6,704 matches
-
Maas erau plasate șapte plutoane de artilerie antiaeriană. Dotarea lor consta în mitraliere grele antiaeriene și tunuri cu tragere rapidă Oerlikon și Scottis. La nord de Nieuwe Maas era amplasată o baterie de tunuri grele antiaeriene. Alte două baterii de tunuri grele antiaeriene și patru plutoane dotate cu mitraliere antiaeriene erau amplasate la regiunea aeroportului Waalhaven. Baza aeriană Waalhaven era baza escadrilei a 3-a Java a Forțele Aeriene Regale ale Olandei dotată cu avioane grele de vânătoare Fokker G.I. În
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
s-au poziționat în casele aflate pe drumul spre poduri. De aici, olandezii au atacat soldații germani care se îndreptau spre poduri. În timpul luptelor, ambele tabere au suferit pierderi. În acest timp, germanii au reușit să aducă în zonă un tun antitanc PaK 38. Supuși presiunii crescute a germanilor, apărătorii olandezi au fost nevoiți să se retragă. După ce primele elemente germane au reușit să preia controlul asupra podurilor, acestea au fost urmate de restul efectivelor Companiei a 9-a din cadrul Regimentului
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
avioanele "Luftwaffe" au lansat mai multe bombe asupra vaselor fluviale, cauzând avarii importante vasului torpilor. Ambele vase s-au retras după bombardamentul aerian. Trei marinari au for uciși în timpul luptelor. Între timp, germanii aflați pe pod au primit ca întăriri tunuri antitanc PaK 36 și tunuri de câmp. De asemenea, ei au ocupat casele din partea nordică a insulei, unde au montat mitraliere grele, iar în centrul insulei au plasat mortiere. Sub presiunea olandezilor, germanii s-au retras în clădirea unei companii
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
multe bombe asupra vaselor fluviale, cauzând avarii importante vasului torpilor. Ambele vase s-au retras după bombardamentul aerian. Trei marinari au for uciși în timpul luptelor. Între timp, germanii aflați pe pod au primit ca întăriri tunuri antitanc PaK 36 și tunuri de câmp. De asemenea, ei au ocupat casele din partea nordică a insulei, unde au montat mitraliere grele, iar în centrul insulei au plasat mortiere. Sub presiunea olandezilor, germanii s-au retras în clădirea unei companii de asigurare aflate chiar la
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
asalturilor împotriva podurilor, tot ceea ce mai puteau face era să organizeze o apărare eficientă a malului de nord. Pentru acest scop au fost plasate de-a lungul râului șapte companii de infanterie. Pentru împiedicarea traversării podurilor, olandezii au plasat trei tunuri antitanc pentru fiecare dintre cele două poduri, iar trei baterii de mortiere de 105mm plasate în Kralingse Plas au primit sarcina să asigure baraje de artilerie împotriva tentativelor de înaintare a germanilor pe cele două promotorii. În acest timp, blindatele
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
podurile din partea de nord. El primise rapoarte atât cu privire la amplasarea artileriei antitanc olandeze cât și cu privire la prezența mortierelor. Pierderile suferite de tanchiști la Dordrecht și în timpul încercării traversare de la Barendrecht—unde patru blindate fuseseră distruse de olandezi cu un singur tun antitanc - îi descurajase pe germani într-o asemenea măsură încât au refuzat să înainteze, singura soluție pentru înfrângerea rezistenței olandezilor pe care o întrevedeau fiind doar un bombardament aerian care să vizeze promontoriul de nord. Acesta a fost momentul în
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
asediu al Przemyślului, ulterior, preluând, treptat, comanda întregului "Fort XI" (cu câteva zeci de guri de foc de artilerie grea), subordonat fiind "Brigăzii 93 Landsturm". În noaptea din 21 spre 22 martie 1915, înainte de capitularea fortăreței, a distrus muniția și tunurile rămase, a aruncat în aer cazematele și depozitele armatei din fort, după care a ajuns prizonier de război al Armatei Imperiale Ruse. Până în vara anului 1915 Kadlec a stat într-un lagăr pentru ofițeri din Kiev, fiind, ulterior, transferat la
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
tabăra "Free State" îl numea „Falsul Legislativ” („Bogus Legislative”) De 4 Iulie 1856, președintele Pierce a dat o proclamație care a dus la sosirea la Topeka a 500 de soldați din Armata SUA de la Ft. Leavenworth și Ft. Riley. Cu tunurile îndreptate spre Casa Constituției și cu fitilurile aprinse, Colonelul E. V. Sumner, vărul senatorului cu același nume bătut în Senat, a ordonat dispersarea Legislativului "Free State". În august 1856, mii de susținători ai sclaviei au format armate și au pătruns
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
