68,393 matches
-
doar în a omagia pe marele artist. De-a lungul timpului însă, la Muzeul din Bydgoszcz s-au organizat numeroase expoziții, sesiuni științifice și simpozioane ale căror centru de atenție era tocmai opera lui Wyczółkowski. S-au publicat cu aceste ocazii o mulțime de cataloage, broșuri, afișe, reproduceri ale lucrărilor sale precum și medalii comemorative. În anul 1948, un prieten al artistului, pe numele său Kazimierz Szulisławski a donat 110 lucrări în urma cărora s-a organizat într-o aripă specială a muzeului
Leon Wyczółkowski () [Corola-website/Science/329179_a_330508]
-
Mircea Cantacuzino” din Băneasa unde a fost instruită de căpitanul Constantin Abeles, obținând brevetul feminin de pilot 94/1935, acesta fiind cel de-al șaptelea brevet feminin în aviația din România. Lucrează până în 1938 la Aeroclubul Regal, unde a avut ocazia de a cunoaște mai mulți piloți francezi care participaseră la Primul Război Mondial, între care colonelul Brocard, comandantul escadrilei Cygognes, René Fonk și, în 1936, pe Antoine de Saint-Exupéry. În 1938 participă, alături de alte cinci aviatoare (Marina Știrbey, Nadia Russo
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
În 1947 și 1948 efectuează cu un aparat Junkers monomotor transporturi de medicamente pentru combaterea epidemiei de tifos exantematic din Moldova. La 7 februarie 1948 activitatea ei a fost recunoscută de ministrul Sănătății din acea perioadă, Florica Bagdasar, cu care ocazie i s-a repartizat un aparat Fieseler Storch. Cu acest aparat a zburat mai multe luni, însoțind-o pe Ulla Lindenwald, care, în calitate de reprezentantă a Crucii Roșii suedeze distribuia ajutoare pentru nou-născuți și copii săraci. Autoritățile vremii, neavând încredere în
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru altruismul, curajul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă ca pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”. Cu ocazia împlinirii a o sută de ani a fost avansată comandor (r). Mariana Drăgescu a fost una din eroinele unui film documentar despre „Escadrila Albă” regizat de Șerban Creangă realizat de Studioul cinematografic al Armatei Române în 2004. Ion Dobran spunea
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
A mai primit placheta jubiliară a Departamentului Aviației Civile și diploma pentru contribuția adusă la dezvoltarea acesteia cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la atestarea Aviației Civile. De asemenea, a primit diploma de recunoștință a Crucii Roșii Române cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la înființarea acesteia.
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
sfântă biserică dintre bisericile orașului și ale lumii, fiind mama și capul lor". Palatul și bazilica au mai fost închinate de două ori. Papa Sergiu al III-lea le-a dedicat Sfântului Ioan Botezătorul în secolul al X-lea, cu ocazia sfințirii noului baptisteriu al bazilicii. Papa Lucius al II-lea o va dedica Sfântului Ioan Evanghelistul în secolul al XII-lea. În orice caz, acești doi sfinți sunt considerați drept co-ocrotitori ai locașului, ocrotitorul prim fiind Hristos însuși. Mai târziu
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
militare regale de la Galați din 1938 câteva aviatoare brevetate, pentru demonstrație. Au fost invitate Marina Știrbei, în calitate de membru în comitetul de conducere al Crucii Roșii Române, Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Thomas, Virginia Duțescu și Irina Burnaia. Acolo au avut ocazia să zboare cu un avion echipat sanitar. Mariana Drăgescu, Nadia Russo și Virginia Thomas au primit certificate ca fiind apte pentru a servi într-o unitate de aviație militară. Ca urmare, Marina Știrbei a înaintat un memoriu către Ministerul Transporturilor, Navale
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
a îmbolnavit și a plecat la spitalul de la Nicolaev. La sfârșitul lunii septembrie generalul Corneliu Dragalina a citat escadrila 108 pe Corpul 6 Armată prin ordinul de zi nr. 164/1942 și a organizat o conferință de presă, cu care ocazie s-au făcut multe fotografii publicate în presa vremii. Însă activitatea de salvare a stagnat deoarece partizanii din zonă au aruncat în aer un tren care transporta benzină. La 1 octombrie avionele Secției I au primit ordinul de retragere de la
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
război a lucrat trei ani ca instructor de zbor la Ghimbav, dar în 1955 a fost scoasă din aviație. A lucrat ca dactilografă până în 1967, când a ieșit la pensie. După 1989 activitatea în aviație i-a fost recunoscută, cu ocazia împlinirii a o sută de ani fiind avansată comandor (r). Victoria Pokol (n. 1903?, Brașov - d. 1950, București?) a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1935, obținând brevetul de pilot nr. 99/1935, fiind a opta
