68,361 matches
-
tipuri ușoare - Panzer I și Panzer II. Tipurile grele de tancuri - Panzer III și Panzer IV - au fost repartizate Grupului de Armată A, care avea nevoie de cele mai bune mașini de luptă, pentru obținerea victoriei la Sedan. Grupul de Armată A a primit 1.753 de tip greu. După sfârșitul primei conflagrații mondiale, Statul Major francez a proclamat că palnul unui atac viitor german prin sectorul Aredeni-Sedan este nerealizabil. Comandanții francezi consideratu că terenul accidentat din regiune nu poate fi
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
coloanele mecanizate urma să dureze între cinci și nouă zile. Aprecierile strategilor francezi au fost contrazise de aplicația militară organizată în 1938. În acel an, generalul André-Gaston Prételat a condus manevrele care s-au desfășurat conformu unui scenariu în care armata germană lansa un atac cu șapte divizii, din care patru de infanterie motorizate și două brigăzi de tancuri. Aplicația a demonstrat că apărarea franceză urma să cedeze. Rezultatul a fost o înfrângere de o așa natură, încât s-a pus
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de infanterie motorizate și două brigăzi de tancuri. Aplicația a demonstrat că apărarea franceză urma să cedeze. Rezultatul a fost o înfrângere de o așa natură, încât s-a pus problema dacă nu cumva publicare raportului ar fi afectat moralul armatei. La sfârșitul lunii martie 1940, un raport destinat lui Gamelin numea pozițiile defensive de la Sedan, ultima poziție „fortificată” de pe Meuse care închidea poarta de acces către interiorul Franței, ca fiind „complet inadecvată”. Prételat a identificat în mod corect faptul că
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
ore, iar traversarea râului ar fi fost făcută într-o singură zi. Această estimare avea să se dovedească doar cu trei ore mai lungă decât cele 57 de ore de care au avut nevoie germanii pentru atingerea obiectivului strategic propus. Armata franceză a aprobat măsuri pentru îmbunătățirea fortificațiilor în toamna anului 1939, dar condițiile meteo nefavorabile din acea iarnă a împiedicat transportul în zonă a tuturor materialelor necesare lucrărilor și turnarea betoanelor. Pe 11 aprilie 1940, generalul Charles Huntziger a cerut
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
curent cu stadiul operațiunilor. Pantele terasate ale malurilor râului Meuse, la care se adăugau ceea ce părea în fotografiile de recunoaștere drept un lanț formidabil de buncăre și linii defensive, l-au făcut pe feldmareșalul Gerd von Rundstedt, comandantul Grupului de Armată A, să pună la îndoială planul lui Guderian, care alesese Sedanul ca locul în care să se depună cel mai important efort militar. Pentru ca să se ia o decizie corectă cu privire la fortificațiile identificate, a fost convocată pentru analiză o echipă de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
înclinat definitiv balanța în favoarea planului de atac conceput de Guderian. Generalul Huntziger era convis că fortificațiile din beton îi vor asigura siguranță în zona Sedanului, de vreme ce el respingea din capul locului orice posibilitate de declanșarea a atacului german prin Ardeni. Armata a II-a a construit fortificații turnând aproximativ 52.000m3 de beton de-a lungul frontului, dar foarte puțin în sectorul Sedan. În septembrie 1939, la începutul războiului, existau doar 42 de buncăre care să protejeze capetele de pod de la
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
211 de lângă podul Pont Neuf. Această zonă neapărată permitea desfășurarea unui atac dinspre nord, forțele germane putând folosi un drum aflat în stare bună pentru deplasarea pe direcția Fleigneux-Saint-Menges-Glaire-Sedan. Sistemele defensive de la Sedan nu era întărit cu câmpuri minate corespunzătoare. Armata a II-a franceză trebuia să apere un front de 70 km și primse pentru plasarea pe teren doar 16.000 de mine. Dintre aceste, 7.000 de mine fuseseră încredințate diviziilor de cavalerie, care trebuiau săle monteze în calea
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
acestea, Divizia de infanterie a 55-a a primit doar 422. Nici măcar toate acestea nu au fost plasate pe teren, iar unele dintre câmpurile minate au fost dezafectate sau mutate când s-a început construirea unor buncăre în zona Sedan. Armata germană a înaintat prin sudul Belgiei pe 12 mai, iar generalii Ewald von Kleist și Guderian au declanșat atacurile asupra punctelor stabilite în prealabil. Kleist era superiorul direct al lui Guderian, fiind la comanda "Panzergruppe von Kleist" , format din XLI
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
