68,361 matches
-
Comandantul suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Franța<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Șef al Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Șeful Marelui Cartier general al Armatei României<br>" Motivația: "Comandantul Armatei 2 române<br>" Motivația: "Comandantul Armatei 1 române<br>" Motivația: "Comandantul Trupelor din Transilvania<br>" Motivația: Ordinea este cea a acordării distincțiilor. Ordinea este cea a acordării distincțiilor.
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
br>" "Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Franța<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Șef al Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Șeful Marelui Cartier general al Armatei României<br>" Motivația: "Comandantul Armatei 2 române<br>" Motivația: "Comandantul Armatei 1 române<br>" Motivația: "Comandantul Trupelor din Transilvania<br>" Motivația: Ordinea este cea a acordării distincțiilor. Ordinea este cea a acordării distincțiilor.
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
din Franța<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Șef al Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Șeful Marelui Cartier general al Armatei României<br>" Motivația: "Comandantul Armatei 2 române<br>" Motivația: "Comandantul Armatei 1 române<br>" Motivația: "Comandantul Trupelor din Transilvania<br>" Motivația: Ordinea este cea a acordării distincțiilor. Ordinea este cea a acordării distincțiilor.
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
Briansk, Oriol și Kursk. „Republica” a servit ca un test pentru un guvern colaboraționist rus sub conducerea SS-ului în Reichkommissariat-ul Moscovei. Prin dimensiuile sale, depășea teritoriul Belgiei. A avut un statut de formațiune statală națională și propriile forțe armate = Armata Populară Rusă de Eliberare (abreviat, RONA), care erau relativ eficiente, fiind create după structura organizatorică a milițiilor populare și constau din 14 batalioane (conform unor surse diverse, de la 12 la 20.000 de soldați). Către momentul evacuării (din cauza avansării sovieticilor
Republica Lokot () [Corola-website/Science/333920_a_335249]
-
până la moarte. Născut la Stuttgart, el a fost fiul cel mare al lui Frederic Karl, Duce de Württemberg-Winnental și a Eleonore Juliane de Brandenburg-Ansbach. Și-a succedat tatăl că Duce de Württemberg-Winnental în 1698. Că un comandant de succes de armată în serviciul împăratului Sfanțului Imperiu Român, el s-a convertit la româno catolicism în 1712. A avut succes militar sub conducerea Prințului Eugen de Savoia în Războiul spaniol de succesiune că și în războiul împotriva turcilor. În 1719 a fost
Karl Alexander, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/333938_a_335267]
-
Winston Churchill. Ca urmare, Hitler a ordonat "Luftwaffe" și "Kriegsmarine" să se pregătească pentru debarcarea forțelor terestre germane în Anglia - Unternehmen Seelöwe. "Luftwaffe" trebuia să distrugă RAF, iar "Kriegsmarine" a primit ordinul să facă toate pregătirile necesare pentru transportarea forțelor armatei terestre ("Heer") peste Canalul Mânecii. "Luftwaffe" trebuia să își finalizeze prima obiectivele. Odată ce RAF avea să fie distrusă, Hitler și Göring spera că Regatul Unit să cedeze, iar operațiunea amfibie să nu mai fie necesară. Dacă, în ciuda distrugerii forțelor lor aeriene
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
doilea front european (Operațiunea Overlord) și să ducă mai apoi o campanie victorioasă în Europa Occidentală. Bătălia Angliei le-a asigurat aliaților occidentali o bază folosită pentru lansarea unei campanii care avea să îi ducă în final la joncțiunea cu Armata Roșie sovietică în Europa Centrală la sfârșitul lunii mai 1944 și la înfrângerea finală a Germaniei Naziste.
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
franceze, cum ar fi Republica Congo, precum și în alte țări francofone, inclusiv Burundi și Rwanda; este, de asemenea răspândită în alte țări nevorbitoare de franceză, cum ar fi Guineea Ecuatorială. Franța are baze militare în Gabon, Senegal, Djibouti, Mayotte și Réunion. Armata Franceză este de asemenea desfășurată în Mali, Ciad, Republica Centrafricană, Somalia și Coasta de Fildeș. Din punct de vedere critic, termenul „Françafrique” este folosit în general în prezent în mass-media pentru a descrie relația economică și diplomatică complexă pe care Franța
Françafrique () [Corola-website/Science/333945_a_335274]
-
În funcție de autori, „Françafrique” a existat încă din sau nu în guvernul lui Nicolas Sarkozy. Din 2012, mulți autori vorbesc despre o „întoarcere a Françafrique” sub guvernarea François Hollande. La 14 iulie 2013, trupele din 13 țări africane au mărșăluit cu armata franceză în timpul paradei de Ziua Bastiliei în Paris, pentru prima dată de când trupele coloniale franceze s-au dizolvat.
