6,778 matches
-
zonă naturală (pășuni, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) încadrată în bioregiunea continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei; ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de stejar si carpen" și "Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat)" și protejază floră și faună rară specifică Dealurilor Lopadei (subunitate geomorfologică a "Podișului Târnavelor Mici"). La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 11 tipuri de habitate naturale de interes comunitar, astfel: Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase (pajiști seminaturale aflate pe platourile montane și pe versanții văilor, la altitudini cuprinse între 800 și 1.840 m); Păduri ("Tilio-Acerion") pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene (în văile înguste și în cheile de la partea inferioară a masivului, în
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
specii sub-arctice de salcie de-a lungul văilor montane, la altitudini cuprinse între 1.350 și 1.400 m.; Tufărișuri alpine și boreale pe versanți și coame; Abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică dezvoltată pe roci de calcare (stânci verticale pe substrat calcaros cu expoziții sudice, la altitudini cuprinse între 400 și 1.050 m); Grohotișuri și șisturi calcaroase din etajul montan-alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), habitat aflat la peste 1.250 m. altitudine, în căldării (glaciare) și pe coastele însorite de la baza stâncăriilor
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
de lanțul muntos al Carpaților Occidentali), arie protejată (păduri de conifere, pajiști naturale, stepe, tufișuri și tufărișuri) ce adăpostește o mare diversitate faunistica și conserva habitate naturale de interes comunitar de tip: "- Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase, Turbării active, Tufărișuri alpine și boreale" și "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane". Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea abies"), brad ("Abies"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus
Muntele Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330337_a_331666]
-
a Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali) în Țara Făgărașului. Aceasta adăpostește o gamă variată de vegetație și faună specifice turbăriilor. Situl conservă un habitat natural de interes comunitar de tip: "Comuntății depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase" și protejează un amfibian (aflat pe lista roșie a IUCN) din specia "Triturus cristatus" (triton cu creastă). Flora este una caracteristică zonelor umede, alcătuită din vegetație lemnoasă cu specii de arbori și arbusti); printre care: anin ("Alnus glutinosa"), mesteacăn
Mlaca Tătarilor () [Corola-website/Science/330327_a_331656]
-
interioară (caldă) Ti a aerului/vaporilor, așa încât suprafața Si în contact cu vaporii calzi cu siguranță nu poate fi suprafață de condens. Suprafața interioară (caldă) a unei IIV/ AI-NP poate fi conceptual extinsă și asimilată cu o structură de perete, substrat sau chiar perete tip cavitate. Cât timp Si considerată ca volum se situează în marja de zonă fără punct de rouă 1 ”protejată la frig” de termoizolația IIV/ AI-NP 5, condensul nu intervine, chiar dacă acest volum este permeabil. Un volum
Principiul evitării condensului () [Corola-website/Science/330358_a_331687]
-
de la IBM - împreună cu Ogilvy & Mather, agenția de publicitate de la IBM. Compania Almaden Research Center din San Jose, California, a folosit un microscop cu tunel de scanare, cu ajutorul căruia moleculele de monoxid de carbon au fost manipulate în poziție, pe un substrat de cupru și cu un ac de cupru la o distanță de 1 nanometru Ele rămân pe loc, formând o legătură cu substratul din cauza temperaturii extrem de scăzute de 5K (-268.15 ° C, -450.67 °. F), la care dispozitivul funcționează. Echipa
Un băiat și atomul lui () [Corola-website/Science/330418_a_331747]
-
tunel de scanare, cu ajutorul căruia moleculele de monoxid de carbon au fost manipulate în poziție, pe un substrat de cupru și cu un ac de cupru la o distanță de 1 nanometru Ele rămân pe loc, formând o legătură cu substratul din cauza temperaturii extrem de scăzute de 5K (-268.15 ° C, -450.67 °. F), la care dispozitivul funcționează. Echipa a creat 242 de imagini statice cu 65 molecule de monoxid de carbon. Imaginile au fost combinate pentru a face un film stop-motion
Un băiat și atomul lui () [Corola-website/Science/330418_a_331747]
-
este repede, cu un diametru de 60 cm (chiar până la 1,2-3,0 m) și perechea se luptă cu alte cupluri pentru a-și menține posesia. Amenajarea cuibului durează mai multe zile. După fecundația icrelor, ele sunt acoperite cu pietrișul substratului. După împerechere, ambii părinți apară cuibul aproximativ două săptămâni. Reproducătorii se împerecheze în fiecare an, la atingerea maturității sexuale. Numărul icrelor depuse depind de greutatea corpului. În fiecare sezon femela depune aproximativ 1600-2000 icre de fiecare kilogram al corpului. Astfel
