67,207 matches
-
exilate se pot face minuni!), de cel mai Înalt nivel: nu pentru exilați, ci pentru cultura română. Aceasta cere sacrificiu din partea fiecăruia: sincer interes, timp de lucru. Aș dori ca românii noștri de renume, din generațiile trecute prin infernul de acasă, să trimită la Dialog materiale care le-ar destina mai bucuros unei reviste În limbile de mare circulație și de prestigiu internațional. Cum Dialogul apare atât de rar (din lipsa mijloacelor materiale amintite), cred că acest sacrificiu n-ar fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atât de limpede. Am fost mișcat, firește, și de deruta și melancolia depărtării, de nu și a „Înstrăinării” nedorite de țară, prin care trecusem și mai treceam eu Însumi. Știam ce Înseamnă brusca plonjare În neant, după neantul rutinei de acasă. Oricât de dură era situația În țară, aveai totuși senzația că făcea parte din destinul care ți s-a hărăzit. Libertatea brusc oferită În exil părea derutantă, chiar neliniștitoare, nu doar prin acutele incertitudini sociale ale strămutării, ci și prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rămânem În legătură și, la fel, promit o scrisoare mai lungă, sper pe curând! Oricum, mă bucur că ne-am regăsit și Încă pe aceeași lungime de undă... Cu tot greul, exilul are uneori avantajul unor regăsiri sentimentale, prietenești, ceea ce, acasă, e tocmai dimpotrivă. Pe curând și cu tot dragul, Mircea Zaciu * Bonn, 13 februarie 1994 Dragă Norman Manea, Relația noastră epistolară s-a Întrerupt de mult timp, din vina mea, cred. E drept că am și fost mereu hărțuit, apoi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aș dori. Cu cele mai calde urări de bine, Mircea Zaciu * Bonn, 12 martie 1994 Dragă Norman Manea, Ți-am expediat Jurnalul, te rog să-mi confirmi primirea, sper să nu se rătăcească traversând Oceanul. Noi, tot cu frica de acasă, de! Relativ la date - le-am primit, mulțumesc, dar te rog să mai adaugi: traduceri În alte limbi; premiile, nominalizate. Compendiul sper să apară la anul, nu-l văd posibil În acest an, cum, prea optimist, Îl vede Papahagi. El merge
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
piciorul drept, descheia, abia-abia, pantalonii dimensionați anume pentru balonul burții sale. Fiecare gest era dificil, enorm: deschiderea portierei, punerea piciorului jos, descheierea pantalonului. Inevitabil, pata de urină trecea dincolo de zona gingașă. Privea, resemnat, pozna, ofta: „gata, data viitoare Îl las acasă”. Nu ar fi renunțat totuși la aceste chinuitoare excursii, nici mort. Pe șosea, urmărea excitat noile vehicule de marfă care transportau lemn, ciment, benzină. În colivia sa de cărți și cancanuri memoria păstrase peisajul șoselelor de altădată, nu văzuse noii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
permite cheltuiala unui bilet de avion suplimentar Paris - București - Paris. Toată viața muzicală În România, ca și În Rusia se petrece În penurie; uneori, câte un sponsor mai miluiește instituțiile, nu Însă și pe artiștii individuali; străinii vin sponsorizați de acasă (cum e cazul, probabil, și cu Botstein). Vă semnalez o carte foarte interesantă pe care o citesc pe nerăsuflate acum: Jurnalul (1935-1944) lui Mihail Sebastian, apărut la Humanitas recent. Multe din ea rimează cu ceea ce putem vedea azi. La vârsta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amintirea unui detaliu din comportamentul tatei căruia multă vreme nu i-am dat atenție. S-a Întâmplat de câteva ori să fie invitat la cârciumă de țăranii care țineau să-l cinstească pentru Încheierea vreunei lucrări mai importante. Se Întorcea acasă beat criță, cu fața zâmbitoare și predispus spre gesturi tandre, atât de neobișnuite firii lui. Apoi Începea să plângă, cu capul pe masă, și nu era posibil să scoți vreo explicație de ce plânge. Încerca să răspundă, nu cred că știa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mulțimilor exaltate. Nu puțini au fost cei care au schimbat, apoi, rapid mâna dreaptă a „creației literare” cu stânga publicisticii imediate. Și În depărtări, mulți dintre noi nu am rezistat dorinței de a ne adresa, În sfârșit liber, publicului de acasă sau din noua casă. Trecerea de la scrisul strict literar la cel jurnalistic a impus nu doar o adaptare stilistică, ci și scrutarea unui adevăr oarecum simplificat sau simplificabil, tratat Într-o formă mai sumară și accesibilă. Scriitorul ieșea din nebuloasa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