Françafrique () [Corola-website/Science/333945_a_335274]
-
el activitatea artistică în acea seară. O parte din texte erau scrise și interpretate de către Ion Popescu - Lac. Se spune că, după spectacol, Constantin Tănase i-ar fi felicitat pe artiștii-arhitecți și le-ar fi spus: „ Măi copii, după ce terminați armata, lăsați naibii arhitectura și veniți la mine, dacă vreți să împușcați francul!” Din păcate, în scurtă vreme evenimentele s-au precipitat, iar România a trecut printr-o perioadă dură, în care umorul nu mai era gustat de cei veniți la
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
deși starea sa de sănătate se înrăutățește în cursul anilor 70 ai secolului XX. Pe băncile facultăți o cunoaște pe Elena Teodorescu, fiica colonelului Alexandru Teodorescu, șeful Birourilor 2 și 3 (Informați și Contrainformații Militare) de la Corpul 7 Teritorial de Armată. Cei doi se căsătoresc în 1946, iar în 1947 se naște primul lor fiu, Alexandru Valentin Popescu, care își moștenește bunicul, ajungând el însuși la gradul de colonel în Armata României. Al doilea fiul, Gabriel Mircea Popescu, se naște în
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
3 (Informați și Contrainformații Militare) de la Corpul 7 Teritorial de Armată. Cei doi se căsătoresc în 1946, iar în 1947 se naște primul lor fiu, Alexandru Valentin Popescu, care își moștenește bunicul, ajungând el însuși la gradul de colonel în Armata României. Al doilea fiul, Gabriel Mircea Popescu, se naște în 1954 și, de data aceasta, moștenește atracția spre arte a tatălui, devenind muzician. Din păcate, Gabriel moștenește și caracterul bolnăvicios al tatălui său, stingându-se din viață la numai 56
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
muncitorească de solidaritate organizată la sala „Eforie” și la care au vorbit, printre alții, profesorul Iancu State Ciuboțel, ziaristul Corneliu Tălășan și țăranul Manea Strapalea. Guvernul conservator este înlocuit în martie 1907 cu un guvern liberal care înăbușă răscoala cu ajutorul armatei. Frământat de griji, Iancu Urmatecu moare, iar convoiul funerar se intersectează pe Calea Victoriei cu un coloană de furgoane ce-i ducea pe răsculați la închisoarea Malmaison, printre cei arestați aflându-se și Strapalea. După moartea lui Urmatecu, Amelica intră în
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
făcea parte slt. Ion Sântu este trimis în Dobrogea. Luptele grele, înfrângerea rapidă și retragerea înspre Moldova îi oferă ocazia lui Ionel să observe mizeria adusă de război. Oprit la Târgu Bujor, tânărul ofițer este uimit să afle că în timp ce armata se deplasa pe jos familia Poroineanu primise la dispoziție un tren particular pentru a-și evacua mobila. În aceeași seară, Ivan Maximovici este arestat ca spion, dar Ionel îl ajută să fugă. Ca urmare a ultimelor evenimente, tânărul simte că
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
a așa-numitului „Plan Manstein” al Wehrmachtului, cunoscut cu numele de cod "Fall Gelb" (Planul Galben). Acest plan operațional prevedea o ofensivă prin zona muntoasă puternic împădurită a Ardenilor pentru încercuirea forțelor aliaților din Belgia și nord-estul Franței. Grupul de Armate al Germaniei a traversat râul Meuse pentru cucerirea Sedanului și croirea unui drum spre nord-vest spre Canalul Mânecii, pentru prinderea în încercuire a forțelor aliate care înaintau spre răsărit în Belgia, conform strategiei franceze cunoscute ca „Planul Dyle”. Sedan era situat
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
pod germane din zilele de 15-17 mai au eșuat datorită necoordonării și confuziei. După cinci zile de la cucerirea podurilor, germanii au atins malurile Canalului Mâncii. Victoria de la Sedan a asigurat atingerea obiectivului operațional al "Fall Gelb" - încercuirea celor mai puternice armate aliate, inclusiv a Corpului Expediționar Britanic. Bătăliile care au urmat au distrus restul armatei terestre franceze și au alungat forțele britanice de pe continent, care a avut ca rezultat capitularea Franței din iunie 1940. Pe 10 mai 1940, "Wehrmacht" a invadat
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
cinci zile de la cucerirea podurilor, germanii au atins malurile Canalului Mâncii. Victoria de la Sedan a asigurat atingerea obiectivului operațional al "Fall Gelb" - încercuirea celor mai puternice armate aliate, inclusiv a Corpului Expediționar Britanic. Bătăliile care au urmat au distrus restul armatei terestre franceze și au alungat forțele britanice de pe continent, care a avut ca rezultat capitularea Franței din iunie 1940. Pe 10 mai 1940, "Wehrmacht" a invadat Luxemburgul, Olanda și Belgia. Înaintarea germană în Olanda a fost constantă, chiar dacă nu întotdauna
