7,855 matches
-
rațiunea, rațiunea va subjuga cuvântul. Numai așa vom avea un univers deschis la infinit, unde centrul va fi pretutindeni, iar circumferința nicăieri, ca în eminescianul „Nu e nimic și totuși e/O sete care-l soarbe./ E un adânc asemene/Uitării celei oarbe.” La fel de bine putem gândi în (ne)limitele blagiene: „Lasând impresia să perinde prin fața noastră principalele sisteme cosmologice pe care spiritual umanul le-a imaginat, rămânem cu impresia că în toate cazurile se pornește de la un proces genetic fenomenal
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
plăsmuitorului, este pus în antiteză cu Dionysos. Nietzsche identifică starea apolinică în visare, în starea onirică și pe cea dionisiacă în starea de beție, confirmând faptul că ambele pleacă din același punct, inițial, dar se depărtează odată cu transformarea subiectivului în uitarea totală de sine. Prin analogie cu realitatea empirică, apolinicul poate fi identificat cu starea primordială, cu echilibru edenic, în timp ce evoluția societății a dus către împlinirea unei stări dionisiace. În același timp, lumea contemporană pare a o depăși, pentru că aceasta presupune
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o schimbăm? Câtă vreme suntem înclinați să ne gândim la un răspuns, la o întrebare, aceasta evoluează, își schimbă premisa. Oricare ar fi situația, totul va duce spre punctul întoarcerii la origine, când omul era centrul Universului Primordial. PREMIUL III Uitarea: binecuvântare și damnare în parcursul spiritual către sine Irina Horodincă, clasa a XI-a coord. prof. dr. Mihaela Butnaru Colegiul Național, Iași Parafrazându-l pe Octavian Paler în Mitologii subiective: Sunt ca Oedip pentru că Oedip nu a vrut să uite
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Oedip pentru că Oedip nu a vrut să uite și și-a scos ochii ca să-i rămână de-a pururi în față imaginea faptelor sale. Prin rănile sale se vede cerul. Sau poate sunt ca Prometeu și mă lupt cu stânca uitării prietenul cel mai apropiat îmi e doar vulturul care, nu au înțeles atunci zeii, mă ajută să-mi atest triumful tocmai pentru că în loc să îmi ucidă memoria, îmi dă chinurile facerii ca să nasc alte și alte amintiri... Istoria nu e decât
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Singura lor garanție a eternității era istoria și atunci omul devenea cu câte puțin un simplu pion în domeniul memoriei de care nu se poate nici acum emancipa. Idealul e mereu o viață care să rămână referință înaintea urmașilor iar uitarea ca binecuvântare, a rabinilor, e tot ceea ce se vrea a fi evitat. Uitarea aduce un vid de cunoaștere ispita supremă. Omul nu poate rezista imboldului de a-și înțelege propria menire și istoria e singurul mod de a se raporta
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
puțin un simplu pion în domeniul memoriei de care nu se poate nici acum emancipa. Idealul e mereu o viață care să rămână referință înaintea urmașilor iar uitarea ca binecuvântare, a rabinilor, e tot ceea ce se vrea a fi evitat. Uitarea aduce un vid de cunoaștere ispita supremă. Omul nu poate rezista imboldului de a-și înțelege propria menire și istoria e singurul mod de a se raporta la o altă realitate. Meandrele timpului îi apar în fapt ca o axă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
lui Paler ? Imaginea mamei sărutându-și copilul cu mască e de fapt imaginea vieții înseși. Ianus privește agil în ambele părți pentru că nu are puterea să privească spre sine, iar omul nou cu două fețe își contopește existența în dualitate. Uitarea lui e rabinică, dacă s-ar putea spune. E rabinică pentru că binecuvântează bucuria lui de a se trăi fără logică, mucul de ceară pe care îl consumă 70 de ani îi arde memoria cu prețul eșecului; a nu fi premiant
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să folosească peria si ștergarul. Niciodată nu vom înțelege deplin calmul acesta al poveștilor, pentru că lumea trage omul departe de sinele pe care îl revelează într-o tavă de jăratec o Sf. Duminică. Și calul e deja armăsar fără inimă. Uitarea e mânia Genarului, mânia lui pe acela care îi fură ceva fără dreptul de a o face. Uitarea bântuie mintea și sufletul și totuși problema e alta. De ce e bine să uiți și cum faci în așa fel încât să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
departe de sinele pe care îl revelează într-o tavă de jăratec o Sf. Duminică. Și calul e deja armăsar fără inimă. Uitarea e mânia Genarului, mânia lui pe acela care îi fură ceva fără dreptul de a o face. Uitarea bântuie mintea și sufletul și totuși problema e alta. De ce e bine să uiți și cum faci în așa fel încât să uiți numai ce ar trebui să uiți, în loc să te pietrifici ca stânca lui Prometeu ? Parcursul acela către ceea ce
