7,762 matches
-
a mea, cu o altă „exaltare livrescă” - momentele când am parcurs romanul Roșu și negru al lui Stendhal, carte pătrunsă de același spirit, al „cultului individualității extreme”. Cam după vreo trei decenii, Dostoievski, publicând În ’861 Crimă și pedeapsă, Își „trădează” aceeași „aplecare” sau „mod instinctiv de a prețui” și de a „exagera” În această valorizare, distincție, ierarhizare, Întorcându-l Însă „pe dos” pe Julien Sorel și admirația sa totală și emoția sa organică pentru marele dispărut, pentru Napoleon, creând un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Julien Sorel și admirația sa totală și emoția sa organică pentru marele dispărut, pentru Napoleon, creând un criminal, e drept, dar care vibrează de aceleași pulsiuni ca personajul francez. Ambele personaje și ambii autori, unul francez și altul rus, Își trădează și astfel pulsiunile profund romantice ale artei lor, cultul individului și al indivdualității. Emoția și bucuria „ascunsă” pe care tinerelul care am fost a trăit-o citind și recitind aceste două romane fundamentale - ce sunt mai mult decât atât! - se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
printr-o uriașă și adeseori imprevizibilă mare diversitate de situații și evenimente care Îți fac de multe ori imposibilă, „ne-realistă”, tendința ta de a-ți păstra și respecta principiile. Totul, se pare, În lume, ne Împinge spre a ne „trăda”, spre a ne schimba Încontinuu măștile, În acest „carnaval existențial”; iar noi ne părăsim Într-un asemenea, radical, mod ideile juneții - când, o spuneam, fusesem cu adevărat curați, apți de idealuri Înalte, umane! -, Încât nu numai că nu le recunoaștem
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Spanioli, la colerici. Deducțiile mele, evident, nu se sprijineau pe cifre statistice de tip psihologic sau sociologic, ci pe expresia literară a acestor națiuni, pe literatura lor de vârf, pe care eu o consider profund „sinceră”, capabilă adică de a trăda și exprima esența și specificul unei comunității, tipurile ei de reacție și de reflexivitate.Ă Acest roman semnat de mine citat mai sus arată cât eram de preocupat de „adevărul” ființei mele, proiectând asupra personajului principal, Castor Ionescu, boala de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nemulțumit” de stilul meu literar, de felul În care-mi ordonam materia epică În fraze, de pletora de epitete - cînd unul singur, bine ales, ar fi fost suficient și mai expresiv! -, de abundența de subordonate care se despleteau la nesfîrșit, trădându-mi nu numai gândirea, să zicem de tip arborescent, retorică, dar și „febra persoanei” care scrie, „incapacitatea autorului” de a fi detașat, calm și rece În actul, zis obiectiv, al creației. Mai ales În cazul „romancierului realist” care trebuie să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
odată cu mine și, ceea ce e interesant În această aprehenisune obsesivă a puberilor este faptul că ea reapare „la suprafață” În cazul unor adulți care, printr-un proces sau altul, se pomenesc În postura de dictatori absoluți. Și atunci ei Își trădează ne-acceptarea actului final prin tot felul de „măsuri” și programe care trebuie să se finalizeze Încă În timpul vieții și puterii lor, apreciate ca foarte Îndelungate. Ce să mai vorbim de comerțul Înfloritor al unor bogătași americani care cotizează la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
opresc, se pare, niciodată!... Iar toate aceste „surogate” de soluții ale imortalității vin, se pare, din aprecierea pur cantitativă a vieții, a existenței, din „prelungirea” ei peste limitele firești. Nemurirea În forma ei „prescurtată”, o amânare a declicului final ce trădează, Încă o dată, o psihologie infantilă, „răsfățată” de un imaginar care respinge realitatea și orice cauzalitate. Vrând a prelungi peste margini viața, cu orice metode, Înseamnă de fapt a o disprețui, a o contempla, cum spuneam, sub unghiul strict temporal și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În același corp și În aceeași minte cu reflexe de a fugi de „ele” În clipa când Întindem mâna să le apucăm. În această lungă și labirintică existență, care uneori are aerul - sau caricatura! - unui basm! Iar aceste „semnale” care „trădează” o „dublură” a Memoriei Îi apar naratorului proustian, lui Marcel, doar În zorii senectuții; astfel, el trăiește acele fulgerări ale memoriei, care nu este, cum spuneam, cea „diurnă, curentă”; ci cea care se hrănește din scene și figuri pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tu despre tine Însuți?...” exclama