69,333 matches
-
fiecare își alegea tema care i se părea cea mai interesantă. În această auto-organizare, propunerile lor măreau paletă de alegere a tematicilor, acesta fiind avantajul față de lecțiile în care tema este la libera alegere, unde se lucrează individual și nu colectiv. Sfera temelor mergea de la o factură suprarealista până la cea cu tentă social-politică. Cea mai interesantă idee, în cadrul schimbării de roluri între profesor și elev, a fost reproducerea unui catalog cu toate materiile, dat din mână în mână pentru ca elevii să
Școala de artă activistă () [Corola-website/Science/295701_a_297030]
-
să plece împreună cu angajații orfelinatului și cu toți copiii în lagărul de exterminare de la Treblinka, refuzând un pașaport american. Marșul lui alături de cei 200 de copii cu care s-a urcat în tren reprezintă un manifest al solidarității și rezistenței colective împotriva anulării dreptului la viață și dreptului de a avea o copilărie decentă, pentru care Korczak a luptat întreaga lui existența. Janusz Korczak și-a teoretizat practică pedagogica și experiențele de lucru alături de copii în studii și cercetări care au
Respect pentru copilărie () [Corola-website/Science/295708_a_297037]
-
ar cultiva acest „sentiment de comuniune” în plan afectiv, ar fi capabili sa empatizeze cu semenii lor; același sentiment, în planul cunoașterii, i-ar face pe oameni sa valorizeze relațiile cu ceilalți, în virtutea ideii că bunăstarea individuală derivă din bunăstarea colectivă; în planul comportamental, toate aspirațiile și sentimentele umane ar putea fi transpuse în acțiuni menite să asigure atât afirmarea individuală, cât, mai ales, dezvoltarea comunității în ansamblul ei. În felul acesta, „sentimentul de comuniune” este cel mai de preț stimulent
Educația prin Teatrul Educaţional () [Corola-website/Science/295709_a_297038]
-
o parte, întâlnirea cu probleme cu care se confruntă zilnic și la care se pot raporta critic prin faptul că le sunt prezentate mai neutru (prin vocea altora) și, pe de altă parte, întâlnirea cu propriul lor rol, individual și colectiv, într-o posibilă soluționare a acestor probleme. Putem vorbi astfel despre o diferență care mi se pare semnificativă între spectatorul cultural (care a învățat ritualul comportamental standard la teatru, spectator îmblânzit de convenții moștenite) și spectatorul existențial (cel care trăiește
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
trebui să se construiască în acest sens ar fi un teatru fără spectator, un teatru în care spectatorii nu vor mai fi spectatori, unde participanții vor învăța lucruri, în loc să fie prizonierii unor imagini, să devină participanți activi într-un spectacol colectiv, în loc să fie privitori pasivi. (...) Cuvântul „teatru” este purtător al ideii de comunitate, opus ideii de reprezentare distanță”. (Jacques Rancière - <b>Le spectateur émancipé</b>, Fabrique Editions, 2008). Ieșirea din prizonieratul imaginii face că teatrul să nu mai funcționeze doar ca
Al cui este teatrul pentru copii și adolescenți? () [Corola-website/Science/295713_a_297042]
-
teatrul să formeze, într-un context politic românesc fundamentat pe valori neoliberale și pe dominația pedogogiei competiției? Cum poate teatrul să submineze hegemonia selecției exclusiviste, bazate pe întrecerea premianților? Cum poate teatrul să creeze laboratoare de educație socială și empatie colectivă, în care cunoașterea prin experiențe de viață diferite să întemeieze o pedagogie a generozității și a lucrului în echipă, necesare oricărei gândiri comunitare? Cum poate un spectacol de teatru să le vorbească adolescenților și copiilor despre inegalități și inechități sociale
Al cui este teatrul pentru copii și adolescenți? () [Corola-website/Science/295713_a_297042]
-
și sinagoge. În timpul răzvrătirii au mai murit și 30 de soldați și 200 de legionari, multe alte sute de combatanți și civili fiind răniți. Cantitatea de crime nu e mare comparativ cu alte orori ale istoriei noastre, dar prefigurează suferința colectivă a evreilor din timpul războiului mondial. Brunea-Fox povestește grozăvia acelor timpuri, când baricadat în propria casă, încercând să intuiască ce se întâmplă, terifiat de gândul că ar putea fi ridicat în orice moment, când în căutarea victimelor măcelului, unele rude