O fortificație bastionară (rar fortificație stelată) este o fortificație care a apărut în perioada în care tunurile care foloseau praf de pușcă au început să domine câmpurile de luptă. A apărut pentru prima dată în Italia la mijlocul secolului al XV-lea. Predecesorii fortificațiilor bastionare au fost , plasate de obicei în locuri înalte, ca bătaia săgeților arcașilor să
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
piatră, care se spărgea la impactul ghiulelelor, sfărâmăturile putând răni apărătorii. Fortificațiile bastionare au fost dezvoltate în Italia spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, în timpul Războaielor Italiene, deoarece armata franceză era echipată cu tunuri și bombarde care puteau distruge cu ușurință fortificațiile medievale. Michelangelo a conceput o fortificație bastionară pentru apărarea Florenței, ulterior acest sistem a fost perfecționat în secolul al XVI-lea de Baldassare Peruzzi și Vincenzo Scamozzi. Sistemul a diseminat în Europa
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
în special Vauban, în slujba lui Ludovic al XIV-lea au dus logica acestor fortificații la extrem. Fortificațiile bastionare au influențat forma orașelor din Renaștere, apărând conceptul de "oraș ideal". În strategiile militare ale secolului al XV-lea, la apariția tunurilor de asalt răspunsul inginerilor militari a fost mascarea zidurilor prin taluzuri de pământ situate în fața șanțurilor, ca să nu poată fi lovite de focul direct, și acoperirea lor cu pământ, ca să nu poată fi distruse de al mortierelor. Șanțurile erau necesare
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
putea fi dirijat de-a lungul unui zid curbat. Ca urmare, forma bastioanelor s-a schimbat din rotundă sau pătrată într-una de romb, care nu oferea adăpost atacatorilor. Șanțurile erau trasate cu îngrijire, ca să poată fi bătute de focul tunurilor de pe ziduri, tot fără să ofere adăpost atacatorilor. Următoarea schimbare a fost trecerea la defensiva activă în locul celei pasive. Dacă atacatorul reușea să cucerească șanțul și taluzul din fața lui și să instaleze pe taluz tunuri zidul devenea vulnerabil la asalt
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
poată fi bătute de focul tunurilor de pe ziduri, tot fără să ofere adăpost atacatorilor. Următoarea schimbare a fost trecerea la defensiva activă în locul celei pasive. Dacă atacatorul reușea să cucerească șanțul și taluzul din fața lui și să instaleze pe taluz tunuri zidul devenea vulnerabil la asalt. Forma șanțurilor a fost optimizată pentru a se putea executa foc de anfiladă de-a lungul lor, iar tunurile care executau acest foc trebuiau să fie protejate. Aplicarea acestor idei se poate vedea în fortificații
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
pasive. Dacă atacatorul reușea să cucerească șanțul și taluzul din fața lui și să instaleze pe taluz tunuri zidul devenea vulnerabil la asalt. Forma șanțurilor a fost optimizată pentru a se putea executa foc de anfiladă de-a lungul lor, iar tunurile care executau acest foc trebuiau să fie protejate. Aplicarea acestor idei se poate vedea în fortificații ca cea de la Sarzana, în nord-vestul Italiei. Fortificațiile au evoluat în forme complexe care au permis acoperirea de către bateriile defensive a unor zone largi
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
erau deschise spre interior, atât pentru spațiu (necesar și pentru risipirea fumului generat de trageri), cât și pentru a nu oferi eventualului cuceritor o bază de atac. Fortificațiile de acest tip au fost eficiente cât timp atacatorii dispuneau doar de tunuri și obuze cu explozibili lenți, ca praful de pușcă, când principalul efect era dat de impactul acestora. Apariția unor explozivi brizanți, care au mărit mult efectul obuzelor, au făcut ca forma geometrică a fortificațiilor să nu mai conteze prea mult
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
să fie abandonate. Prima bătălie majoră împotriva unei fortificații de acest tip a fost apărarea Pisei din 1500 împotriva forțelor aliate ale Florenței și Franței. Pisanii au construit în fața zidurilor medievale un taluz, care s-a dovedit rezistent la focul tunurilor și la încercările de escaladare. Al doilea asediu a fost cel de la Padova din 1509. Un călugăr inginer, Fra Giocondo, luând ca exemplu apărarea venețiană a demolat zidurile medievale și le-a înlocuit cu un șanț mare care putea fi
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
doilea asediu a fost cel de la Padova din 1509. Un călugăr inginer, Fra Giocondo, luând ca exemplu apărarea venețiană a demolat zidurile medievale și le-a înlocuit cu un șanț mare care putea fi măturat de tirul în anfiladă al tunurilor amplasate în prelungirea segmentelor de șanț. După câteva asalturi nereușite și sângeroase, asediatorii francezi s-au retras. Noul tip de fortificații a jucat un rol important pe coastele Mării Mediterane în luptele împotriva Imperiului Otoman, încetinindu-i expansiunea. Deși fortăreața
