67,138 matches
-
aide d'une tournure différente de la phrase en français, tout comme du verbe " adorer " au lieu d'" aimer " (" a iubi "), la traductrice imprime au texte cible une note plus pathétique. " [...] picuri de lumină/și stropi de pace cad necontenit/din cer/și împietresc în mine. " " Des gouttes de lumière,/ Des graines de paix/Tombent sans arrêt/De mon ciel/Et puis, voilà,/se pétrifient en moi. " (Stalactita/La stalactite) (Romanescu, 1998 : 26). La traductrice imprime au texte d'arrivée une oralité
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Et puis, voilà,/se pétrifient en moi. " (Stalactita/La stalactite) (Romanescu, 1998 : 26). La traductrice imprime au texte d'arrivée une oralité plus évidente par l'emploi du moț " voilà ". Să version contient aussi un changement sémantique, le nom " ciel " (" cerul ") étant précédé par l'adjectif possessif " mon ". " Când eram copil mă jucam cu tine/și-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie. Du temps de mon enfance/Je jouais avec Țoi/comme on joue à la poupée. " (Psalm/Psaume
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de vers. 2. Compensation au niveau phonique/prosodique dans la traduction de Paul Miclău : Cu mișcări oprite ades cad bolti prăbușite în apă. Din frunzele satului ies că dintr-o biblică șatra. Aleluia, astăzi că niciodată sunt fratele oboist al cerului de jos și-al fumului căzut din vatra. Avec des mouvements cassés souvent dans l'eau j'aperçois des voûtes effondrées. Je sors des feuilles du village comme d'une tente de mages. Alléluia, aujourd'hui plus que jamais je
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Faiblement sur le seuil m'appelle le vieux moine) 3 fois (leș vers en retrăit commencent par " comme " et introduisent des comparaisons) ; Heraclit lângă lac (Héraclite au bord du lac) 3 fois ; Bunătate toamnă (Bonté d'automne) 2 fois ; Din cer a venit un cântec de lebădă (Du ciel est descendu un chant du cygne) 2 fois ; Noi, cântăreții leproși (Nous, chanteurs lépreux) 4 fois ; Scrisoare (Lettre) 2 fois ; De mână cu Marele Orb (Le grand aveugle par la main) 2
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
parcours), p. 21, Pluguri (Charrues), p. 23, Călugărul bătrân îmi șoptește din prag (Faiblement sur le seuil m'appelle le vieux moine), p. 31 ; c) leș poèmes traduits dont le tiret a été remplacé par deux points : Lucian Blaga, Din cer a venit un cântec de lebădă (Du ciel est descendu un chant du cygne), p. 39, De mână cu Marele Orb (Le rând aveugle par la main), p. 49 ; d) leș poèmes traduits dont le tiret a été remplacé par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
du suffixe " -iște " : " zariște " (dérivé du nom " zare ", littéralement : " horizon ") ; " rariște " (dérivé de l'adjectif " rar " " rare ") le nom fait référence à un endroit dans le bois où la végétation est rare, c'est-à-dire une clairière ; " ceriște " (dérivé du nom " cer " " ciel ") le nom fait référence, probablement, à la voûte céleste. 1607 Le terme " zariște " est traduit, dans notre corpus, par " horizon ". V. Lucian Blaga, Ani, pribegie și somn (Années, exil et sommeil), traduit par Virgil Ierunca, în La Nouvelle Revue
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aici sunt găzduite în 1934-1935 câteva din primele versuri ale lui Radu Stanca, „elev în cl. V-a liceală” (Mesia, Hristos a înviat!). Cu proză este prezent Victor Papilian (Din alte timpuri), acestuia discutându-i-se și piesele de teatru Cerurile spun, Alt glas, precum și romanul În credința celor șapte sfeșnice. De o atenție specială se bucură opera lui Lucian Blaga, intrat în aria de interes a revistei cu ocazia primirii sale în Academia Română, apoi prin suita de articole pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
vizitatoarele, București, 1998, Scrisori către un tânăr romancier, București, 2003; Fernando Pessoa, Poemele lui Alberto Caeiro. Păstorul de turme, îngr. I. Deaconescu, Craiova, 1992; Alexandru Ciorănescu, Cuțitul verde, București-Montreal, 1993 (în colaborare cu Ileana Cantuniari); Vintilă Horia, Un mormânt în cer, București, 1994 (în colaborare cu Tudora Șandru Olteanu), Recucerirea descoperirii, București, 1996, Dumnezeu s-a născut în exil, pref. Monica Nedelcu, postfață Daniel Rops, București, 1999 (în colaborare cu Al. Castaing și Ileana Cantuniari); Christos Yannaras, Libertatea moralei, București, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