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
lui Dionis (nuvela Sărmanul Dionis), care îl ghidează și în care își regăsește viața însăși. (Destinele oamenilor se întrepătrund și ajung să creeze imaginea unui haos aparent). Dar nu numai atât. Avem în minte toți inerența morții dar moartea e uitare. Ființa umană traiește prin memorie printr-o memorie pe care și-o păstrează. Dincolo de nebunie aparentă, memoria e o stare de grație amintind voioșia clipelor de altădată, epurată de orice urmă de păcat (nu e decât mizeria pe care omul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pentru că nu sunt suficient de instruiți încât să își folosească agilitatea motorie pentru a se curăța ei înșiși de tina zilelor în care au viețuit ceva mai bizar decât ar fi trebuit. Și norma de conduită e o formă de uitare, pentru că, de vreme ce numeroasele principii invadează sfera comportamentală a individului, acesta uită în formalitatea de care dă dovadă un fel de parte a sinelui, încălcând un cod bine determinat. Eul uman e mult mai complex decât un sistem de legi pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fiecare cunoaște și asimilează legile care îl reprezintă în cea mai mare masură. Poate că aceasta diversitate a restricțiilor e tot un fel de blestem următor Turnului Babel. Gândind la Umberto Eco și limba perfectă a oamenilor, aspectul acesta al uitării e oarecum ignorat o umanitate care își pierde în unitate și capată caractere de sine stătătoare. Cum să spună cineva se întrețes „Iubesc umanitatea, dar nu omul” ? Științele naturale promovează demersul de la particular la general și s-au luptat îndelung
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
general și s-au luptat îndelung oamenii de știință să demonstreze aceasta (în timpul Renașterii). Și totuși, unii spun că iubesc generalul dar cum poți să cunoști acest general fără iubirea de parțile ce-l constituie ? Poate că acesta e blestemul uitării; ne dezumanizăm umanizând o atmosferă care tinde să facă din cioburile unei oglinzi o suprafață din nou plană și ne e necesară acum acea „Unitate în diversitate”. Și totuși, mai degrabă „Desparte și domină!” al romanilor explică această lege a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
liant, omul nu există e dual, și unitar în dualitatea lui. E dihotomic, dar își uită dihotomia ca să își crească în sine sufletul. Pielea lui îi e un fel de strat prin care comunică, un fel de osmoză. Dar problema uitării e mult mai profundă, pentru că niciun fel de tratament nu poate stopa declinul unui creier suprasolicitat o perioada îndelungă. Și niciun fel de rețetă nu oferă suficienți pași ca să poata fi menținută o viață într-un trup care se apropie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să priveasca înapoi. De aici, metafora chinezului care își călărește măgărul invers un fel de paradox: nu se știe ce are înainte, el doar poate hotărî ce face pe drum, raportându-se la ceea ce cunoaște deja, la ceea ce a văzut. Uitarea provoacă suferință, la fel ca și rememorarea peste limite. A trăi din amintiri sau a trăi fără acestea sunt poli existențiali în legătură cu damnarea eternă. Folosim 7 până la 10% din capacitatea creierului nostru. În eventualitatea posibilității de a utiliza măcar 10
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a înțelege adevărul în integritatea lui. E o pădure umană ca în Infernul lui Dante și fiecare sinucigaș își strigă destinul, acoperindu-i pe ceilalți în larma lacrimilor și a sughițurilor sale. Vacarmul buștenilor însuflețiți e simbolul dezbinării și al uitării. Suferința uitării e imposibilitatea creării unei identități concrete, bazate pe dovezi palpabile. Un act care să dovedească cine sunt e semn al faptului că exist unul prozaic, dar real, în care se implică o sumedenie de factori ce creează aparența
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
adevărul în integritatea lui. E o pădure umană ca în Infernul lui Dante și fiecare sinucigaș își strigă destinul, acoperindu-i pe ceilalți în larma lacrimilor și a sughițurilor sale. Vacarmul buștenilor însuflețiți e simbolul dezbinării și al uitării. Suferința uitării e imposibilitatea creării unei identități concrete, bazate pe dovezi palpabile. Un act care să dovedească cine sunt e semn al faptului că exist unul prozaic, dar real, în care se implică o sumedenie de factori ce creează aparența unei personalități
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
