71,954 matches
-
unul dintre cele mai devastate teritorii ale Europei, dar și o regiune care a modelat originea și dezvoltarea ulterioară a Republicii Cehe. Mineritul cu cărbune a fost cea mai mare bogăție, dar și cel mai mare blestem al zonei. Revoluția industrială a dus la o îmbunătățire fără precedent a condițiilor de viață, cu prețul unor schimbări ireversibile în natură. Koudelka ne spune: Oficial, ei spun că încearcă să îmbunătățească standardul de viață al unei mari părți a populației. Dar e greu
Josef Koudelka: quot;Fotografiile mele marchează istoria. Nu sunt însă sigur că și schimbă cevaquot; () [Corola-website/Science/295716_a_297045]
-
de Marius Bogdan Tudor În sistemul economic capitalist din secolul 19, forma de mediere dintre deținătorii mijloacelor de producție și forțele de producție o reprezenta munca salarizată în funcție de timpul efectiv de muncă.[1] Capitalismul industrial dezvoltase forțele de producție într-o asemenea măsură, încât potențialul lor productiv ar fi făcut inutilă orice organizare a producției care să se bazeze pe timp efectiv de muncă. Însă, conform lui Marx, această transformare radicală a procesului de producție
Munca salarizată și ziua de 1 mai () [Corola-website/Science/295712_a_297041]
-
1840 ziua de lucru obișnuită în Statele Unite era între 12 și 14 ore.[3] Muncitorii de pe șantierele navale din Boston au obținut dreptul de a lucra 8 ore pe zi în 1842, după greve succesive. Programul însă depindea de ramura industrială, iar acțiunile mișcării eight-hour au luat amploare abia după Războiul de Secesiune (1861-1865).[4] Pe lângă sindicate, multe grupuri anarhiste și socialiste s-au implicat în susținerea luptei pentru ziua de 8 ore. Textul care urmează, scris de jurnalistul și ilustratorul
Munca salarizată și ziua de 1 mai () [Corola-website/Science/295712_a_297041]
-
joacă producția artistică - atât procesul de creație, cât și prezentarea sau performarea lucrării - în deindustrializare. Atât din punct de vedere material, cât și simbolic, mansardele artiștilor constituie un tip special de infrastructură în procesul de tranziție de la o economie urbană industrială la una deindustrializată. Pe de o parte, ele reprezintă un loc în care se desfășoară efectiv producția „post-industrală”, iar pe de altă parte, întruchipează schimbarea de orientare dinspre o economie politica industrială către una dominată de sectorul serviciilor. Mansarda artistului
De la producția artistică la piața imobiliară () [Corola-website/Science/295756_a_297085]
-
în procesul de tranziție de la o economie urbană industrială la una deindustrializată. Pe de o parte, ele reprezintă un loc în care se desfășoară efectiv producția „post-industrală”, iar pe de altă parte, întruchipează schimbarea de orientare dinspre o economie politica industrială către una dominată de sectorul serviciilor. Mansarda artistului își are rolul său (fizic și simbolic) într-un oraș global de tip nou: o capitală bancară, financiară și a piețelor de artă. În acest sense, nu e nicio surpriză că centre
De la producția artistică la piața imobiliară () [Corola-website/Science/295756_a_297085]
-
West Village, în jurul Greenwich Street.[2] Locuințele rezidențiale pe care acești noi proprietari le renovau cu mândrie și spor mărgineau depozite, tipografii și garaje - infrastructură industriei ușoare din zona care, împreună cu casele, creau acel cartier mixt ideal (de locuințe și industrial) pe care Jane Jacobs îl preamărește în cartea ei, The Death and Life of Great American Cities (Moartea și viața marilor orașe americane).[3] Este vorba chiar de cartierul în care Jacobs locuia la vremea respectivă. Familiile care îi erau
De la producția artistică la piața imobiliară () [Corola-website/Science/295756_a_297085]
-
teren de-a lungul râului Hudson, SoHo ocupă o bucată substanțială în centrul Manhattan-ului. Zona era de interes pentru mării investitori imobiliari și proiectanți urbani. Existau și prevederile din planurile urbanistice zonale care nu permiteau uzul rezidențial într-o zonă industrială. Astfel, pentru a-și asigura subvenția pentru locuințe în SoHo, artiștii s-au bazat pe intervenția potentaților vremii: grupurile de elită din zona artelor și politicienii pe care acestea îi susțineau. „Oamenii cu bani au salvat SoHo”, spune un activist
De la producția artistică la piața imobiliară () [Corola-website/Science/295756_a_297085]
-
crucial role that arts production - involving the creation aș well aș the presentation or the performance of artwork- plays în deindustrialization. Both materially and symbolically, artists' lofts serve aș infra-structure of a very special sort în the transition from an industrial to a deindustrialized urban economy. On the one hand, they are a place where "post-industrial" production is really carried ouț. On the other hand, they embody the switch în orientation from an industrial political economy to one that is dominated