călătorie ilustrate până la planșele obținute din atlasele zoologice studii după modelul viu, amintiri de peisaje servesc unei arte compozite și cu atât mai derutantă cu cât amalgamează, și în ceea ce privește tehnica picturală, referințele cele mai diverse: citări din Mantegna, culoare venețiană, ceruri de Corot, energie romantică inspirată de Delacroix ... În sânul operei vor coexista straturi istorice..."55. Aceste crochiuri, eboșe, schițe după mari maeștri sunt organizate muzeal de către pictor care se ocupă în ultimii ani ai vieții de ultima sa operă: Muzeul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Kimon Loghi sau Ștefan Popescu, deambulând nu către o poiană, ci către "templu antic". Printre primii care se ocupă de arta decorativă este și G.D. Mirea, realizând panourile din sala de onoare a consiliului Băncii Naționale, Prometeu aducând focul din cer și Mercur încoronând munca, picturile simbolist-alegorice înfățișând Muzica și Dansul, pictate pe plafonul din salonul de recepție al Casei Vernescu, actualmente Cazinou, cele patru panouri din scafă, Forța, Justiția, Temperanța și Adevărul, alte două plafoane pictate din palatul Cantacuzino, Primăvara
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se deslușesc figurile încețoșate ale unor personaje din Bizanț și care reproduce pictura murală a bisericilor ortodoxe. Aparentul caracter istorist, arheologic, intră în contrast cu figura împărătesei Theodora, care acaparează prim planul scenei. Într-o atitudine de devot, cu chipul îndreptat spre cer, împărăteasa ține în mâinile împreunate un lujer de crin care se desface simbolic în trei flori. Lumina care cade pe acest chip extatic contrastează cu obscuritatea frescei din fundal, menită unui rol decorativ. Este o modalitate prin care acest revival
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
difuz, propriu simbolismului. Asemeni unui bolnav, Iisus este întins la baza crucii, unde se află în picioare, asemeni unei apariții, Maria Magdalena, ori poate sfântul Ioan, pentru că este greu de decelat în ce privește făptura fantomatică care pare să vegheze scena. În mijlocul cerului întunecat se deschide un ochi de lumină, insuficient pentru a lumina scena, amplificând parcă mai mult caracterul ei cețos. În Noua revistă română 240, apar reproduse două fragmente de triptic cu subiect religios, de un simbolism difuz, semnate de Vermont
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
compus din 12 lucrări dedicate lui Eminescu, fiecare lucrare fiind însoțită de un vers. Cea de-a douăsprezecea lucrare se vrea și o apoteoză a ciclului, intitulată după ultimul vers concluziv al poemului Luceafărul: "Nemuritor și rece". Pe fondul unui cer înstelat sunt plasate monadic figuri culturale emblematice, desenate asemeni unor constelații: Shakespeare, Dante, Goethe, Beethoven, și, greu discernabil, probabil Platon, iar în colțul din dreapta sus probabil Nietzsche. Chiar dacă identificarea este mai puțin facilă în cazul câtorva figuri, este clară intenția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
având ca temă "Luceafărul". Popescu-Gogan consideră că există o influență manifestă a creației lui Paciurea în desenele având ca temă poezia eminesciană ale lui Mișu Teișanu, desene aflate sub semnul simbolismului. "Stilul școlii lui Paciurea vizibil în liniile himerelor unind cerul cu pământul simțit la un Teișanu, la Mina Byk-Wepper de exemplu, chiar la un Victor Ion Popa în S-a stins viața falnicei Veneții se conturase la sfârșitul secolului în plastica simbolistică, va căpăta noi dimensiuni la curentele înnoitoare de după
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artei, dedicație pusă sub semnul unei distincții idealizante. Portretul devine interesant prin relația pe care-o stabilește cu fundalul, un peisaj cu arbori. Trunchiurile apar asemenea unor coloane, frunzișul pare să fumege în flăcări de culoare brun-roșcată-cărămizie pe fundalul unui cer albastru. Pălăria are contururi ferm trasate pe acest fundal ușor artificial care înlocuiește natura și naturalul unui peisaj. Apare și o simetrie tipică armonicelor decorative bazate pe progresii. Frunzișul copacilor se transformă în arcade cu trei trunchiuri în chip de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Picioarele ei se afundă în acel bloc ca într-o clisă. Ea însăși are un aspect păstos, vâscos, un corp diform, parcă nevertebrat, capul întors straniu din punct de vedere al unor normale torsiuni anatomice, într-un unghi imposibil, spre cer. Contururile feței abia se disting, himera este o forță telurică pe cale de a se desprinde din materia primară. Paciurea înregistrează chiar acest efort de a desprinde forma de ceea ce este amorf, de a se forma. Himera se ivește din acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale cărui laturi se aflau sculpturi în basorelief. Pe latura din față era reprezentată, într-o schiță, moartea (schelet) călcând pe cadavre, pe alta un convoi de oameni încovoiați, pe latura din dreapta o femeie, având la picioare un cadavru, blestemând cerul, iar pe latura din stânga o altă femeie, doborâtă de tristețe, cu capul plecat, plângându-și durerea. Chiar și din acest stadiu al proiectului, deducem că