posesoarea unei existențe mai fericite decât cea a exilatului, chiar dacă otrava nostalgiei des-țăratului, a dorului după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a surdinelor, interceptate cu mare finețe, surdina Estului dinainte și din timpul comunismului și cea a Germaniei naziste
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
săptămână de nespălare nu a mai putut să se suporte. La un moment dat, mi s-a pus pe noptiera din cameră farfuria cu salată orientală și un miros tare de ceapă a umplut camera. «Tacâm să vă aduceți de acasă!», mi-a aruncat asistenta peste umăr.” Tonalitatea se păstrează aceeași și când este vorba de aspecte ale cotidianului din afara spitalului. Iar Încheierea repune o Întrebare care ne readuce, aparent, la o altă realitate și la o altă problematică, dar deloc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
uit la ceas, aștept sosirea poștașului. Aș putea fi Întrebat dacă, locuind o vreme Într-o țară străină, relația umană schimbată prin călătorie și corespondență nu se patetizează nefiresc. Tensiunea acestei relații o știu Însă de ani de zile, de acasă. O regăsesc departe de casă. Aș putea spune că mă regăsesc, astfel, pe mine Însumi, În tensiunea nepacificată. * Partir, c’est mourir un peu... Celebrul citat și-a pierdut azi, pentru multă lume, accentul melancolic. Călătoriile au devenit, cel puțin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chiar așa departe. Acum lumea e mică, totul e aproape.” „Da, Înțeleg. Voiam să Întreb, dincolo?” „Da, plec În Occident.” „Aha... Doar câteva luni? Câteva luni, ziceți? Ei, lăsați!”... „Păi, cum? Cât să stau? Trebuie să mă Întorc și eu acasă.” „Mă rog, mă rog, nu-i treaba mea. Am zis și eu o vorbă, nu vă supărați. Poșta o las la vecină, la doamna profesoară. N-aveți grijă. Nu asta să vă fie grija. Vedeți-vă de treburi. Vreau să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care ne aflăm În prezent cu toții (expeditori, destinatari și... restul, deopotrivă). Senzația de izolare, de singurătate trebuie Învinse pas cu pas, cu Încordare și cu privirea ațintită spre viitor. Vrând-nevrând, aceasta se numește (paradoxal?) speranță, n-are alt nume. Aici, acasă, este așa cum știți. Ba, ceva și mai! Frig, frig, frig. Nu ne vedem aproape cu nimeni. N-avem nici chef, nici răbdare, nici condiții nu prea sunt” - scrie vechiul meu prieten din București. „Am intrat Într-o (lungă) fază de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aiuritoare”, Îmi scrie poetul. „Mama are dese crize de nervi, pe lângă accesele de anghină pectorală. Nu poate merge decât susținută de ambele mâini, abia târâie picioarele. Deși mai este mult până la Întoarcerea voastră, numărăm deja lunile”, citesc În scrisoarea de acasă. „Wir haben Sie nach Ihrer Lesung in der DAAD Galerie angesprochen und von unsere Gruppe erzählt, die sie sich einmal monatlich in einer Kneipe trifft und über alles mögliche discutiert. Nächtes Mall soll über die zukunftige Nutzung der «Wansee-Villa» gesprochen
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
panoului În care repartizează, fiecăruia, cota de hazard. Mă salută, Îi răspund. Îi zâmbesc, Îmi zâmbește. Îi Întind cartonul roșu: avizul pentru pachet. - Când l-ați primit? - L-am găsit ieri seară, În cutia poștală. - Înseamnă că n-ați fost acasă, ați fost anunțat să ridicați pachetul de la poștă. - Am fost toată ziua acasă. - A, atunci leneșul ăla nu vrea să se obosească până la etajul trei. E mai comod să arunci avizul În cutie! N-are decât omul să se ducă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
zâmbesc, Îmi zâmbește. Îi Întind cartonul roșu: avizul pentru pachet. - Când l-ați primit? - L-am găsit ieri seară, În cutia poștală. - Înseamnă că n-ați fost acasă, ați fost anunțat să ridicați pachetul de la poștă. - Am fost toată ziua acasă. - A, atunci leneșul ăla nu vrea să se obosească până la etajul trei. E mai comod să arunci avizul În cutie! N-are decât omul să se ducă la poștă, să-și ia pachetul... O rezolv eu. Trimit avizul la poștă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