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
persoane. O a treia fază a deportării ucrainenilor și polonezilor a avut loc în 1951, când Polonia și Uniunea Sovietică au modificat linia de frontieră de pe cursul superior al [[Râul Sanna|râului San]] și din regiunea orașului [[Belz]]. Cu această ocazie a avut loc un schimb de populație între cele două țări. Aproximativ 5.000 de familii de [[lemkieni]] s-au reîntors în regiunile natale din sud-estul Poloniei în 1957 și 1958. Recensământul din Polonia din 2002/2003 a subliniat că
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
devenit, în 1985, lector de politică economică și de istoria mondială a monedei în departamentul de politică economică. Și-a susținut în 1988 o teză în fața "Academiei de Științe Politice din Moscova", diploma care i-a fost eliberată cu această ocazie fiindu-i recunoscută, din 1993, ca un doctorat de științe sociale de către autoritățile lituaniene. În 1991, Dalia Grybauskaitė și-a completat formarea printr-un curs special dedicat cadrelor oferit de "Edmund A. Walsh School of Foreign Service" de la Universitatea Georgetown
Dalia Grybauskaitė () [Corola-website/Science/329212_a_330541]
-
răspuns: "Sfinte Tata, cum poate cineva,în secolul al XX-lea,scrie poezie religioasă diferit?" Papă a zâmbit[16] Câțiva ani mai tarziu,în 2000, Miłosz a dedicat o oda mai degrabă simplă lui Ioan Paul al II-lea cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a Papei.[ 17] Moartea și moștenirea Czesław Miłosz a murit în ziua de 14 august 2004 în casa sa din Cracovia la vârsta de 93 ani. A fost îngropat în Biserică Romano-Catolică Skałka din
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
are o multime de statui din bronz și monumente de marmură. Cea mai remarcabilă este Monumentul lui Adam Mickiewicz situat în Piața Centrală între Biserica Sf. Maria și partea de est a Sukiennice (Hala postăvarilor), care a fost dezvelită cu ocazia centenarului nașterii lui Adam Mickiewicz. Poetul este înconjurată de patru grupuri mai mici care simbolizează: atria (de pe fațada monumentului de-a lungul străzii Sienna), Știința (spre nord), Curajul (cu fața spre Sukiennice) și Poezia (cu fața spre Biserica Sf. Adalbert
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
unstensile ca târnăcoape, zdrobitoare, cabestane verticale acționate prin tractare, de animale, cu care se scotea sarea la suprafață. Pentru transportul sării s-au folosit, mai târziu, vagoneți de cale ferată, trași de cai. Abia în secolul al XIX-lea, cu ocazia vizitei Împăratului Franz Joseph I, a fost pus în funcțiune un mic trenuleț. O expoziție aflată la o adâncime de 136 metri oferă vizitatorilor de astăzi un istoric al progreselor făcute în decursul anilor în ceea ce privește: transportul, iluminatul, aerisirea și eliminarea
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
germani Friedrich Fehr, Angelo Jank și Karl Schmidt-Rottluff. A urmat de asemenea cursurile profesorilor - creatori de referință în epoca, și . Își continua studiile la Paris unde va face parte din ultima promoție a școlii-atelier a pictorului francez Henri Matisse. Cu ocazia unei expoziții personale pe care o deschide la București în anul 1928, Nina Arbore le aduce acestor maeștrii numeroase elogii. Fiind la Paris, Nina Arbore ia contact cu boema pariziana precum și cu radicalismul și nihilismul avangardei. Cu experiență pe care
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
debut public ca pianistă, performând în Edvard Grieg's Concert pentru pian în A minor cu Junge Deutsche Philharmonie și Alte Oper, Frankfurt. Conertul a fost condus de Matthias Pintscher, care a intervenit pentru Sir Neville Marriner. Tot cu aceasta ocazie ea a cântat în Concert nr. 3 pentru vioară în B minor de Camille Saint-Saëns. În mod curent, ea cântă la o Guadagnini din 1742 achiziționată în mai 2004. Cu patru ani înainte de aceasta, ea a folosit un Stradivarius, 1716
Julia Fischer () [Corola-website/Science/329302_a_330631]
-
al societății a fost foarte bine controlată, tocmai în scopul de a proteja identitatea culturală a ei. Acest lucru era deosebit de important în perspectiva faptului că polonezii se prezentau în exteriorul țarii lor sub steagul ocupanților lor. De exemplu, cu ocazia Expoziției Internaționale de la Munchen din 1892 când s-a creat un departament polonez de reprezentare, reacția oficialului țarist al Varșoviei controlată de ruși a fost o provocare politică. Ca urmare la Expoziția Mondială din anul 1900, polonezii din sectorul rus
