7,023 matches
-
de sus inscripția semicirculară PROFESOR CONSTANTIN DISSESCU. NICOLAE TITULESCU Splendoarea, măreția, luxul și onorurile ar părea să fie aspecte care caracterizează întreaga viață a profesorului, juristului, publicistului și omului politic Nicolae Titulescu. Era, de fapt, un spirit fin, cu inteligență subtilă, memorie uluitoare, capacitate de analiză și sinteză, voință fermă, luptător, rezistent și muncitor. S-a impus ca maestru neîntrecut al elocinței, blând, dar și vehement, caustic și necruțător în limbaj, politicos și protocolar, dar și comunicativ și familiar, cunoscător perfect
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Vasile Pârvan, referindu-se la arta brâncovenească, căreia i-a consacrat pagini ce trădează o subtilă Înțelegere a legăturii dintre arta și mentalitatea epocii scrie: „Arta brâncovenească este pentru noi semnul că există undeva În lumea formelor și a ideilor o țară a Făgăduinței unde se vor realiza Însușirile noastre artistice. CÎnd analizăm operele acestei epoci
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
Gherasim Luca, scriitor recunoscut în cercurile avangardiste: „Opera de artă, poezia nouă, teatrul de avangardă și romanele de disecție interioară nu sunt scrise decât pentru minorități din ce în ce mai concentrate și mai privilegiate. Se scrie, se gândește astăzi numai pentru satisfacția câtorva subtili cunoscători, și măsura de valorificare a unei opere de artă e numărul limitat de admiratori, de pricepuți. Hermetismul poeziei, teatrul suprarealist de la Paris și romanul lui Proust sunt exemple clare ale fascismului cultural, ale îndepărtării maselor de la preocupări care nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
de făcut, uneori previziunile unor situații și probleme strict contemporane sunt frapante. Dar „la noi trecutul se repetă des”. Tensiunea dintre duritatea rivalităților și rafinata aparență a vieții publice și mondene este una din sursele interesului neslăbit al lectorului. O subtilă artă a organizării narațiunii domină povestirea: relatarea naratorului omniscient alternează cu mici monologuri interioare ale personajelor, cititorului fiindu-i oferite simultan cel puțin două unghiuri de vedere: din exteriorul și din interiorul unei psihologii. Capitolele dinamice, relatând inițiative publice sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
Încasarea impozitelor e un mic miracol cotidian, ca și strînsul gunoaielor, dar trebuie asigurată o bună gestionare a acestora. Cît despre poli-ție, unul dintre cele mai mari și mai necesare servicii ale statului, clar are nevoie de o administrare foarte subtilă, în absolut fiecare zi, care să nu permită nici un "abuz". Responsabilitățile puterii în domeniul gestiunii cer să se dispună de o întreagă paletă de instrumente de analiză, de observație, de reflecție, în care contribuțiile științei în general devreme ce există
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de întreprinderi. Celelalte structuri create în același timp și în același loc, Grupul Știință/Cultură, cu laboratorul său de dinamica rețelelor (LDR) și CREA nu au influențat evoluția CESTA, obiectivele lor fiind prea diferite de ambițiile acestuia. Yves Stourdzé, politician subtil, îi cunoștea pe clasicii artei războiului și era fascinat de tehnicile militare. Caracteristicile organizării CESTA reflectă această atracție: mici grupuri umane capabile să se adune, să se despartă și să se reunească; o structură minimă ce se bazează pe personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a unei reapro prieri a sinelui prin inspirația creatoare. Muntele solitar Ungava este una din acele structuri antropologice ale imaginarului, de care pictorul Pierre Cadorai se servește pentru a-și desăvîrși metamorfoza, mitul american de bază suferă la rîndul său subtila transformare pe care o antrenează franceza ca limbă de expresie, iar acel loc anume se conturează la jumătatea drumului dintre real și imaginar, dintre aici și altundeva. Francofonia astfel concepută ar fi generatoarea unui între, a unui loc hrănit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Gérard Genette într-un scurt articol amuzant și sclipitor, în care susține, între altele, că "nu poți varia fără să repeți, nici să re peți fără să variezi". Între același și celălalt, între variație și repetiție se instituie un joc subtil, o dialectică în sensul lui Adorno, o dialectică negativă, nerezolvată într-o sinteză pozitivă, ci deschisă, păstrîn du-i în joc pe ambii opozanți. Ba chiar am putea spune că această neîncetată deschidere, acest perpetuu du-te-vino dintre diferență și repetiție