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
se referă la o nouă armă bazată pe tripozii marțieni - un trepied de luptă din clasa Ahile bazat pe forța aburului, având 65 de picioare înălțime, fiind înarmat cu mitraliere grele și șase rachete, o rază de căldură și un tun de 88 mm. Filmul are loc într-o realitate alternativă a Pământului. Punctul de divergență îl reprezintă invazia marțiană neprovocată din 1899 care a ucis peste 180 de milioane de oameni. În Leeds, Anglia, tânărul Eric Wells asistă neputincios și
War of the Worlds: Goliath () [Corola-website/Science/337156_a_338485]
-
era formată din două rânduri de construcții defensive. Aici erau plasați două batalioane de infanterie - batalionul al 3-lea al Regimentului al 38-lea și bataliounul I al Regimentului al 40-lea. În sprijinul infanteriștilor fuseseră aduse câteva baterii de tunuri antiaerine perimate, mai multe mortiere și câteva baterii de artilerie de câmp. În prima zi a atacului, niciuna dintre tabere nu și-a atacat inamicul. Germanii așteptau întăriri din alte zone alte teritoriului ocupat, iar olandezii își cosolidau pozițiile și
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
bolșevice - comandate de Kaabak, din Bateria a 60-a rusă, Regimentul Căzăcesc de Cavalerie Nr. 4 și companiile de Gardă Roșie, alături de moldoveni din Regimentul 1 Infanterie și din regimentele de cavalerie, au ocupat din timp gara și împrejurimile instalând tunuri în baterii și mitraliere pe acoperișuri. A doua zi pe 6 ianuarie, la contactul cu detașamentului situația a degenerat. Deși Inculeț și Erhan au încercat să prevină dezarmarea transilvănenilor, venind în rândul trupelor moldovenești pentru a le convinge să se
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
portului Boulogne cădea în responsabilitatea Marine nationale, care a asigurat efectivele pentru ocuparea a unor forturi de secol XIX. Aceste efective au fost puse sub comanda lui Dutfoy de Mont de Benque. Apărarea antiaeriană era asigurată de opt baterii de tunuri QF 3.7-inch din cadrul Regimentului al 2-lea artilerie grea antiaeriană, opt mitraliere ale Regimentului al 58-lea de artilerie ușoară antiaeriană și de o baterie de proiectoare sosite din anglia pe 20 mai. Apărarea terestră era asigurată de două
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
QF 3.7-inch din cadrul Regimentului al 2-lea artilerie grea antiaeriană, opt mitraliere ale Regimentului al 58-lea de artilerie ușoară antiaeriană și de o baterie de proiectoare sosite din anglia pe 20 mai. Apărarea terestră era asigurată de două tunuri de câmp de 75 mm, două tunuri antitanc de 25 mm și de două tancuri (unul fiind neoperațional). Pe 20 mai, elementele înaintate 4 ale Corpului XIX german comandat de generalul Heinz Guderian au ajuns în dreptul orașului Abbeville. În acel
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
-lea artilerie grea antiaeriană, opt mitraliere ale Regimentului al 58-lea de artilerie ușoară antiaeriană și de o baterie de proiectoare sosite din anglia pe 20 mai. Apărarea terestră era asigurată de două tunuri de câmp de 75 mm, două tunuri antitanc de 25 mm și de două tancuri (unul fiind neoperațional). Pe 20 mai, elementele înaintate 4 ale Corpului XIX german comandat de generalul Heinz Guderian au ajuns în dreptul orașului Abbeville. În acel moment, păstrarea controlului asupra porturilor de la Canalului Mânecii
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
țărm i-a amenințat pe aceștia cu folosirea armelor de foc. Acțiunea de evacuare sau de distrugere a bateriilor de coastă a continuat până când amiralul Leclerc, care se afla la Dunkerque, a anulat ordinul. Mai mult, el a cerut ca tunurile să fie păstre pe poziții pentru apărarea orașului, iar pe 22 mai a vizitat orașul. Leclerc a bordonat marinarilor să nu cedeze și să lupte până când întăririle franceze și britanice aveau să vină să îi înlocuiască pe poziții. Amiralul Jean
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
o companie de stat major a Regimentului al 48-lea de infanterie, sigura unitate ale Diviziei a 21-a care ajunsese pe pozițiile comandate. Această companie, care avea în rândurile sale curieri, șoferi și radiotelegrafiști, a pus pe poziție două tunuri de 75 mm și două tunuri antitanc de 25 mm oebtry apărarea intersecției spre [[Nesles]]. Copania franceză a reușit să oprească înaintarea germanilor aproape două ore, după care a fost ocolită prin flanc. Această coloană de tancuri germane a înaintat
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]