11,058 matches
-
nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte un strop de ploaie îndrăznește să se transforme în fulg de nea. Parcă aș fi suspendată între cer și pământ, pierdută, rătăcită, uitată. Privesc în jur. Unde sunt? Nu mai recunosc nimic. E o lume
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu el și aveam grijă să nu plec pe teren fără a-i da să mănânce ovăz și să bea apă proaspătă. Când era zăpadă mare și trebuia să merg pe teren, înhămam calul la sanie. În zilele reci și umede, echipată cu cizme de cauciuc în picioare și cu pelerina galbenă de ploaie adusă din Germania de fiica lui tanti Maria din satul Boiereasca, îmi acopeream picioarele cu pătura peste care puneam o folie de plastic ca să nu-mi pătrundă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dimineața. Primăria era pustie, cu excepția zilelor de audiență, a sărbătorilor și a duminicilor, când sătenii sau rudele lor din oraș veneau să rezolve diferite probleme, mai ales la secretarul primăriei. Într-o astfel de zi, cu ceață deasă, rece și umedă, stăteam singură în birou și răsfoiam presa. Mă plictiseam. Dimineață, salariații din primărie, după ce au stat o oră sau două și mi-au adus hârtiile la semnat, au dispărut „pe teren”. De fapt toți s-au dus acasă, așa cum făceau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fi gras. Capul lui era mare și acoperit cu un păr rar, ce avea o culoare nedefinită, avea ochii mici și apropiați, nasul mare și neted cu nările care fremătau într-una, parcă ar fi adulmecat, iar buzele erau cărnoase, umede și roșii. Fața era albă și vara și iarna, de un alb cadaveric, la fel era și gâtul gros și lung. Mâinile nefiresc de mari, albe și ele, erau fine și îngrijite. Mă întrebam mereu, la ce-i trebuiesc cuiva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de fiecare dată să întreb de ce nu se taie plopul acela. 186 Când m-am trezit în dimineață aceea de sfârșit de martie bătea un vânt cald ce aducea miresme de câmp înverzit. Mugurii de plop erau uriași, cleioși și umezi. Sub adierea vântului de primăvară, odată cu răsăritul soarelui, îi auzeam cum se desfac. Intrasem în al cincilea an de când locuiam la țară și mă obișnuisem cu locurile, cu oamenii, cu viața simplă și lipsită de cel mai elementar confort. Aceste
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
strict necesare aduse de la oraș: o canapea, un fotoliu pat, o masă și un șifonier într-o cameră, iar în cealaltă aveam un pat adus de la primărie, o masă încărcată de cărți și două scaune. Bucătăria era strâmtă, rece și umedă. Locuința era rece, urâtă, sărăcăcioasă și neprimitoare. Am ieșit afară să-i dau de mâncare lui Miki, câinele lup, și la cele câteva animale pe care le adunasem pe lângă casă: un purcel, trei curcani și zece găini care făceau ouă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-o acompaniați de "milcao" turte din cartofi și făină și "chicha" suc de mere proaspăt ieșit din teasc. A doua zi de dimineață am pornit în explorarea pădurii virgine din Parque Nacional Chiloe, rezervație forestieră de 43.057 hectare. Clima umedă și caldă a permis dezvoltarea unor specii veșnic verzi de "luma", "tepu", "larch", "myrtle", arbori de 10-15 metri înălțime, din familia Myrtacee. Am mers aproape 1 kilometru pe jos, prin ierburi înalte de un stat de om, printre liane și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Covurluiului, cu înălțimi între 60 m cea mai joasă, și până la 200 m la nord, podișul cu același nume, Covurlui, având forma de culmi deluroase ce ating altitudinea maximă de 300 m Câmpia Siretului inferior e o luncă joasă și umedă, pe când lunca Prutului e mai largă și aici, în sudul județului, se găsește zona cu cel mai înalt grad de seismicitate din România, al cărui epicentru se află pe falia Focșani-Nămoloasa Galați. Clima este temperat+continentală cu temperatura medie anuală
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
află partea sudică a Dealului Mare, șeaua Ruginoasa și Strunga, după care dăm în lunca Siretului. În partea de nord, se găsește partea sudică a Câmpiei Moldovei, căreia i se mai spune Depresiunea JijiaBahlui. La est, sunt șesuri cu văi umede și inundabile, iar coastele dealurilor au tendința de alunecări; cu toate acestea, pământurile având mult cernozion produc, prin munca locuitorilor, cantități mari de produse agricole. Clima este temperat-continentală de dealuri, cu o temperatură anuală medie, între +7-10 grade C. Temperatura