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
care a avut ca rezultat capitularea Franței din iunie 1940. Pe 10 mai 1940, "Wehrmacht" a invadat Luxemburgul, Olanda și Belgia. Înaintarea germană în Olanda a fost constantă, chiar dacă nu întotdauna conform planului. Până pe 12 mai, elemente ale Grupului de Armată B se apropiau de orașele Rotterdam și Amsterdam, în vreme ce în Belgia centrală erau în apropierea pozițiilor defenisive aliate de pe râul Dyle, la est de Brussels. Răspunzând invaziei, Grupul de Armată I aliat de sub comanda lui Gaston Billotte, având în componență
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
întotdauna conform planului. Până pe 12 mai, elemente ale Grupului de Armată B se apropiau de orașele Rotterdam și Amsterdam, în vreme ce în Belgia centrală erau în apropierea pozițiilor defenisive aliate de pe râul Dyle, la est de Brussels. Răspunzând invaziei, Grupul de Armată I aliat de sub comanda lui Gaston Billotte, având în componență Armatele I, a VII-a, a IX-a franceze și BEF, au înaintat spre râul Dyle, în conformitate cu planul omonim - o ofensivă menită să oprească înaintarea germană în Belgia. Ofensiva Grupului
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
B se apropiau de orașele Rotterdam și Amsterdam, în vreme ce în Belgia centrală erau în apropierea pozițiilor defenisive aliate de pe râul Dyle, la est de Brussels. Răspunzând invaziei, Grupul de Armată I aliat de sub comanda lui Gaston Billotte, având în componență Armatele I, a VII-a, a IX-a franceze și BEF, au înaintat spre râul Dyle, în conformitate cu planul omonim - o ofensivă menită să oprească înaintarea germană în Belgia. Ofensiva Grupului de Armată B german nu era decât o diversiune. Principala lovitură
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
aliat de sub comanda lui Gaston Billotte, având în componență Armatele I, a VII-a, a IX-a franceze și BEF, au înaintat spre râul Dyle, în conformitate cu planul omonim - o ofensivă menită să oprească înaintarea germană în Belgia. Ofensiva Grupului de Armată B german nu era decât o diversiune. Principala lovitură a "Fall Gelb" a fost dată de Grupul de Armate A prin Ardeni în Luxemburg și sudul Belgiei. Odată ce aceste regiuni slab apărate au fost cucerite, "XIX. Panzerkorps" de sub comanda lui
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
BEF, au înaintat spre râul Dyle, în conformitate cu planul omonim - o ofensivă menită să oprească înaintarea germană în Belgia. Ofensiva Grupului de Armată B german nu era decât o diversiune. Principala lovitură a "Fall Gelb" a fost dată de Grupul de Armate A prin Ardeni în Luxemburg și sudul Belgiei. Odată ce aceste regiuni slab apărate au fost cucerite, "XIX. Panzerkorps" de sub comanda lui Heinz Guderian trebuia să lovească la Sedan, pe râul Meuse. Cucerirea Sedanului urma să le permită germanilor înaintarea în interiorul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
teritoriului francez neapărat și mai departe, Spre canalul Mânecii, în spatele forțelor mobile aliate aflate în Belgia. Germanii urmau să înfăptuiască o încercuire strategică de amploare. Pentru această ofensivă, "Înaltul Comandament German (OWK)" (German High Command) i-a asigurat Grupului de Armată A cea mai puternică concentrare de forțe motorizate și blindate. Deși Grupului de Armată B îi fuseseră alocate 808 tancuri, peste un sfert dintre acestea erau tipuri ușoare - Panzer I și Panzer II. Tipurile grele de tancuri - Panzer III și
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
în Belgia. Germanii urmau să înfăptuiască o încercuire strategică de amploare. Pentru această ofensivă, "Înaltul Comandament German (OWK)" (German High Command) i-a asigurat Grupului de Armată A cea mai puternică concentrare de forțe motorizate și blindate. Deși Grupului de Armată B îi fuseseră alocate 808 tancuri, peste un sfert dintre acestea erau tipuri ușoare - Panzer I și Panzer II. Tipurile grele de tancuri - Panzer III și Panzer IV - au fost repartizate Grupului de Armată A, care avea nevoie de cele
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
motorizate și blindate. Deși Grupului de Armată B îi fuseseră alocate 808 tancuri, peste un sfert dintre acestea erau tipuri ușoare - Panzer I și Panzer II. Tipurile grele de tancuri - Panzer III și Panzer IV - au fost repartizate Grupului de Armată A, care avea nevoie de cele mai bune mașini de luptă, pentru obținerea victoriei la Sedan. Grupul de Armată A a primit 1.753 de tip greu. După sfârșitul primei conflagrații mondiale, Statul Major francez a proclamat că palnul unui
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]