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sine pentru a se oferi celuilalt, un subiect puternic prin neașezare, prin ființarea pe cale, fără răgaz, prin riscul asumat de a-și pierde orice autonomie sau certitudine, evoluînd pe frontiera dintre sine și anonimat. Ne aflăm în fața unei gîndiri extrem de subtile și armonice, greu de urmărit în meandrele multiplu determinate de considerente istorice, psihologice, ontologice etc. Raluca Bădoi se pliază întru totul pe tematica și stilul gîndi torului francez, pînă la identificare uneori, starea aceasta fuzională nealterîndu-i însă spiritul critic și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
una din cele mai mari bănci franceze, foarte apreciat la locul de muncă și mulțumit de activitatea sa, pe care nu o găsește deloc rutinieră sau nocivă, un om deschis, surîzător, spontan, atent la cei din jur, excelent ascultător și subtil partener de discuție, cu vie și neostoită curiozitate îndreptată spre tot ce înseamnă natura umană. Și un bun cunoscător al spațiului estic (după un lung sejur în Cehia și călătorii în alte țări fost sovietice, Praga fiind de altfel singurul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un soi de adorație necondiționată în angajații săi, care distribuie după bunul plac recompense și penalizări, care hotărăște viața sau moartea, adesea printr-o simplă ridicare de sprînceană. (...) Vojd. Mai mult ca niciodată, mă fascina, așa cum fascinează istorisirile despre crime subtile, în care răul atinge deodată o dimensiune metafizică, aproape supranaturală, împlinind astfel, chiar și fugar, nevoia noastră de el. Iată de ce suportăm cu atîta ușurință teroarea impusă de tirani. Arbitrariul și imprevizibilul sunt printre cele mai eficiente mijloace de supunere
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
desfășurările lor, destine de hîrtie pe fondul Istoriei reale, în care mizeria și luxul, propaganda deșănțată și cenzura omniprezentă, poluarea, prostituția și munca dură alcătuiesc un tablou delirant al unei modernități sălbatice. Și rafinată, în același timp, și discretă și subtilă, căci milenii de civilizație nu se șterg din sîngele unei nații într-o clipă. China e marele pol de atracție contemporan, China tulbură, hipnotizează, respinge, dar respiră sonor din imenșii ei plămîni hiper activi, căutîndu-și noi repere și aducînd la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ierarhiilor cotidiene se realizează și la nivelul limbajului, autoarea navigînd cu abilitate printre varii jargoane și coduri, de la cel de birou de analist financiar, la cel al străzii, al prospectelor publicitare, al manualelor etc., pînă la finețurile romanești cele mai subtile. De la Roxane trecem la poveștile de amor virtual ale mamei sale, apoi, fără tranziție, la Tsutomu Miazaki, japonezul care, între 1988 și 1989 a ucis patru fetițe, pe care le-a tăiat bucăți și le-a mîncat, după care, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai puține despre ce i s-a întîmplat tînărului matelot în acei ani. Pînă la tăcerea deplină. Odată întors la "civilizație" (și aici, fără a cădea în capcana maniheistă a mitului "bunului sălbatic" vs. "ticălosul occidental", Garde strecoară cîteva scene subtile în urma cărora ajungi să reflec tezi asupra noțiunii de civilizație și a atribuirii ei unei anumite părți a lumii...), Narcisse refuză cu obstinație orice dezvăluire despre traiul său în cei șaptesprezece ani de absență. Și asta nu doar pentru că structura
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
iar noul nu ia locul vechiului, ci doar îl sublimează. Marie-Hélène Lafon ne oferă un adevărat imn al limbii franceze, de la dialectul regional la fraza erudită, cele două "țări" exterioare întîlnindu-se și împlinindu-se în cea de a treia, discretă, subtilă, savuroasă limba ficțiunii. Toamna celor 555 Acesta e numărul oficial de romane franceze și străine (356, respectiv 198) lansate în cursa pentru cele mai importante premii literare atribuite de Hexagon în 2013. Comentariile pornesc deja de la cifra menționată, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cîntă Amélie Nothomb și pe care criticii se pot amuza să le facă bucăți. Cert e că efectul incontestabil e aproape irațional. Greu de spus ce-ți place, sau ce nu-ți place la această scriitoare, dar vraja pogoară cu subtilă insistență chiar și asupra celor mai lucizi, care se scutură încercînd să scape prin acuze brutale: romane de gară, scriitură facilă, neverosimil, redundant etc. Nu-ți trebuie mai mult de două-trei ore ca să citești un text de Amélie Nothomb, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Și în acest roman, ca și în volumul de nuvele apărut la Paris, Coji de portocală (Les Ecorces d'orange), două aspecte frapează dintru început cititorul. Mai întîi, desăvîrșita stăpînire a condeiului narativ, care zburdă elegant și sobru, poetic și subtil prin