În zilele de 21-23 ianuarie se împlinesc 73 de ani de la rebeliunea legionară din 1941. Fragment din ”Orașul Măcelului”, cartea-document a lui F. Brunea-Fox despre pogromul din București. () [Corola-website/Science/295733_a_297062]
-
100 de pagini este la o calitate la care se ridică puține scrieri cu caracter memorialistic sau jurnalistic de la noi și este păcat că, în vâlva zilnică, atât pogromul cât și povestea care îl comemorează s-au pixelat din memoria colectivă, asemenea cadavrelor din fotografiile găsite în cartea jurnalistului (Adi DOHOTARU). ÎN PĂDUREA JILAVA În vreme ce gonim spre pădurea Jilavei, recapitulez destăinuirile dimineții, - devastări, omoruri -, cari s-au asociat să împlinească o stare de suflet cu penibila surpriză a unui drum
În zilele de 21-23 ianuarie se împlinesc 73 de ani de la rebeliunea legionară din 1941. Fragment din ”Orașul Măcelului”, cartea-document a lui F. Brunea-Fox despre pogromul din București. () [Corola-website/Science/295733_a_297062]
-
Școala noastră”</i>?</b> Ideea filmului a pornit, de fapt, de la frustrare mea personală că activist: în ultimii 20 de ani am văzut sute de rapoarte și de strategii pe romi, care au schimbat însă prea puțin înțelegerea noastră umană, colectivă asupra problemelor cu care se confruntă romii și a rolului nostru în rezolvarea lor. Am sperat că o abordare diferită - o poveste reală, simpla, cu oameni pe care ajungi să îi cunoști - poate să ne ajute să înțelegem, măcar la
„Filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea” () [Corola-website/Science/295717_a_297046]
-
țara, si noi descopeream faptul că multe dintre micile noastre necazuri personale erau, de fapt, structurate social, pentru a tine femeile „la locul lor”. Această cunoaștere ne-a dat curajul să ne schimbăm aranjamentele sociale de zi cu zi. Identificarea colectivă cu povestea personală În „Teatrul Forum”, cănd povestea este pusă în scenă, ea nu mai aparține doar persoanei care o spune. Povestea fiecăruia este doar materia primă din care se creează scenă, cu care toți cei din grup trebuie să
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
există pic de eroism, de glorie. Era ca și cum ea ducea povară tuturor celor șase milioane de victime”. A doua oară, două zile mai târziu, Lubetkin a vorbit public: „Renunțând la persoana întâi, și-a tradus experiență personală într-o narațiune colectivă,” întruchipând „evreul nou”, care s-a luptat cu nazismul și astfel „a răspuns unei nevoi colective” de a ști că nu toți evreii s-au dus la tăiere că mieii. Lubin analizează rolul extins al martorilor la mărturia lui Lubetkin
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
victime”. A doua oară, două zile mai târziu, Lubetkin a vorbit public: „Renunțând la persoana întâi, și-a tradus experiență personală într-o narațiune colectivă,” întruchipând „evreul nou”, care s-a luptat cu nazismul și astfel „a răspuns unei nevoi colective” de a ști că nu toți evreii s-au dus la tăiere că mieii. Lubin analizează rolul extins al martorilor la mărturia lui Lubetkin: „Lubetkin le permite martorilor mai mult decât să-i faciliteze pur și simplu mărturia; le permite
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
o modeleze, să îi determine formă narativa și utilizarea simbolică. Subsumându-se grupului, ea spune o poveste pe care ceilalți au nevoie s-o audă”. Traumă personală a Ziviei Lubetkin a fost recalibrata extrem de repede de la experiența personală la imagine colectivă. Mă întreb dacă și cum a ajutat-o emoțional o reinterpretare atât de radicală a poveștii, desi îmi imaginez alinarea pe care i-a adus-o însemnătatea poveștii pentru noua ei comunitate. Cu mari costuri personale, un povestitor poate mobiliza
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