părere are despre cineva dependent de cutia poștală? O casă, minuscula casă care ne mai este permisă? Urna cu cenușa zilelor. Sarcofagul cu speranțe... Punga cu lozuri. Mi-ar răspunde, probabil, că pentru străini dependența este firească. Dar eu și acasă simțeam la fel!... sunt gata să strig. * Să-i povestesc despre textul pe care n-am mai reușit să-l scriu? I-am tot căutat alt titlu. „84”? 1984. Numărul meu de destin, numărul căsuței poștale, acolo, În blocul În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pare schimbată: spiritul, de veghe, se lasă pătruns, Înregistrează pulsațiile și somația confuză, urgentă, a „trupului” care, oricât ar spera altminteri eroina, nu mai este doar trup. Totul se Întâmplă, constată uimită Claudine, doar pentru că absenta, pentru câteva zile, de acasă!... Riscantă evadare din privilegiile fericirii, care se dovedesc prea repede fragile și riscante. Ce este trecutul, de fapt?, se Întreabă rătăcita. „Cel mai simplu răspuns era că ea se schimbase.” Intrusul fără chip și nume care o silise la dedublare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chinul spiritului ei.” Pasagerul apăruse, dintr-o dată, din neant sau din ea Însăși, În fața ei, pe banca din față. Acest bărbat „mare, voinic”, sta deja În calea „Întoarcerii”: „el bloca drumul pe care gândurile ei se străduiau să se Întoarcă acasă”. Bucuroasă că el rămâne vag, „masă Întunecată a unei ființe străine”, simte, totuși, că „limitele ființei sale păreau extinse”. Recunoaște această stare de tranziție: „Își dădu seama că tot așa Începuse uneori În trecut”. Nu străinul o domină, ci senzația
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putea desprinde cu totul de tentația opusă și complementară a mirajului grec. Așa avea să mi Întâmple nu o dată, fertilă indecizie Între creație și credință, Între estetică și morală, Între detașare și angajare, Între Aschenbach și mama mea. În 1979, „acasă” Însemna regăsirea mamei și a limbii care mă născuse. Am revenit, așadar! Ba, am și scris, la Întoarcere, Într-o candidă și excesiv codificată nuvelă, pe care a trebuit s-o rescriu, ulterior, În exil fiind, despre aventura unui fel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spatele șansei de renaștere.” Profesorul grăbise, stânjenit, lectura ultimelor fraze. Cunoștea deja textul, era Îngrozit că ar putea rămâne iarăși pe gânduri, ca la prima lectură. „Nu mă pot obișnui cu viața”... De prea multe ori scâncise În același fel, acasă, departe, și aici, În Lumea Nouă și În viața nouă pentru care nu se simțea pregătit. Păstrarea integrității? Din spaimă, din spaimă, oare? Grăbise lectura ultimelor fraze, de parcă ar fi sperat să reteze dilema. Gândul rămăsese În urmă, În cuvintele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Rinoromânia legionară, ca și În cea socialistă, punctul ei de vedere fusese validat de semnătura unor iluștri gânditori și artiști care credeau, și ei, că bietele cusururi ale omului de rând trebuie zguduite prin cutremurul sângeros al tiraniilor „Înnoitoare”. Ajuns acasă, am citit notele studenților. În ciuda severei critici formulate În clasă, notele acordate tezei erau bune, chiar foarte bune. +B, A, -A, B. Comentariile meritau atenție. „Bine scris, provocator, bine argumentat, plauzibil. Dacă nu ar fi vorba de Rinoceri și stupida
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al minorității, cum că medicii evrei infectează copii negri cu virusul AIDS (SIDA) sau că va considera, În cadrul multiculturalismului global de azi, egalitate culturală pentru Africa atunci când va citi un Proust african. Primise amenințări, se pare, nu se mai simțea acasă În orașul a cărui glorie literară fusese vreme de decenii. Chiar dacă ceea ce invocase drept motive ale separării (moartea prea multor prieteni din Chicago, fantomele tot mai insuportabile ale trecutului) erau reale, chiar dacă neplăcerile din ultima perioadă nu atinseseră tensiuni extreme
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
numai literar, față de nuvela Lipova. Cita un pasaj pe care Îl invoca drept premisă a relației noastre. Era vorba de secvența când pionierul Întors din tabăra internațională În care descoperise ipocrizia Utopiei cu seceră și ciocan arunca, În clipa Întoarcerii acasă, obiectele de cult religios, strecurate de mama sa În valiză, la plecare. Renunțase, adică, atât la steaua În cinci, cât și la cea În șase colțuri. „S-a trezit la gară. I-a văzut prin fereastră, agitați, nerăbdători, așteptându-l
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a reveni În America, așa că am expediat plicul pe adresa mea din New York, urmând să-l citesc la Întoarcere. Scrisoarea care preceda și explica Dosarul „Țiganiadei” am găsit-o nu doar În plic, ci și ca mesaj-fax În telefonul de acasă. „Dragă Norman, mă ajuți? Te implor! Știu că n-ai timp să iei acest munte În mână. Mizând pe respectul și reputația de care te bucuri, vreau să transmiți, Însă, documentele privind problema internațional-refulată a țiganilor.” Dosarul conținea un eseu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]