De la producția artistică la piața imobiliară () [Corola-website/Science/295756_a_297085]
-
special sort în the transition from an industrial to a deindustrialized urban economy. On the one hand, they are a place where "post-industrial" production is really carried ouț. On the other hand, they embody the switch în orientation from an industrial political economy to one that is dominated by the service sector. Aș both site and symbol, the artist's loft serves a purpose în a world city of a new type: the capital of banking, finance, and art markets. În
De la producția artistică la piața imobiliară () [Corola-website/Science/295756_a_297085]
-
bought homes among the Federal-style brick and mid-nineteenth-century brownstone townhouses în the West Village around Greenwich Street. The residential properties that these new homeowners șo proudly renovated abutted the area's warehouses, printing plants, and garages- the commercial and light industrial facilities which, together with the houses, created the ideal type of mixed-use neighborhood that Jane Jacobs praises în her book The Death and Life of Great American Cities. În fact, this was the neighborhood where Jacobs lived at the time
De la producția artistică la piața imobiliară () [Corola-website/Science/295756_a_297085]
-
ale puterii. Un important punct de fugă, în care codificarea capitalista a spațiului urban e încă în căutarea discursul potrivit este MNAC Anexă sau cele două spații de producție și expunere de artă contemporană Salonul de Proiecte și Platformă. Clădirea industrială ce le găzduiește se află la granița dintre deja gentrificatul Centru Vechi și fostul cartier evreiesc conținând, în mare parte, case decăzute și o populatie precară economic. Plasată practic în inima orașului, Anexă este într-o situație ideală pentru a
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
capătul paradigmei, care nu poate tipări la infinit bani... Cred că situația este ireversibilă. Și asta nu dintr-un pesimism existențial, ci pur și simplu pentru că această elită, și nu vorbim aici de conspiraționisme ieftine, ci de agențiile MIC (Military Industrial Complex), de cele ale capitalului financiar, până la urmă, de întregul sistem mediatic care distruge capacitatea critică a societății. Uite, așa mi s-a întâmplat și mie ca doctorand la SNSPA - când au văzut că vin din Anglia, au zis „a
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
masterat în lingvistică la Facultatea de Litere a aceleiași universități. În 2013, a încheiat un doctorat pe tema manelelor la Scoala Națională de Studii Poltice și Administrative din București. A lucrat ca profesor de limbă și literatura română (1997-2001, Liceul Industrial Tehnofrig din Cluj-Napoca), zugrav (2002, Paintech LTD din Auckland, Noua Zeelandă) și jurnalist (2004-2010, Evenimentul zilei, România liberă). A debutat în revistă <b>Fracturi</b> (2002) și a publicat trei române: <b>pe bune/pe invers</b> (Polirom, 2004), <b>Zero
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
Letters at the same university. În 2013, he completed his PhD dissertation on manele (Romanian turbo-folk) at the Național School of Political and Administrative Studies în Bucharest. He worked aș a teacher of Romanian language and literature (1997-2001, at Tehnofrig Industrial High-School în Cluj), painter (2002, Paintech LTD în Auckland, New Zealand) and journalist (2004-2010, at Evenimentul Zilei and România Liberă). He debuted în <b>Fracturi</b> magazine (2002) and hâș published three novels șo far: <b>pe bune/pe invers
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
reproducerea acelor instituții).<a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/numărul%207/GAP%207%20pentru%20Mona%201/text%20teoretic%20GAP%207.docx# ftn7"><sup></sup><sup>[7]</sup></a> Astfel, experiențele de viață ale unor grupuri sociale (femei, sclavi, muncitori industriali, imigranți, țărani, etc.) au fost „selectate” și „interpretate” că irelevante pentru a fi istoricizate, conform ideologiei dominante la momentul respectiv (disciplină istoriei punându-se, mai mult ca oricare alta, în slujba constituirii și modelarii ideii de stat-națiune în secolele 19
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
Freedman, Kids at Work. Lewis Hine and the Crusade Against Child Labor, (New York: Clarion Books, 1994), respectiv Marga Altena, Visuele strategieën: Foto’s en films van fabrieksarbeiders în Nederland, 1890-1919</b><i> </i>[Strategii vizuale: fotografii și filme cu muncitori industriali din Olanda, 1890-1919], (Amsterdam: Aksant, 2003). [11] Erwin Pișcător, Teatrul politic, (București: Editură Politică, 1966), reprodus în Gazeta de Artă Politică</b> #1, februarie 2013, p. 2. [12] Henri Wald, Luciditatea teatrului, în Teatrul azi</b> #2, 1990, p. 10
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