trecând de la activități cu femei la adolescenți, Lacy a continuat să problematizeze povestea personală. O interesează lucrurile pe care poveștile adolescenților le dezvăluie despre adolescenți ca grup social. Îi ajută pe tineri să analizeze condițiile sociale care le determină comportamentul colectiv. Poveștile au devenit material pentru spectacole și pentru o programă educațională care este construită pornind de la adolescenți ca indivizi și mergând către relațiile lor personale, legăturile instituționale și de familie, până la poziția lor publică: „Îi întrebam cum se poartă oamenii
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
explozivă soliditate și bogăție adunată într-un cort, pentru cîteva zile, adică, în hăul hulpav dintre societate și stat, destinul creației, al artei într-o zonă abandonată, spoliată precum a noastră. La Art Safari mi-am văzut cu ochii destinul colectiv, obiectiv, bogăția disipată, insistența și persistența artei, care nu încetează să producă valori asemenea naturii, iar pentru asta, pentru această tristețe revelatoare, pentru prilejuirea acestei străfulgerări melancolice trebuie, desigur, să fiu recunoscător. Viteza capitalului nud provoacă viziuni unice. Încolo, cele
Art Safari, arta la cort, dispART (vedute asupra banului nud) () [Corola-website/Science/295769_a_297098]
-
mască culturii este folosită pentru a acoperi hidra speculației imobiliare concrete”[8]. Maschează o violență tacită și complexă aplicată celor mai vulnerabile grupuri sociale urbane: cele inutile capitalismului contemporan. Acestea sunt dislocate și marginalizate atât fizic cât și din mentalul colectiv prin ample procese de gentrificare. Cealaltă față a „orașului creativ” este „orașul revanșist” (Neil Smith). Acesta desemnează structura complexă de represiune a oricărei rezistente la gentrificare[9]. Orașul revanșist își arată colții prin acțiuni abuzive și violente ale forțelor de
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
de Antonescu și regimul său împotriva populației evreiești ce locuia în această regiune: crearea ghetourilor și a lagărelor de concentrare sau deportarea acestora în Transnistria. Aceste fapte pur și simplu nu există. Ele au fost sistematic șterse din memoria noastră colectivă. După Traian și Decebal. (Din filele istoriei gay în România) De / cu: Paul Dunca, Mihaela Michailov Scenografia: Andrei Dinu Producția: Salonul de Proiecte, București Cum „se trăia gay” înainte de 1989 în România? Care erau locurile de întâlnire? Care erau ritualurile
STAGIUNEA TIR - TEATRUL ISTORIILOR RECENTE // SEPTEMBRIE-OCTOMBRIE 2014 () [Corola-website/Science/295784_a_297113]
-
corul) politicienilor) - menține arta în sfera dominației ideologiei esteticului, aparent separată de un dialog cu realitatea socio-politică a lumii. Scena artistică autohtonă se remarcă printr-o reticență problematică față de orice apropiere de social și politic. Experiența comunistă, rememorată ca traumă colectivă, legitimează arta ne-critică, apolitică și mai ales „frumoasă.” Arta vizuală contemporană îmbracă formele life-style-ului capitalist, mizând pe reciclarea discursurilor estetice ale secolului trecut. Valorile artei contemporane, revendicate exclusiv din sfera esteticului și implicit subordonate tendințelor neoliberale și conservatoare, ignoră
De la experiența personală la arta politică şi activism anti-discriminare LGBT () [Corola-website/Science/295794_a_297123]
-
AFCN - Administrația Fondului Cultural Național și inițiat de Asociația Culturală REPLIKA</b>, în colaborare cu <b>Teatrul de Comedie</b>. Partenerii proiectului: Centrul Step by Step pentru Educație și Dezvoltare Profesională Teatrul Vasilache, Botoșani Școala Gimnazială Nr. 55, București Asociația Colectiv A, Cluj Asociația ADO - Artă Pentru Drepturile Omului Think Outside The Box Șapte Seri Gazeta de Artă Politică Echipa proiectului: Mihaela Michailov, Radu Apostol, Maria Mandea, Bogdan Burlăcianu, Viorel Cojanu, Mihaela Rădescu, Vlad A.Arghir, Carmen Anghelescu (psiholog, consultant de
Comunicat: Teatrul Drepturilor Copilului ajunge în țară! () [Corola-website/Science/295798_a_297127]