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în mâna sovieticilor. Aceștia s-au deplasat pe jos la plasa Sulița unde s-a format detașamentul cu direcția Botoșani spre a fi îmbarcați în tren. Acasă mamele au rămas cu ochii umezi de lacrimi și astfel viața românilor e tot mai grea, mai nesigură. Majoritatea românilor aveau moralul foarte scăzut din cauza celor trăite și în plus propaganda sovietică transmisă la radio, ziare și chiar prin armata sovietică existentă prin orașele țării, inclusiv
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Covurluiului, cu înălțimi între 60 m cea mai joasă, și până la 200 m la nord, podișul cu același nume, Covurlui, având forma de culmi deluroase ce ating altitudinea maximă de 300 m Câmpia Siretului inferior e o luncă joasă și umedă, pe când lunca Prutului e mai largă și aici, în sudul județului, se găsește zona cu cel mai înalt grad de seismicitate din România, al cărui epicentru se află pe falia Focșani-Nămoloasa Galați. Clima este temperat+continentală cu temperatura medie anuală
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
află partea sudică a Dealului Mare, șeaua Ruginoasa și Strunga, după care dăm în lunca Siretului. În partea de nord, se găsește partea sudică a Câmpiei Moldovei, căreia i se mai spune Depresiunea JijiaBahlui. La est, sunt șesuri cu văi umede și inundabile, iar coastele dealurilor au tendința de alunecări; cu toate acestea, pământurile având mult cernozion produc, prin munca locuitorilor, cantități mari de produse agricole. Clima este temperat-continentală de dealuri, cu o temperatură anuală medie, între +7-10 grade C. Temperatura
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în mâna sovieticilor. Aceștia s-au deplasat pe jos la plasa Sulița unde s-a format detașamentul cu direcția Botoșani spre a fi îmbarcați în tren. Acasă mamele au rămas cu ochii umezi de lacrimi și astfel viața românilor e tot mai grea, mai nesigură. Majoritatea românilor aveau moralul foarte scăzut din cauza celor trăite și în plus propaganda sovietică transmisă la radio, ziare și chiar prin armata sovietică existentă prin orașele țării, inclusiv
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
închipuirea în aceste zile de toamnă. În timp ce lumina pleacă nu știu pe unde... venind de nu știu unde întunericul, frunzele s-au așternut, tăcute, pe trotuare, s-au prefăcut într-un covor gros, roșu, cu largi pete aurii, cu miros de pământ umed; am hoinărit pe Strada Probei, pe Strada Melancoliei, pe Strada Calafatului... Acolo cânta, în urechea mea întristată, cânta un cântec Maria Tănase, un cântec de mahala: "Un țigan avea o casă, doi copii și o nevastă, nevasta era frumoasă, de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
exhalând o duhoare de gunoi de grajd și alte putreziciuni, emanată de niște chirpici, Părintele Vania fiind un harnic fabricant de chirpici, pe care îi vindea la preț bun. Mie mi se rupea inima de frică, atât în întunecata și umeda casă, teribil de ferecată, cât și în curtea mare. Preferam, totuși, această ogradă, unde mă jucam cu un câine care fusese odată foarte voinic, un câine de pază, arătând, în vremea când l-am cunoscut, jalnic; parcă era o jucărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unor pescăruși de noapte, care însoțesc corabia bătând molcom din aripi albăstrite. Să vă spună... Și peste toate acestea, care n-au contur întreg, nici sunet împlinit, ca imaginile tulburi ale visului, plutește tot atât de tulbure mirosul de corabie, neasemuit, lemn umed, sare, cânepă, catran - distilate laolaltă în același alambic. Tudoran a împrospătat firava tradiție a literaturii române, aceea a mării și a obiectelor ei plutitoare, atât de puțin pomenite de restul marilor și micilor autori autohtoni. Cu Toate pânzele sus !, aventura
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
era auzit îngânând cântece populare pe ritmul loviturilor de ciocan vibrate pe tălpile papucilor cărora le schimba pingelele. Nu se avea o sănătate prea bună și deseori se îmbolnăvea de bronșită. Cu certitudine, nu-l ajuta prea mult nici încăperea umedă unde lucra. Șchiopăta ușor. Mama, Angela Foschio, o femeie cu niște virtuți creștine deosebite, a fost formată la Institutul marelui educator veronez, don Nicola Mazza. Și ea s-a născut tot la Verona, pe 7 august 1831. Tatăl ei, Paolo