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
participă la un concurs de pictură cu subiect istoric cu tema „Regele Oedip”. Compozitiile sale sunt de foarte mari dimensiuni, cu multe figuri, și de multe ori bazate pe teme din antichitate, cu teme mitologice și biblice precum și teme cu substrat istoric. Renumele lui Antoni Bodowski este datorat portretelor sale, el fiind cel mai mare portretist polonez al vremii sale, exemplu în acest sens fiind „"Portretul fratelui Karol"” (realizat în anul 1815, aflat astăzi la Muzeul Național din Varșovia). Antoni Brodowski
Antoni Brodowski () [Corola-website/Science/329130_a_330459]
-
de Henneberg. Margareta a fost fiică a contelui Floris al IV-lea de Olanda, cu soția acestuia, Matilda de Brabant. În ziua de Rusalii a anului 1249, Margareta a fost căsătorită cu contele Herman I de Henneberg-Coburg. Căsătoria avea un substrat politic, dat fiind că Herman nutrise speranța de a fi ales rege al Germaniei încă din 1246, însă fusese nevoit să renunțe în fața fratelui Margaretei, contele Willem al II-lea de Olanda. În încercarea de a-și întări influența în
Margareta de Olanda-Henneberg () [Corola-website/Science/328721_a_330050]
-
unele dintre ele sunt paraziți ai plantelor; iar câteva specii se hrănesc cu alte componente ale microfaunei, astfel încât sunt considerate carnivore sau prădătoare. "Eudorylaimus filipjevi" ("Dorylaimus filipjevi") (Gerlach 1951) este o specie psamofilă, comună în infralitoralul nisipos sau, uneori, pe substrat algal. "Xiphinema americanum" (Cobb, 1913) cu o lungime de 3 mm este o specie parazită la un număr mare de plante (viță de vie, lucernă, cânepă, plante din familia "Rosaceae" - diferiți pomi fructiferi, s.a). Se disting de alte nematode
Dorylaimida () [Corola-website/Science/328729_a_330058]
-
implică prese mari care pot cântări până la câteva sute de tone cu scopul de a produce o presiune de 5 GPa la 1500 °C. A doua metodă, care folosește depunerea de vapori (CVD), creează o plasmă de carbon peste un substrat pe care atomii de carbon sunt depuși pentru a forma diamantul. Alte metode includ formarea explozivă (formându-se nanodiamante) și sonicarea soluțiilor de grafit. În procedeul cu presiune și temperatură mare (HPHT), sunt folosite trei prese principale desemnate să ofere
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
Sarcofagele () sau muștele de carne sunt un gen de muște răspândit în toată lumea din familia sarcofagidelor ("Sarcophagidae") de culoare cenușie care depun larve pe substraturile organice în descompunere, mai rar în răni, provocând miaze la om și animale. Muștele adulte pot fi găsite în casă, fiind atrase de materiile fecale proaspăt depuse sau substraturile organice în descompunere. Cele mai comune specii sunt " haemorrhoidalis", care este
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
din familia sarcofagidelor ("Sarcophagidae") de culoare cenușie care depun larve pe substraturile organice în descompunere, mai rar în răni, provocând miaze la om și animale. Muștele adulte pot fi găsite în casă, fiind atrase de materiile fecale proaspăt depuse sau substraturile organice în descompunere. Cele mai comune specii sunt " haemorrhoidalis", care este răspândită pe scară largă în America, Europa, Africa și Asia, și "Sarcophaga carnaria" comună în regiune palearctică. Sarcofagele sunt muște mari și păroase fără colorit metalic, cu o lungime
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
Picioarele sunt negre. Majoritatea muștelor sarcofage își reduc lungimea ciclului biologic prin depunerea larvelor de stadiul întâi, care sunt extrem de active. Femelele sunt vivipare (larvipare), larvele ies din ouă în abdomenul femelei și sunt depuse ca primul stadiu larvar pe substraturile organice în descompunere, așa cum fac și muștele țețe și speciile de muște "Wohlfahrtia". Aceasta creează un mare avantaj față de concurenții potențiali (muștele califoride) pentru hrană din cauza că distrugerea ouălor de către răpitori sau paraziți este evitată, iar larvele se pot hrăni
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
le, abreviat AF (din latina "a" (Aspergillus) + "fla" (flavus) = galben + "toxină") sunt micotoxine produse de ciuperci din genul "Aspergillus" (mucegaiuri), în special de "Aspergillus flavus" și "Aspergillus parasiticus". le principale: B (cea mai toxică), G, M, sunt prezente în substraturile colonizate de micromiceta "Aspergillus" , dar ele sunt, de asemenea, excretate în laptele animalelor expuse, sub formă de compuși hidroxilați M sau M care au o toxicitate mai mică. "Aspergillus flavus" se dezvoltă pe furajele din arahide. Aflatoxinele sunt termostabile. Ele