-
de povești-mărturii ale unor comunități pe cale de dispariție. Spectacolul își propune revalorizarea poveștilor, a problemelor și culturii unor categorii sociale deseori ignorate în teatrul românesc de dupa 1989: comunitățile muncitorești.</i> Valea Jiului că regiune și colectivitate a rămas prezenta în imaginarul colectiv și istoria recentă a României. Mi-a devenit clar odată ce am inceput sa locuiesc cu precădere în afara ei, mai ales din interacțiuni, că numele localităților care o compun sunt mai puțin cunoscute. Sintagma „Valea Jiului” însă evocă familiaritate, una nu atât
Despre performarea realităților din Valea Jiului în teatrul SubPământ () [Corola-website/Science/295797_a_297126]
-
prim plan a unor adevăruri trăite mai degrabă decât a unui adevăr istoric aduce o contribuție semnificativă tocmai la astfel de lupte asupra conturării istoriei recente în spațiul românesc. Prin forță performativă a acestui demers artistic, amintirile individuale și memoria colectivă a comunităților din Vale scurtcircuitează adevărul istoric dominant, deschid posibilitatea completării acestuia cu perspectiva unor colectivități marginale(izate). Evenimentele capătă înțelesuri multiple, nume, fete, dimensiuni: disponibilizările sunt momente de confuzie profundă, înconjurate de zvonuri și nesiguranță; viață după accidentele din
Despre performarea realităților din Valea Jiului în teatrul SubPământ () [Corola-website/Science/295797_a_297126]
-
Mihaela Michailov Performer: Katia Pascariu Regia: Alexandru Mihaescu Muzică: Eduard Jak Neumann Mișcare scenică: Farid Fairuz Copii răi este un spectacol despre sistemul de educație din România, despre formele de violență care transformă o pedeapsă aparent banală într‑o amenințare colectivă, despre relațiile de putere copii‑profesori‑părinți, despre influența grupului în luarea unor decizii personale, despre pericolul abandonului școlar. Copii răi este povestea unei fetițe de unsprezece ani care colecționează elastice și visează girafe. În jurul ei, toți copiii scriu frumos
Platforma de Teatru Educațional (4−29 octombrie) () [Corola-website/Science/295789_a_297118]
-
încă de la bun început, cu scopul de a-l elimina în calitate de unic moștenitor al tatălui asasinat. În locul nebuniei performative a lui Hamlet ca modalitate de investigare a adevărului, aici societatea e cea care stârnește nebunia lui Hamlet, folosind un joc colectiv pentru a deforma realitatea în care acesta ar trebui să joace. Cu toate astea, se pare că Zagreb, un metonim pentru Croația, este cel mai restrictiv în privința spectacolelor tale; ai reușit, într-un final, să prezinți <b>Zoran Đinđić<i
„Teatrul care face din actor o temă politică” () [Corola-website/Science/295792_a_297121]
-
proaspăt al maselor după înfrângerea comunismului pe 16 noiembrie și să ne exprimăm pe această cale regretul că n-am observat mai din timp iminența pericolului bolșevic-etatist gata-gata să zguduie „pacea socială” a unei Românii membră UE și NATO, membrii colectivului GAP vă invită să lecturați câteva fragmente dintr-o relatare de la „firul ierbii” despre procesul electoral din perioada interbelică. Filip Brunea-Fox a fost, alături de Geo Bogza și Tudor Teodorescu-Braniște, unul dintre jurnaliștii de reportaj cei mai sensibili la realitățile sociale
Scene din campania electorală din București: Alegerile din 1927 văzute de Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/295803_a_297132]
-
femeii în absența femeii, sunt teme care reconfigurează relieful spectacolelor actuale. Spectacole-luări de poziție, cum ar fi Divas (cu Imola Kézdi, Csilla Albert, Zsuzsanna Vass și Missy, regia Ferenc Sinkó), <b>Parallel</b> (cu Lucia Mărneanu și kata bodoki-halmen, text colectiv, regia Leta Popescu și Ferenc Sink<em>ó</em>), <b>Habemus Bebe</b> (cu Dana Voicu, Lala Mișosniky și Carmen Florescu, text Elena Vlădăreanu, regia Robert Bălan), <b>Del Duma: Vorbește-le despre mine!</b> (cu Mihaela Drăgan, text Mihaela
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]