al faptului că exist unul prozaic, dar real, în care se implică o sumedenie de factori ce creează aparența unei personalități. Esența nu e intuită de formele cunoașterii unui exoschelet care adăpostește o larvă în proces de metamorfozare. Cunoașterea e uitare și epurare uit mare parte din cine sunt sau din ceea ce știu ca să cunosc mai departe - și, cu cât învăț mai mult, cu atât mai mult constat că nu știu nimic. Dacă ar ști omul cum va ajunge în anii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Bolile, rănile, toate vindecate de moarte, sunt platonic vorbind reminescențe ale unor străvechi cunoștințe materializate în amintiri vagi, fără precizie și în imposibilitatea de a reuși o reformare totală. Fără moarte nu există cunoaștere, și fără rememorare nu există somnul uitării care purifică creierul uman precum sucul de lotus al lotofagilor. Greutatea constă aici: ca să te cunoști, trăiești și mori să-ți amintești cine ești, numai pentru ca mai apoi să uiți și să te cufunzi în fericirea deplină a nenăscuților. PREMIUL
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
si filosofie. Fiecare epoca l-a redescoperit si l-a reconsiderat, dandu-i noi valente. Mitul lui Orfeu, accentuat în special pe coborârea sa în Infern și de propria sa moarte, instituie puterea amintirii, în opoziție cu implacabilul jug al uitării. Amintirea este originară, sinonimă cu viața, prin care orfismul cinstește “durerea Persefonei”, îndoliată de uciderea fiului sau Dyonisos. Amintirea dezvăluie rana nemuririi de care a fost pecetluită divinitatea; uitarea îi acoperă pe moment suferința, face “ca și cum” omul n-ar fi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sa moarte, instituie puterea amintirii, în opoziție cu implacabilul jug al uitării. Amintirea este originară, sinonimă cu viața, prin care orfismul cinstește “durerea Persefonei”, îndoliată de uciderea fiului sau Dyonisos. Amintirea dezvăluie rana nemuririi de care a fost pecetluită divinitatea; uitarea îi acoperă pe moment suferința, face “ca și cum” omul n-ar fi fost născut dintr-o sfâșiere a vieții și repetă, astfel, cauzele nefericitei condiții umane. Moartea e în urmă: ea este trecut, după cum este și viitor, iar uitarea “legii” Persefoneio
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pecetluită divinitatea; uitarea îi acoperă pe moment suferința, face “ca și cum” omul n-ar fi fost născut dintr-o sfâșiere a vieții și repetă, astfel, cauzele nefericitei condiții umane. Moartea e în urmă: ea este trecut, după cum este și viitor, iar uitarea “legii” Persefoneio izbește în prezent. O incantație forțeaza supraomenescul, de aceea recitarea unei epoide (incantație) a lui Orfeu este de ajuns să îndulcească amarul din amintirea soției lui Hades. Această idee stabilește o legătură între catabaza lui Orfeu și practicile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
reîntors singur din ținutul morților renaște, deoarece el nu mai este același, ci marcat de suferință. Reîncarnarea este adesea ocultată în favoarea coborârii (moarte) adică sufletul aflat la răscrucea dintre viața fericitădatorită amintiriiși reîntoarcerea la viața pământească, metensomatoza (reincarnare) provocată de uitare. Această nouă viață în care Orfeu este expulzat este o rătăcire, o însingurare, o dureroasă rană, însă o trăire conștient ireparabilă reprezentând “uitarea” legii Persefonei. Ca și în viața actuală, omul este totuna cu pământul: moartea este de fapt întoarcerea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
adică sufletul aflat la răscrucea dintre viața fericitădatorită amintiriiși reîntoarcerea la viața pământească, metensomatoza (reincarnare) provocată de uitare. Această nouă viață în care Orfeu este expulzat este o rătăcire, o însingurare, o dureroasă rană, însă o trăire conștient ireparabilă reprezentând “uitarea” legii Persefonei. Ca și în viața actuală, omul este totuna cu pământul: moartea este de fapt întoarcerea la origini sau o inițiere. Murind, Orfeu se uneste cu principiile nașterii sale (zeul fluvial și mama sa Muza). Capul despărțit de trup
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Capul despărțit de trup continuă să cânte, ce semnifică supunere Amintirii: „Limba sa înghețată o cheamă încă pe Eurydice” (figura 4). Mitul lui amintește că moartea este un fel de sălbatică nuntire cu principiile nașterii, instaurează o stagnare a puterilor uitării. Datorită originii sale, poetul participă la “ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce va fi“. Orfeu este un om născut din părinți nemuritori. Mitul găsește aici o întemeiere a originii divine a sufletului uman, resort (domeniu) al orfismului. O dată acceptată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]