un filosof presocratic. Și, așa cum se Întâmplă ades Într-o vânătoare, „animalul”, abia Întrezărit și iute, fugace, se pierde ades În frunziș, uneori Îi auzi doar frecarea de arbori sau tufișuri, frunzele uscate ce-l trădează sau vreo pasăre ce izbucnește speriată din ramul ei. Tu, da, tu Însuți te pierzi și nu rareori Îți pierzi și speranța de a te apropia de acel ciudat vânat care posedă o fantastică promisiune: chipul tău adevărat pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În 1946, Însuși fostul secretar general al Partidului, Ștefan Foriș (Înlăturat În 1944), a fost ucis, fără multe formalități, de tovarășii săi; a intrat apoi În istorie sub sintagma „trădătorul Foriș“, fără să se ostenească cineva să explice ce anume trădase! În 1948, a venit rândul lui Lucrețiu Pătrășcanu, pe atunci ministru al justiției și actor principal al evenimentelor de la 23 august 1944. Era unul dintre puținii intelectuali din conducerea Partidului; În plus, se arătase mai „naționalist“ decât s-ar fi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu vârcolacul, în timp ce One of Those Nights a celor de la Eagles făcea să vibreze toată casa, și atunci am început să dansez, apropiindu-mă de ea. Văzându-mi manevra, i-a șoptit grăbită ceva prietenei - gest de fetișcană care-i trăda inocența - exact când am apărut în fața ei, roșu la față și strălucind în lumina violacee, îngânând cuvintele cântecului, legănându-mi șoldurile și mângâind corzile chitarei. Riscasem invitând-o aici, dar ea își asuma un risc și mai mare dând curs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să încerce, am zis, aplecându-mă spre ea. Iar Robby nu încearcă. - E un copil... - E mult mai inteligent decât crezi tu, Jayne. - N-ai dreptul să vorbești așa. - Da, bine, e numai vina mea, am zis, renunțând. I-am trădat pe toți. - Ești atât de sentimental, zise ea, strâmbându-se. - Jayne, m-ai luat în lumea ta din propriile tale motive egoiste. N-ai făcut-o de dragul lui Robby. Gura i se deschise larg, din cauza șocului. Dădeam din cap, săgetând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
circulație sau de premii internaționale), îi surprinde pe ruși. Ei se așteaptă, pesemne, ca niște foști „frați mai mici” sovietici să privească în continuare cu pietate spre marea cultură rusă. Reflex șovin, manifestat nu întotdeauna cu rea intenție, ce îi trădează până și pe intelectualii ruși stabiliți în Vest. Este o primă reacție, probabil inevitabilă, pentru că după destrămarea imperiului, confrații scriitori din fostul centru imperial n-au prea auzit exprimate din partea scriitorilor basarabeni opțiuni clare, pro-occidentale, nici n-au prea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru a colora agrementul vesperal al scriitorilor din Trenul Literaturii, echipă din care nu lipsesc dramaturgii (mă gândesc, de pildă, la Einar Örn Gunnarsson - a cărui exuberanță, atipică pentru un islandez, bănuiesc, alternează cu faze de încruntare și agresivitate verbală, trădând un metabolism artistic mai complicat. Nu i-am prea auzit râsul...). Pentru un public eterogen ca al nostru, s-ar fi potrivit un muzical sau o dramă; nu toți înțeleg la fel de bine franceză, spre a suplini, printr-un text împroșcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru că sunt și alte grupuri turistice în hotel. De ce, atunci, s-a făcut „remunerarea” în văzul tuturor? Nu s-a găsit o odaie mai discretă, în care să intrăm pe rând, fără a forma coada aceasta, ușor ridicolă, care ne trădează intențiile, transformându-ne în „ținte potențiale” pentru eventualii hoți? VITALIE CIOBANU: Ratez de puțin o excursie în bazinul Ruhr, de după-masă, pe o căldură insuportabilă, după ce făcusem un tur prin mulțimea de magazine din centru. Mi-am urmat instinctele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
avut decât să apese două butoane. „Te-aș putea învăța ce să faci, dar mi-e teamă că, în caz de greșeală, va trebui să-mi asum răspunderea, și nu sunt pregătit pentru asta.” „Așa e în Occident“, precizează Wagner, trădându-și o anumită satisfacție răutăcioasă în privire. Deși stă de mulți ani în Germania și și-a asumat, în mare, punctul de vedere critic al vesticului față de realitățile din Est, pe care le cunoaște foarte bine, există clipe, cum este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
