând izbucnirile dinamice, adesea instinctuale, cu atitudini împietrite, iar vocea, ca element auditiv, alternează strigăte și explozii sonore cu tăceri prelungi. Dacă am reprezenta grafic această tensiune continuă a acțiunii, nu ar fi vorba de o curbă gaussiană, mergând în crescendo până la un maxim și revenind asimptotic spre zero, ci de o adevărată curbă sinusoidală
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cel care discută existența reală a unui public, de aceea răsună atât de diferit de la țară la țară. Nu condiția umană o comentează el, ci raporturile cu o societate, cu o istorie particulară. Și discuțiile dintre Anchetator și Procuror și strigătul Mamei nu se uită. Există însă un moment extraordinar. Boian, cel care a capitulat, care a pierdut rațiunea de a lupta trece prin sală cu steagul roșu imens desfășurat urlând patetic "Bandiera rossa". Conflictul dintre forța scenică de neimaginat a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
stări endofazice, cuprinse de gânduri trăite, ori într-o fază de prospectare este, de fapt, un cadru purificator, un amplu decantor de conștiințe. [...] În acest spectacol, neobișnuit ca scriere și interpretare, cele mai ascunse gânduri ale personajelor sunt amplificate sonor. Strigătul acesta din interiorul ființei umane este pasărea dintr-o altă zi, obosită de zborul chinuitor, obosită de timp... (George Genoiu) În prim plan Liviu Rozorea Livian și Silvia Ghelan Anișoara Condamnând cu patimă lașitatea, minciuna, fuga de răspundere [...], Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a conflictului fiind continuu alimentată de această tensiune care e, nu o dată, gata să mineze nuanțele. [...] Apelul la luciditate și la conștiință izvorăște, astfel, dintr-un vârtej al celei mai josnice mizerii morale, și el ar putea apărea ca un strigăt al luminii, dar sarabanda pusă în mișcare de regizor e sufocantă și spectatorul nu mai are timp să respire. [...] Toate acestea sunt idei regizorale interesante și sunt convins că Alexa Visarion ne-a propus o imagine realmente captivantă a talentului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Vîlcu Mușat Pentru drama poetică Echipa de zgomote de Fănuș Neagu, Alexa Visarion a găsit o echivalență scenică întru totul propice. El creează în termenii unei estetici teatrale mult comentate, un spectacol "visceral", care dă senzația adâncului și poate ultimului strigăt pe care omul împins în mocirla degradării, îl mai poate adresa universului. Unitatea și finețea nuanțelor acestei reprezentații confirmă valoarea gândirii regizorale. (Valentin Silvestru) Mircea Albulescu Nil și Irina Mazanitis vânzătoarea de evantaie Aproape de sfârșitul stagiunii, Fănuș Neagu și Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
celor ce mimează mecanic și absurd viața copleșește în câteva scene sala, în timp ce privirea înspăimântată a eroilor paralizează respirația publicului. Alexa Visarion creează în termenii unei estetici teatrale mult comentate un spectacol "visceral", care dă senzația adâncului și poate ultimul strigăt pe care omul, împins în mocirla degradării, îl mai poate adresa universului. Unitatea și finețea nuanțelor acestei reprezentații confirmă valoarea gândirii regizorale. [...] Echipa de zgomote este bucuria unei stagiuni. (Ileana Lucaciu) 1981 WOYZECK Georg Büchner Teatrul Giulești ... Spectacolul începe cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ramificate resurse, un talent masiv, cultivat, impetuos, regizorul unor aspre, severe sublimări estetice și filozofice. (Valentin Silvestru) 1981 ÎNGHIȚITORUL DE SĂBII Casa de Filme UNU [...] moartea, moartea artistului, asta cer... Moartea vie obol pentru artă... Una din cheile acestui film... [...] Strigătul din final, disperat și tragic, este, poate, un ultim semnal violent prin durere adresat optuzității, bestialității și indiferenței... Într-o lume stăpânită din ce în ce mai mult de imbecili, singura șansă a artei este să continuie. (Alexa Visarion, 24 octombrie 1981) Destinul eroului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
exaltată e atmosfera vitală a personajelor, atmosferă în care nu mai putem respira. Un Cehov cu sufletul la gură. La Cehov și în acest spectacol totul se duce spre țipăt. Țipătul ca stare permanentă, existențială. Starea de țipăt. Este marele strigăt de ajutor al omului în lume. Omul care suferă implacabil de inexistența sfârșiturilor. Singurul care întrerupe chinul este Sfârșitul. Lupta spune Alexa Visarion. În fond, zbaterea în gol... ... Teatrul ca experiență personală... Spațiul ca Loc de întâlnire. Pentru Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
încrâncenare să fugă din banalitatea care i-a încoronat. Un spectacol pe acest text nu se face, nu se poate naște decât implicându-te și simțindu-te culpabil cu starea personajelor. Spectacolul meu ar trebui să fie un protest, un strigăt, poate ultimul strigăt în care vorbele să capete din nou sens acum. Interviu realizat de Florica ICHIM 1980 "O generație înseamnă, în primul rând, un sens dat artei..." În ultimii ani, spectacolele create de o serie de tineri au adus