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
interbelică. Astfel s-a ajuns ca Societatea să fie criticată vehement cum că ar fi o societate exclusivistă și că ar avea idealuri naționaliste. Cu toate acestea, Societatea Sztuka a fost desființată numai sub sistemul stalinist în anul 1950. Cu ocazia Expoziției Speciale de Pictură și Sculptură din 27 mai - 27 iunie 1897, pictorul Teodor Axentowicz a proiectat un poster pe care a trecut numele tuturor participanților și a pus în prim-plan o imagine de cap de femeie înscris într-
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
care a trecut numele tuturor participanților și a pus în prim-plan o imagine de cap de femeie înscris într-un cerc și cuvântul „Sztuka” înscris pe diagonală. Acest cap și inscripția a devenit emblema Societății artiștilor polonezi Sztuka. Cu ocazia Adunării Generale din data de 27 octombrie 1897, s-a ales președintele Societății în persoana lui pictorului Józef Chełmoński și comitetul format din Jan Stanisławski ca vicepreședinte, Teodor Axentowicz ca trezorier și Józef Mehoffer ca secretar. Cu totul, Societatea a
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
27 octombrie 1897, s-a ales președintele Societății în persoana lui pictorului Józef Chełmoński și comitetul format din Jan Stanisławski ca vicepreședinte, Teodor Axentowicz ca trezorier și Józef Mehoffer ca secretar. Cu totul, Societatea a avut cincisprezece membri. Cu această ocazie s-a luat decizia de organizare a unei expoziții la Varșovia în decembrie, respectiv ianuarie 1898. Membrii fondatori au fost:
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
Louis (1904), Munchen (1905, 1935), Londra (1906), Roma (1911), Veneția (1914, 1926), Paris (1921), Chicago (1927) și Praga (1927). Picturile artistului pot fi regăsite în aproape toate colecțiile publice din Polonia precum și în numeroase colecții private, poloneze și străine. Cu ocazia Târgului de la St. Louis, Axentowicz a primit un premiu comemorativ ce recunoaște meritele sale în legătură cu Departamentul de Artă Național. La Paris, a primit prestigiosul premiu de Ofițer al Academiei Ordre des Palmes și devine membru al Academiei Beaux - Arts din
Teodor Axentowicz () [Corola-website/Science/329319_a_330648]
-
a 59-a ediție a Concursului Muzical Eurovision. Această ediție s-a desfășurat în Copenhaga, Danemarca, la B&W Hallerne, ca urmare a câștigării ediției precedente de către Emmelie de Forest cu piesa „Only Teardrops”. Aceasta este cea de-a treia ocazie cu care Danemarca găzduiește concursul, după 1964 și 2001. Datele stabilite pentru cele două semifinale au fost 6 și 8 mai 2014, cu finala pe 10 mai 2014. Cele trei spectacole au fost prezentate de Lise Rønne, Nikolaj Koppel și
Concursul Muzical Eurovision 2014 () [Corola-website/Science/329316_a_330645]
-
vizitând Olanda, Belgia, Anglia, Germania, Italia și Franța. În 1899 a publicat prima colecție de grafică din Polonia sub numele "Quatorze Eaux-Fortes". În anul 1906, Józef Pankiewicz este numit profesor la Academia de Arte Frumoase Jan Matejko din Cracovia. Cu ocazia unui sejur în Franța din anul 1908, Josef il cunoaște pe Pierre Bonnard și pe Félix Fénéon, pictori care vor avea o puternică influență în pictura sa ulterioară. În timpul primului război mondial Pankiewicz se stabilește în Spania unde îl cunoaște
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
să transmită din generație în generație ceea ce are mai de preț un popor: limba, portul și datinile strămoșești. Țara Oașului a devenit celebră prin portul popular, prin arta, muzica și dansul specific oșenesc, care se desfășoară privirilor în special cu ocazia unor evenimente deosebite: nunți, hore, șezători, sâmbre, lăutul torturilor și alte sărbători. reprezintă una dintre cele mai spectaculoase elemente ale culturii populare din nord-vestul Transilvaniei. Pregătit din timp de tineri și de părinți, acest moment este polivalent, având implicații în
Nunta oșenească () [Corola-website/Science/329340_a_330669]
-
eveniment privat și nu unul de stat. La 19 iunie 2010, Prințesa Catharina-Amalia a fost domnișoară de onoare la nunta Prințesei Victoria a Suediei. Prințesa Catharina-Amalia a fost înscrisă la școala Wassenaar la 10 decembrie 2007. În mod tradițional, cu ocazia zilei ei de naștere are loc un concert la Kloosterkerk, Haga, la care participă ambasadori și membri ai familiei regale și ai Consiliului de Stat din Țările de Jos. Când a împlinit șapte ani, un avion Douglas C-47 Skytrain
Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/328525_a_329854]