mai la vest de Sedan. Kleist considera că acest atac ar fi evitat o dublă traversare a Meusei (la Sedan) și canalul Ardennes (la vest de Sedan). Mai mult, atacul acesta ar fi fost dat la linia de joncțiune dintre Armatele a IX-a și a II-a franceze. Guderian și-a contrazis superiorul, demonstrând că atacul plănuit de Kleist avea să expună flancul trupelor în înaintare în raza de acțiune a artileriei fortăreței Charleville-Mézières, aflată la 25 km nord-vest de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și a X-a trebuia să declanșeze atacul principal la nord de Sedan și să cucerească dealurile Marfee din flancul orașului. Divizia a X-a Panzer trebuia să traverseze Meuse la sud de Sedan și să apere flancul sudic al armatelor germane. De-a lungul întregii zile, numeroase efective și cantități mari de echipament au fost concentrate la nord de Meuse în vederea traversăii. Forțele germane blindate au fost constituite din Divizia I Panzer, Divizia a II-a Panzer și Divizia a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de artilerie să ocupe poziții noi pentru atacul împotriva Sedanului. În loc să se bazeze pe artilerie, Guderian a cerut creșterea la maxim a sprijinului din partea "Luftwaffe". În primele câteva zile, aviația germană va fi folosită în special pentru sprijinirea Grupului de Armată B. Cel mai importat sprijin aerian în luptele de la Sedan avea să fie asigurat de "Luftflotte 3" (Flota aeriană 3). Dacă la începutul luptelor numărul de escadrile aeriene implicate în lupte a fost limitat, numărul avioanelor "Luftwaffe" a crescut foarte
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
88 și bombardiere ușoare Dornier Do 17, 250 de bombardiere în picaj Ju 87, 500 de avioane de vânătoare Messerschmitt Bf 109 și 120 de avioane bimotor de vânătoare Messerschmitt Bf 110. În sectoarele Longwy, Sedan și Namur erau amplasate Armatele I și a IX-a franceze, formate din divizii de rezerviști slab antrenați. Rezervele erau minime, iar unitățile franceze erau echipate cu arme depășite moral. Cele două divizii (55 și 71), care erau de categorie B, aveau să sufere greul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
susținute era imposibilă. "Luftwaffe" trebuia să aibă rolul principal în sprijinirea atacului forțelor terestre. Guderian a raportat că avea la dispoziție doar 141 de piese de artilerie, față de cele 174 ale francezilor. La nord și sud de Sedan, Corpurile de armată franceze al X-lea și al XLI-lea (artileria de la fortăreața Charleville-Mézières) puteau de asemenea să sprinine cu focul de artilerie defensiva și puteau bombarda tancurile germane care ar fi încercat să traverseze podurile de peste Meuse. Raportul pieselor de artilerie
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
transport, nu tancurile. Cucerirea Sedanului și lărgirea capetelor de pod i-a alarmat pe francezi care au planificat executarea unor atacuri ample împotria capetelor de pod, pentru izolarea celor trei divizii blindate germane. Generalul Gaston-Henri Billotte, comandantul Grupului I de Armate franceză, al cărei flanc drept începea de la Sedan, a cerut ca sus-numitele capete de pod să fie distruse de bombardiere. El a afirmat că „peste ele va traversa ori victoria, ori înfrângerea!” Generalul Marcel Têtu, comandatul Forței tactice aeriene aliate
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
ale Diviziei a II-a Panzer, care a folosit podul de la Gaulier al Diviziei I, deoarece propriul pod nu fusese încă construit) traversaseră raul Meuse. Cucerirea superiorității aeriene de către "Luftwaffe" a fost factorul decisiv al victoriei germane. Charles Huntziger, comandantul Armatei a II-a, nu era foarte îngrijorat de pierderea Sedanlui sau de prăbușirea defensivei franceze în fața atacurilor aeriene germane. El considera că forțele de rezervă, în special Corpul al X-lea, să restabilească situația de pe front. Forțele de care dispuneau
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de către germani la Sedan și plasaseră Corpul al X-lea în poziții pentru contraatac. Corpul ocupa poziții la la Bulson pe axa Chéhéry-Bulson-Haraucourt și trebuia să contaatace capetele de pod de pe Meuse. Terenul era unul împădurit și Charles Huntziger, Comandantul Armatei a 2-a, a considerat că trupele pe care le-a lăsat pe poziții pot apăra regiunea Bulson, iar germanii nu vor fi capabili să expoateze victoria tactică de la Sedan de pe 14 mai. Germanii au înregistrat o întârziere de șapte
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
după amiaza zilei de 13 mai, luarea unei decizii. El a pierdut mai multe ore cu misiuni de recunoaștere a terenului și a călătorit în zonă pe la diferite puncte de comandă ale regimentelor în căutarea comandantului său de Corp de armată, generalul Gransard, ca să primească ordinul de atac. Datorită acestor întârzieri, Lafontaine a amânat de asemenea emiterea ordinelor de atac pentru unitățile tactice până la ora 05:00 a zilei de 14 mai, oră la care germanii își consolidaseră pozițiile defensive, iar
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de doar două regimente de infanterie și două batalioane de tancuri ar fi putut să transforme înaintarea germană într-un eșec. Chiar dacă germanii ar fi rezistat atacului inițial, dar francezii ar fi reușit să păstreze controlul asupra înălțimilor Bulson, formațiunile Armatei a 2-a franceză ar fi putut să folosească aceste poziții pentru declanșarea unui nou contraatac. În sprijinul acestui posibil atac venea Divizia a 3-a blindată franceză comandată de generalul Jean-Adolphe-Louis-Robert Flavigny, care se era în deplasare de pe Linia
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
împreună cu cele din bordelurile tabără de concentrare, cel puțin 34.140 de femei europene au fost obligate să servească drept prostituate în timpul ocupației germane. În multe cazuri, din Europa de Est, femeile implicate au fost răpite de pe străzile orașelor ocupate în timpul raziilor armatei și poliției germane, în conformitate cu un alt autor evreu.