spații, timpuri și tematici variate și complexe; mai apoi, profunzimea explorării psihologiei traumelor individuale, dar înălțate la rang de destin istoric prin universalitatea suferinței. Nimic nu sună artificial, nimic nu pare improvizație pe seama unor documente sau mărturii străine, totul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai cunoscuse pînă atunci. Fizic și intelectual, Marc se îndrăgostește pentru prima dată, asumîndu-și riscuri pe care le evitase în aventurile sale anterioare. Un aer de Philippe Roth, dar cu mituri și tabuuri luate fin în răspăr și cu o subtilă psihologie desfășurată în elipse, ce întreține o atmosferă de suspans de cea mai bună calitate. Singura grijă majoră a profesorului pare a fi aceea de a-și ține aventurile departe de ochii neîngăduitori ai confraților universitari, dar și de ai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
școli, doar vagi tendințe și un sentiment general de nevoie de reabilitare a narațiunii, după valul arid de texte-experiment al generației anterioare a scriitorilor francezi. Autoarea reușește chiar din primul capitol un scurt, dar extrem de limpede și în același timp subtil survol al constituirii acestui Nou Nou Roman în cîmpul magnetic al editurii Minuit, sub pana, îndeosebi, a lui Jean Echenoz, Jean-Philippe Toussaint, Patrick Deville, Marie Redonnet, Eric Chevillard. Foarte bine este nuanțată ideea că revenirea în vogă a narațiunii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
limba Celuilalt, idiom riguros și limpede, și tocmai prin aceasta mediu ideal de expresie a echivocului și ambivalenței. Într-o limbă necizelată, contradicția sună mai degrabă a incoerență, a confuzie mentală, a întortochiere grobiană. Într-o haină lingvistică rafinată și subtilă, contrariile se ciocnesc pur și sonor, declanșînd un întreg mecanism recuperator ce somnolează în fiecare din noi, determinîndu-ne să ne amintim că polarizarea e doar un accident de parcurs într-o lume duală, în vreme ce spiritul privește tolerant tot spectrul suprapunerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
forța catarctică a decalajului, a acelui altfel, fără de care nu ar exista creație. Afirmarea simultană a două optici contradictorii, mai ales cînd una din ele capată alură de adevăr universal, iar cealaltă, de adevăr personal, reprezintă o convingătoare ilustrare a subtilelor remarci ale lui Sorin Alexandrescu despre "paradoxul continuității / discontinuității" în cultura română. Ar exista, după părerea lui, o axă verticală ce-și trage seva din fondul etern al culturii populare române, care nu încetează a se dezvolta în structurile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
amintind de o zicere latinească: Nu sunt niciodată mai ocupat decît atunci cînd nu am nimic de făcut." De altfel, nu se coboară pînă la a lucra decît pentru a evita corvoada socializărilor, meteahnă pe care și-o recunoaște, cu subtilă autoironie: " Cheful de lucru nu-mi vine decît atunci cînd am o întîlnire. Mă duc totuși, dar cu convingerea că am pierdut o ocazie unică de a mă depăși." (MA) Această supraviețuire a Paradisului care este lenevia elimină tentația înjositoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Fraternitate. Mă întreb dacă dreptul de Proprietate nu este unul dintre acele drepturi care, departe de a deriva din legea pozitivă, preced legea și constituie rațiunea sa de a fi. Nu este vorba, așa cum am putea crede, de o chestiune subtilă și inutilă. Este o chestiune imensă, fundamentală. Soluția la această chestiune interesează în cel mai înalt grad societatea, și vă veți fi convins de acest lucru, sper, când voi fi comparat, cu privire la originea și la efectele lor, cele două sisteme
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
se va găsi aurul actual în momentul deprecierii, își vor procura mai puțină satisfacție la o sumă egală. Nu pot să văd aici o creștere, ci o depreciere a adevăratei bogății, așa cum am definit-o. Toate aceste sunt lucruri foarte subtile. Dar vă va fi greu să mă faceți să înțeleg că nu sunt mai bogat, toate celelalte lucruri rămânând egale de altfel, dacă am doi bani decât dacă aș avea doar unul. Dar nu asta am spus și eu? Și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ar fi trebuit poate să o combată. Nu este de ajuns să fie atacat acest Comunism grosolan și absurd afirmat de câțiva sectari în foi denigrate. Ar fi fost poate bine să fie dezvăluit și veștejit acel Comunism îndrăzneț și subtil care, prin simpla pervertire a justei idei de drepturi ale statului, s-a insinuat în câteva ramuri ale legislației noastre și amenință să le invadeze pe toate. Căci, domnule, este în mod clar incontestabil că prin jocul tarifelor, mijlocit de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]