Aflatoxine () [Corola-website/Science/328840_a_330169]
-
forme. Stratul exterior al zidurilor este un aparat dreptunghiular pseudo-isodomic cu blocuri de calcar decupate și asamblate cu grijă, fără mortar, dar cu crampoane de fier. Zidăria este continuă, fără cărămizi de ajustare. Ea este așezată direct pe fundația din substratul stâncos. Zidul devine mai gros în partea sa superioară — — care începe cu două niveluri sub ambrazurile ferestrelor pasarelei. Acestea sunt în formă de arce, formate din două rânduri de pietre îngroșate (fața exterioară 17, cea interioară 11), cu o lățime
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
produse era atât estetic cât și de protecție. Produse naturale: Produse peliculogene bazate pe rășini sintetice: (rezistentele fizico-chimice și mecanice); tehnologii nepoluante. Tehnologiile de finisare cuprind mai multe operații succesive, ce sunt cuprinse în 3 faze principiale: 1. Pregătirea suportului (substratului) prin operații mecanice, fizice și chimice; 2. Acoperirea suprafeței, folosind materiale peliculogene lichide (sau solide) sau folii decorative ce se vor încleia pe suport; 3. Operații ulterioare de prelucrare a peliculelor. În fiecare din aceste faze și operații incluse se
Finisarea lemnului () [Corola-website/Science/329461_a_330790]
-
sau turnuri de biserică. Iarna au fost întâlnite exemplare în România care au sosit din ținuturile nordice ale Europei. Ponta este formată din 4-7 ouă albe, lunguiețe, pe care femela le depune în luna aprilie. Ele sunt depuse direct pe substrat fără așternut. Ouăle sunt clocite timp de 33-34 de zile, numai de femelă, căreia masculul îi aduce hrană. Din punct de vedere morfologic, ca în general la bufnițe, partea anterioară a capului are aspectul unei fețe, în formă de inimă
Strigă () [Corola-website/Science/330986_a_332315]
-
arciferă; maxilarul superior prevăzut cu dinți. Vertebrele sunt procelice, nu au coaste, apofizele transverse ale vertebrelor sacrale sunt dilatate. Cromatoforii din dermă prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt culoarea animalului, punând-o în armonie cu substratul, astfel brotăcelul ("Hyla arborea") pe vegetație are culoarea verde intens, iar pe sol devine verzui-brun-pământiu. Familia Hylidae este împărțită în 3 subfamilii:
Hilide () [Corola-website/Science/334897_a_336226]
-
baza membrelor posterioare, unde formează o prelungire orientată postero-anterior. Această dungă separă partea verde a corpului de partea albă. Cromatoforii din dermă prin mișcările lor amiboidale pot să schimbe într-un timp scurt culoarea brotăcelului, punând-o în armonie cu substratul (homocromism), pe vegetație el are o culoare verde intens, făcându-l nevăzut în frunzișul arborilor, iar pe sol devine verzui-brun-pământiu. Datorită coloritului de protecție, el nu se ferește când este descoperit și nu încearcă să fugă. Diferența între mascul și
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
altă parte, dincolo de a se situa în contradicție, filosofia și teologia islamică par a se reuni într-un ansamblu cu mult mai cuprinzător: ""S-a spus adesea că nici filosofia, nici teologia islamică nu pot fi înțelese fără a descifra substratul aristotelic/neoplatonic, de fapt un complex de idei în care se amestecau trăsături aristotelice, platonice, plotiniene, stoice, epicureice, pitagoreice, hermetice, zoroastriene, maniheene, rămășițe ale vechilor religii semite, revelații iudeo-creștine etc."" (Tartler, 2014: 195) Încercarea de a reconcilia principiile filosofice cu
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
Homocromia sau homocromismul (din gr. "homos" = același + "chroma" = culoare) este un fenomen prin care culoarea corpului unor animale se aseamănă cu aceea a mediului înconjurător, respectiv a substratului pe care trăiesc și le permite să fie invizibile pe culoarea de fond a substratului de viață. Această colorație specifică a animalelor se numește colorație homocromă sau colorație criptică. Homocromia permite mascarea animalului, așa încât el nu atrage atenția dușmanului sau
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]
-
homocromismul (din gr. "homos" = același + "chroma" = culoare) este un fenomen prin care culoarea corpului unor animale se aseamănă cu aceea a mediului înconjurător, respectiv a substratului pe care trăiesc și le permite să fie invizibile pe culoarea de fond a substratului de viață. Această colorație specifică a animalelor se numește colorație homocromă sau colorație criptică. Homocromia permite mascarea animalului, așa încât el nu atrage atenția dușmanului sau a prăzii, fiind greu de descoperit de către dușmanii lor naturali sau de către pradă. Homocromia are
Homocromie () [Corola-website/Science/335472_a_336801]