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Adigelui. Au încărcat puținele mobile pe un cărucior: două paturi, o masă, vreun scaun și vasele esențiale. Nu a trebuit prea mult pentru a mobila casa mică și sărăcuță. În schimb se înveșmântase de tăcere și liniște. Dar ambientul era umed și, în timpul lunilor de iarnă, devenea un ghețar. Un prieten de a-l său cleric, care s-a dus să-l viziteze, tremurând de frig, i-a sugerat: «De ce nu mergi să studiezi în biblioteca publică?». Aceasta a fost o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
semn clar de la Dumnezeu» Într-o seară de noiembrie, la o oră târzie, clericul Calabria se reîntorcea acasă după ce a asistat un tânăr grav bolnav. Pe atunci locuia la Verona, în Piazzetta Scalette Rubiani, 5. Era o seară rece și umedă. Strada era slab luminată de flăcările lămpilor pe gaz. A deschis poarta casei și s-a împiedicat într-un pachețel moale. S-a aplecat și a descoperit un copil adormit, încovrigat sub un ghemotoc de cârpe. L-a scos cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vîntului "rece" ce bătea dinspre mare cu regularitate, făcînd să danseze bărcile de-a lungul cheiului, iar lumea să se adăpostească pe terasele cafenelelor brusc, ca la un semn făcut de un magician malefic, briza înceta lăsînd loc unei călduri umede, un aer greu, încărcat de mirosuri dubioase provenind de la resturile din port. Apoi începea dansul țînțarilor văl de muselină bîzîind la urechi și lipindu-se de fața transpirată pentru ciupituri zdravene, căci delta Vardarului, aflată în apropiere, era un furnizor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cîștigat atîtea medalii. Și, oricum, nația era deja în temă cu rotunjimile ei, de cînd cu pictorialul din Playboy. Cele trei femei dezbrăcate sînt gimnaste din România. Au flămînzit, au luat bătaie, au cucerit medalii, au emoționat milioane de ochi umezi și acum își cer dreptul la viață. A trăi decent uneori înseamnă a-ți arăta sînii, poate chiar și părul pubian, frezat după moda mileniului al treilea. Lavinia, Claudia și Corina nu și-au aparținut niciodată. La Deva erau ale
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
ajuta pe bunica să răsădească niște roșii.De fapt, mai mult se juca.Așa se face că a luat săpăliga și a început să scormonească pământul ici și colo, la întîmplare.Deodată a observat o ridicătură de pământ negru și umed, aproape de tulpina prunului.A dat cu săpăliga și...explozie! Bunico, bunico, vino repede! Ce e asta? Ce se întâmplă aici? - Vai! Ce-ai făcut, Andrada? De ce-ai stricat casa furnicilor? Uite, s-au împrăștiat toate ouăle. Și bunica a
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
se dezbracă! Am doi zmei de bună cale, Doi!... nici vântul nu-i întrece! Am tovarăși doisprezece Și la brâu patru pistoale. Ceea ce supără îndeosebi pe cititorul de azi este erotica lui Alecsandri cu dulcegăria ei prea cunoscută. Zamfira cu umedă "guriță", cu flori pe "sînișor" consultă luna asupra simțirii din "inimioară", când pasărea doarme cu capul "sub aripioară". Elena fusese o "frumoasă îngerelă cu albe aripioare", dătătoare de "plăceri încîntătoare" și "dulci sărutări". Doi flăcăi mușcă sânul a două fete
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
decembre... Afară ninge prăpădind, Ninge secular... * Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este, Ning la cinematografe grave drame sociale, Pe când vântul hohotește-n bulevarde glaciale.. * Ningea bogat, și trist ningea... Penetrația umezelii pestetot, atmosfera cețoasă care înăbușe, crâșmele umede, murdare, zidurile vechi ce se dărâmă, pereții uzi și frigul, un mort evreiesc pe ploaie, o fată îngropată pe ploaie, toate acestea sfârșesc prin a da "nervi", prin e exaspera. Atunci, după o fază de prostrație, simțurile sunt cuprinse de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unei unice femei moarte, pe care poetul o evoacă în mediul casnic, până și în bibliotecă: Biblioteca mă-nconjoară, stearpă De-nvățătură - pentru ce mă doare. Păianjenii descântă, ca pe-o harpă, Pe fire lungi, tăcerea fără soare Și plictiseala, umedă, coclită, Apasă peste viața-mbătrînită. Capitolul XXVI TRADIȚIONALIȘTII ION PILLAT Ion Pillat (1891-1945) a început cu poeme de un parnasianism exuberant, țipător, sub direcția lui Al. Macedonski, însă cu reminiscențe din mai toți poeții români (Bolintineanu, Alecsandri, Eminescu, Coșbuc). Impulsiunile sălbatece
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]