teritoriu în care domnesc haosul și sărăcia...). Despre noi, basarabenii, eu și Vitalie, spune că suntem orgolioși și foarte atenți în comportament, niște antisovietici bine camuflați (deși faptul că nu prea comunicăm cu colegii noștri din fosta Uniune Sovietică ne trădează într-un fel), n-am gafat deloc pe timpul călătoriei, însă ne asigură că în roman vom arăta puțin altfel. Chingiz știe să fie politicos cu cei cu care vorbește. „A fi drăguț” - o artă cu multe avantaje. Îl întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru a înțelege cât de mărunt și neimportant ești în această lume. Țin bine minte aceste cuvinte și consider că un scriitor adevărat trebuie, este obligat să se ocupe și de problemele poporului său. Cred că niciodată nu mi-am trădat principiile, și asta face ca lumea să mă respecte în țara mea. N-am fost un disident pe vremea comunismului, așa cum se dau foarte mulți astăzi, însă am avut o atitudine critică față de sistem, față de ororile acelui mecanism profund ideologizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o persoană cu un cult atât de mare (nu avea egal în lumea comunistă la acea vreme), să fie împușcat, fără judecată, ca un câine? Am vizitat România de mai multe ori. În 1986, chiar am fost expulzat: m-a trădat însoțitorul meu, un oarecare domn Florian, care a pârât la Securitate tot ce vorbeam noi. Eu știam că sunt supravegheat, dar nu mi-am închipuit că voi fi turnat în cel mai primitiv mod. Securitatea a trimis o scrisoare KGB
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
opunea modelul „clasic” pro-francez al unui Alecsandri, astfel i s-a întâmplat unui Bacovia, pe care marele Călinescu îl înghesuie printre minorii simboliști francezi, sau lui Nichita Stănescu căruia până azi nu i se descifrează motivele și limbajul său ce trădează afinități profunde cu un anti-materialism, cu un anti-naturalism tranșant, poezia sa, în vârful ei, fiind nu numai un atac la bazele gândirii materialiste, dar o descriere plină de patos a omului nesigur de existență, nesigur de propria sa unitate, avid
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aș fi fost niciodată capabil, o recunosc!Ă, se pot înșela! Chiar dacă credința lor politică s-a năruit sau a fost aplicată de inși nevrednici, de oportuniști sanghinari, credința lor - mai bine zis, „nevoia lor de credință” - nu poate fi trădată, uitată! E poate sublimul epocii noastre, aceste legiuni de tineri scriitori supradotați și generoși cu ființa și destinul lor până la absurd - un tip de absurd, cel social! -, un sublim ce se îneacă în grotesc, e adevărat, dar... mai suntem noi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
câteva fragmente din poemul En-Ghidu, pe care-l avea deja scris în primăvara lui ’58, când ne-am împrietenit, și pe care mi l-a arătat în „secretul cel mai desăvârșit”, deoarece nu numai că nu era „publicabil”, dar poemul trăda și concepția sa despre lume, idealismul său structural, Weltanschauung-ul său care îl diferenția radical de momentul mocirlos și fals, literar, de atunci, post-stalinist, dar, cum s-a întâmplat și cu Eminescu cu un secol înainte, îl revela și ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar fi... sfințenia, de exemplu, sau... suicidul! Forme, acte ce par a nega acest instinct, dar, la o cercetare mai atentă și despovărați de multe din prejudecățile subtile sau mai puțin subtile ale rațiunii noastre „cea de toate zilele”, își trădează adevărata semnificație. Astfel, dacă „viața are ca scop prim însăși viața”, ne aflăm în plin raționament absurd, deoarece felul nostru esențial de a gândi, legea fundamentală a rațiunii, filozofiei și a fizicii este, după cum se știe, „legea cauzalității”: nici o cauză
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care își pune, mai devreme sau mai târziu, fiecare în „colțul lui” și în felul lui, această întrebare, această problemă, noi - legați și îndatorați acestui lector, acestui public care ne-a fost, în felul lui, credincios, și nu ne-a trădat, nu ne-a „uitat”, cum au făcut unii dintre cei pe care-i crezusem apropiați și „cuceriți, îmbolnăviți” de ideile, obsesiile, dacă nu de făptura noastră trecătoare, lui, noi îi suntem obligați; dacă nu cu un răspuns, oricum cu tratarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Germania, în satul 2 Mai, unde scriam la Îngerul de gips, și care m-a amenințat la masa unui restaurant din Neptun, cred, că „voi avea de-a face cu ei” dacă „mă amestec în politică”! Bineînțeles că nu am trădat numele lui Wickert și am fost încă o dată lăsat să plec și, încă o dată, Pleșiță a făcut figură de „împăciuitorist”, făcând pur și simplu elogiul artistului, al scriitorului, care, spunea el, „doar el dă adevărata măsură a unei epoci și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]