Bordeluri militare germane din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/333948_a_335277]
-
Schwedt, umilindu-i cu fiecare ocazie. Ei au devenit indezirabili la curtea sa, regele a subminat autoritatea margrafului pe propriile lui domnii prin încurajarea plângerilor și proceselor vecinilor săi și, cel mai eficient, el a marginalizat poziția fraților Schwedt în armata prusacă. Margraful Frederic Wilhelm a fost îndepărtat de la comanda armatei, o denigrare pe care regele a extins-o, de asemenea, fraților săi. Frederic Wilhelm a fost cu 19 ani mai mare decât soția sa, Sophia Dorothea a Prusiei. Căsătoria lor
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
la curtea sa, regele a subminat autoritatea margrafului pe propriile lui domnii prin încurajarea plângerilor și proceselor vecinilor săi și, cel mai eficient, el a marginalizat poziția fraților Schwedt în armata prusacă. Margraful Frederic Wilhelm a fost îndepărtat de la comanda armatei, o denigrare pe care regele a extins-o, de asemenea, fraților săi. Frederic Wilhelm a fost cu 19 ani mai mare decât soția sa, Sophia Dorothea a Prusiei. Căsătoria lor, în 1734, a avut loc la dorința expresă a regelui
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
lui Edward și brațul drept, sunt înlocuite cu automail, un tip de membre protetice avansate, construit pentru el de către prietena lui Winry Rockbell și bunica ei Pinako. Edward devine un alchimist de stat (国家錬金術師 Kokka Renkinjutsushi?),un alchimist angajat de armată de Stat din Amestris, care a anihilat cea mai mare din cursă Ishvalan în ultimul deceniu. Rolul lui Edward îi permite să utilizeze resursele extinse disponibile pentru alți Alchimiștii de stat. Frații au pornit în căutarea piatrei filozofale, ca un
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]
-
cunoscut sub numele de "Tata". Tata, care a câștigat nemurirea prin piatră filosofala, intenționează să utilizeze Amestris că un cerc de transmutare gigantic pentru a transmuta întreaga țară. Cand Edward și Alphonse descoperă planurile Tatălui, ei și alți membri ai Armatei de stat stabilesc să-l învingă. Nord "Briggs" Armata invadează capitala Amestris orașul central, și intră în conflict cu forțele centrale. Pe masura ce forțele se ciocnesc, homunculi rămași sunt învinși și trupele orașului central,afla adevărul situației. Tatăl încearcă să transmute
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]
-
nemurirea prin piatră filosofala, intenționează să utilizeze Amestris că un cerc de transmutare gigantic pentru a transmuta întreaga țară. Cand Edward și Alphonse descoperă planurile Tatălui, ei și alți membri ai Armatei de stat stabilesc să-l învingă. Nord "Briggs" Armata invadează capitala Amestris orașul central, și intră în conflict cu forțele centrale. Pe masura ce forțele se ciocnesc, homunculi rămași sunt învinși și trupele orașului central,afla adevărul situației. Tatăl încearcă să transmute Amestris pentru a obtine puteri că ale lui Dumnezeu
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]
-
găsite scrisori compromițătoare pentru mai mulți lideri ortodocși din Sfântul Imperiu Roman. Din acest moment Veterani l-a suspectat pe Brancovici, informându-i și pe margrafului de Baden și pe generalul Heissler. În aprilie/mai 1689, Brancovici începuse strângerea unei armate anti-otomane, adunând 800 de oameni cu care s-a îndreptat spre Orșova, pentru a trece în Serbia. La 12 iunie 1689 Gherghe Brancovici a adresat sârbilor o proclamație, care a ridicat un număr de căpetenii sârbe de partea sa, însă
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]