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din banalitatea care i-a încoronat. Un spectacol pe acest text nu se face, nu se poate naște decât implicându-te și simțindu-te culpabil cu starea personajelor. Spectacolul meu ar trebui să fie un protest, un strigăt, poate ultimul strigăt în care vorbele să capete din nou sens acum. Interviu realizat de Florica ICHIM 1980 "O generație înseamnă, în primul rând, un sens dat artei..." În ultimii ani, spectacolele create de o serie de tineri au adus un suflu nou
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dovadă suplimentară a responsabilității pe care o incumbă parentalitatea. Cert este că, viitorii părinți amprentează copilul deopotrivă pe filieră conștientă și inconștientă, concomitent prin prezentul și trecutul lor. O ilustrare memorabilă în acest sens se poate găsi în cartea întitulată Strigătul copiilor muți, semnată de Ilany Kogan (2001). Prin intermediul unui număr de opt cazuri care au beneficiat de măiestria psihoterapeutică a renumitei psihanaliste, lucrarea ne plasează într-un orizont problematic sumbru, cel al copiilor născuți din părinți care au supraviețuit Holocaustului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
științific consistent, puse în circulație pe diverse canale de televiziune etc. și care prezintă scena terifiantă când trupul copilului condamnat la moarte, e sfâșiat în bucăți de o chiuretă nemiloasă, în timp ce micuțul încearcă să se ferească din calea agresorului, scoțând strigăte disperate (Hodor-Algazi, 2010). Chiar dacă prin educație, bărbatul își exersează capacitatea de a păstra sub obroc propriile sale trăiri și suferințe, moartea unui copil îi amputează pilonii săi interiori, alungându-l într-o deșertică suferință. Ca mecanism de apărare, potențialul tată
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Naționale a Romîniei GHEORGHIU, VAL Cinci degete-n ochi : jurnal : (1990-2006) / Val Gheorghiu ;prefață de Liviu Antonesei. - Iași : Institutul European, 2007 ISBN 978-973-611-462-5 I. Antonesei, Liviu (pref.) 821.135.1-94 Pe copertă: "Cinci degete-n ochi", pictura autorului, din ciclul "Strigătul" (1993) Potrivit Legii nr. 8/1996, a dreptului de autor, reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți fără acordul Editurii constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu aceasta. Printed in ROMANIA VAL GHEORGHIU CINCI DEGETE-N OCHI JURNAL (1990-2006) Prefață de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încep în plin. Clădirea Atelierelor din Armeană, pustie: care maestru să mai vină într-o seară ca asta? Mă dezbrac la piele, îmi trag pe frunte basca neagră Rembrandt și-ncep să lucrez. Ce? Reluasem, cu o zi înainte, un "strigăt", cel cu orbul care-și apără tandru cîrja și strigă: lăsați-mi cîrja! Încerc acum să-i definitivez gura căscată. Cioc, cioc. Îmi trag hamleții și deschid: Vitcu. Măi, Dionisie, tu? Da, eu. Și-ncepe să ure. Ca-n Creangă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mi se uită peste umăr: continuă! continuă! Într-un timp, mă uit la ceas: phii! cînd s-a făcut nouă? cum mai trece vremea cu ei! Pe la nouă jumătate, cînd Hatmanu îmi dă amical peste dreapta cu pensonul: hoțule mic, Strigătul, ai? Munch, ai? bate cineva. Cine? Vonica. Un frison îmi linge șira spinării. Nu te teme, nu te teme, zice oaspetele și mă conduce înapoi la tablou. Salutări de la cineva? întreb încă tremurînd. A, da, de la... Ceilalți, de pe pat întreabă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
semn că românul a mai prins ceva la pungă orașul e vînzolit sîmbăta de coloanele de mașini staniolate și împăpușate, sunînd din claxoane și alarme. Aceleași care excedează, doar după doi-trei ani, completele de judecată cu răcnetele motivelor de divorț. "Strigătul" nordicului Edvard Munch (1863-1944) e biet scîncet pe lîngă ororile urlate de insurgenții frescangii mexicani Siqueiros, Orozco, Rivera, la începutul secolului XX. Preluate, nemestecat, via Moscova, de-ai noștri artiști ai poporului și care, și-acum, ne-ațin calea pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frescei pe marile suprafețe cvasiabstracte de-acum. Vă asigur că mult. A, uitasem: în spatele microfonului, în regala absidă am așezat, pe șevalete, cîteva din personajele vivante cu care, din cînd în cînd, am simțit nevoia să întrerup seriile grave, apăsătoare (Strigătul, Desculții lumii). Personaje aflate acum în distinse case ieșene. Și împrumutate mie, acum, pentru expoziție. În sfîrșit, la întoarcerea din exod, vă invit la exploziile șampaniei. Rivalizînd cu cele de curînd stinse sub același carrillon. Nu uitați: diseară, pe la șase
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]