according to certain interests (for instance, the heroization or demonization of certain historical periods în order to legitimize the dominant ideology which allowed the reproduction of those institutions).[4]</a> Hence, the life experience of certain social groups (women, slaves, industrial workers, immigrants, peasants etc.) have been “selected” and “interpreted” aș irrelevant for historicization according to the dominant ideology of the respective period (the discipline of history serving the formation and evolution of the idea of nation-state throughout the 19<sup
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
taică-miu: crescut la țară și umblat ani de zile prin internate ca să poată face școală la oraș; venit la București cu tot felul de burse pentru care muncise pe brânci de mic; repartizat după facultate pe una din platformele industriale mari de la marginea capitalei; până în `90 deja contabilizase câteva delegări în străinătate din care strânsese o mână de suveniruri cu care mă jucam prin sufragerie și o groaza de povești care ani de zile mi s-au părut SF; arhirespectat
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
be solved once and for all. Undisputedly, even în revolutionary fashion - if possible, even în one performance. Joking aside, if we take a closer look at the theater, we see that it neglects certain social categories: employees of multinațional corporations, industrial workers, pensioners or marginalized groups such aș people from the countryside, Romă communities etc. [caption id="attachment 1325" align="aligncenter" width="300"] The New Spectator[/caption] În Hungary there are several theater groups which deal with one of the above-mentioned communities
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
Oficial. Așa scrie pe cartea mea de muncă. Deci, am făcut exact zece ani de când muncesc. În acte. Mie mi se pare o viață, deși zece ani e o nimica toată. Dar, pe rând. Preambul Am crescut într-un oraș industrial, în nord-vestul României. Într-o familie în care parinții mei erau prima generație la oraș. Mama învățătoare într-un sat, la vreo 40 de Km depărtare, făcând naveta, iar tata inginer într-o fabrică. Pe marea platformă industrială a orașului
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
un oraș industrial, în nord-vestul României. Într-o familie în care parinții mei erau prima generație la oraș. Mama învățătoare într-un sat, la vreo 40 de Km depărtare, făcând naveta, iar tata inginer într-o fabrică. Pe marea platformă industrială a orașului. Nu aveau pretenții de intelectuali, dar nici nu erau niște ignoranți. Iar din punct de vedere financiar toată viața lor s-au plâns de lipsa banilor. Regiunea era un vârf de lance în industria regimului antedecembrist. Mine, de unde
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
cadrele, cum să pară cât mai autoritare în primele luni, ca apoi să devină parteneri de beții strașnice pe final de stagiu. După armată, mi-am găsit un loc de muncă, într-un domeniu oarecum conex cu al meu. Automatizări industriale într-o fabrică, pe fosta platformă industrială a orașului meu natal. Sau ce mai rămăsese din ea. Eram inginer de schimb. Făceam desene în AutoCad și apoi le translatam pe un software industrial. Care apoi era încărcat pe niște mașini
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
în primele luni, ca apoi să devină parteneri de beții strașnice pe final de stagiu. După armată, mi-am găsit un loc de muncă, într-un domeniu oarecum conex cu al meu. Automatizări industriale într-o fabrică, pe fosta platformă industrială a orașului meu natal. Sau ce mai rămăsese din ea. Eram inginer de schimb. Făceam desene în AutoCad și apoi le translatam pe un software industrial. Care apoi era încărcat pe niște mașini care tăiau metal. Lucram o săptămână de la
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
domeniu oarecum conex cu al meu. Automatizări industriale într-o fabrică, pe fosta platformă industrială a orașului meu natal. Sau ce mai rămăsese din ea. Eram inginer de schimb. Făceam desene în AutoCad și apoi le translatam pe un software industrial. Care apoi era încărcat pe niște mașini care tăiau metal. Lucram o săptămână de la șase la două și o săptămână de la două la zece. La patru dimineața mă trezeam. La ora cinci și ceva eram în autobuzul care mergea către
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
devin instrumente în procesele de elaborare și reproducere ale acelor reguli nescrise și deschid posibilitatea unei „autonomii supervizate” care să întrețină iluzia independenței. La mijlocul secolului 19, în plină mecanizare a producției și intensificare a conflictului dintre capital și muncă, muncitorii industriali se confruntau cu deprofesionalizarea și în general cu lipsa unui minim control asupra lucrului, în afara grevelor. Un cizmar din Lynn, Massachussetts, depunând mărturie în Congresul SUA în 1899, spunea că există în jur de 100 de subdiviziuni ale muncii în
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]