Paciurea nu era preocupat de exprimarea ideii într-o viziune grandios monumentală, ci numai de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu știm nimic. Visul lui Ulise, în fapt o reverie, dobândește acest contur fragil, inconsistent, al unei proiecții fantasmale, probabil a întoarcerii sale în Itaca. Personajul feminin, care pare să-i șoptească la ureche conținutul care apare reproiectat pe ecranul cerului, ca ecran al minții, indică, cu o altă mână scena fantasmală. Întors cu fața spre privitor, Ulise vede cu ochii minții, în imaginație, tabloul pe care spectatorul îl poate sesiza peste umărul lui. Frederic (Fritz) Storck realizează două sculpturi de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu maramă albă are un fel de tragism ineluctabil, pe care pictorul îl amplifică printr-un contrast elocvent cu fundalul. Avem aceeași relație artificială cu peisajul, peisaj de câmpie, întunecat, greu, dens. Acest prim plan se detașază pe fundalul unui cer de un albastru foarte închis, sumbru, care se întunecă asemeni unui vid absorbant sau se pregătește de furtună. Cadrul natural servește la configurarea unei stări, nu este pur și simplu un decor neutru sau pitoresc. Albul maramei conferă ceva grandios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai mult calcanele caselor bătrâne, pentru că în zidul vechi și sgronțuros, în crăpături, ca și în părțile lui netede, vedeam desenându-se figuri în gesturi de rugăciune, cavaleri medievali în zale, alergând pe cai repezi, oameni disperați ridicând mâinile spre cer; vedeam valuri, flăcări și o serie de motive curioase și fără legătură între ele, dar foarte sugestive"453. Pictorița descoperă o sală plină cu bronzuri, descoperire esențială care lasă o puternică impresie asupra ei și ne permite să vedem amprenta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Schiavoni", la Veneția unde vede hangarele în care se reparau ambarcațiunile, îi provoacă o reverie cu trimitere la tablourile lui Brangwein. Hangarele "[...] cu carcasele învechite, sau jumătate reparate, păreau fantomele unui schelet de animal apocaliptic, desprinzându-se fantastic pe fondul cerului. Aici s-a inspirat probabil Brangwein pentru aquafortele sale"455. Perioada pariziană se desfășoară între 1899 și 1906, iar pictorița își manifestă prețuirea față de Lucien Simon, Charles Cottet, André Dauchez, pe care, împreună cu René Ménard, critica îi numește "la bande
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de împăcare a sufletului, sub bolta paradisiacă unde păsările cântau ascunse în frunzișuri, în crengi de ficuși sau de smochini, ce se împleteau între ghirlande de flori de salcâm. Totul apărea ca un arabesc cu tonuri închise pe fondul unui cer de fildeș jur împrejur, înconjurat de un brâu aurit în relief, care îl despărțea de plafon și susținea seria de lunete triunghiulare cu subiecte figurale, tratate decorativ. În spațiile dintre lunete pusesem păsări cu aripile deschise, părând că susțin plafonul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
curat / Că m-am Însurat / C-o mândră crăiasă / A lumii mireasă...” - antiteza: prezintă idei, imagini sau noțiuni contrare, menite să se lumineze reciproc. Căci voi murind În sânge, ei pot să fie mari.” „Ei tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri.”(Eminescu) - brahilogie: scurtarea cuvântului prin subînțelegere sau elipsă:„C-au avut nuntași / Brazi și păltinași. Preoți, munții mari / Păsări, lăutari, Păsărele mii / Și stele făclii...”(Miorița) - calambur - compunere care exprimă echivocul având la bază similitudinea sunetelor: „Nu contest
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Mănăstirea din Parma”). Stendhal surprinde zona de inspirație a artei realiste, metoda de lucru, sugerând că literatura Înseamnă viață, iar aceasta nu poate fi mistificată: „Romanul - spune el - este o oglindă purtată de-a lungul unui drum. Câteodată se reflectă cerul albastru, altă dată noroiul de la picioarele dumneavoastră. Vreți să acuzați de imoralitate omul care poartă oglinda? Acuzați mai bine drumul pe care se află băltoacele sau, mai bine, inspectorul de drumuri, care permite ca apa să se adune și băltoacele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În valuri născute și din postulatul lui Andre Malraux demonstrează odată În plus că Într-un viitor nu prea Îndepărtat, lumea așa zisă postmodernă ori transmodernă, va fi atât de derutată de ideologii, Încât va fi nevoită să privească spre cer, să-și facă, pentru mântuirea sufletului, semnul crucii. Mihai Eminescu, contemporan cu Nietzsche, filosoful german, pare mult mai rafinat În ceea ce privește libertatea individului, relativitatea acestei stări fiind exprimată În chip genial. Fiecare individ din lumea aceasta are filosofia lui, Îmbrăcată În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]