67,207 matches
-
său. Când domnul John, la care fusese trimis cu o scrisoare de recomandare, Îi explică regulile societății locale, unde cine nu valorează măcar un milion rămâne un „Schuft” (mișel), Schlemihl se grăbește, brusc iluminat, să Încuviințeze, de parcă experiența sa de „acasă” l-ar fi condus deja la aceeași cinică concluzie. Tocmai pentru a nu fi, din nou, un „Schuft”, pare el grăbit să accepte târgul pe care anonimul În manta cenușie, Der Graue, Îl propune. Schlemihl primește, În schimbul inutilei sale „umbre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am discutat adesea În Întâlnirile noastre newyorkeze, În care am regăsit, de fiecare dată, atenția luminoasă cu care onorează tot ce este viu, inedit, stimulant. Întâlniri râvnite și memorabile, calendarul zâmbea, brusc, Încurajator. În Noul Babylon, musafirul se simțea totdeauna acasă, fără nici una dintre crampele antiamericane ale atâtor intelectuali europeni. Dacă la Paris descoperisem vivacitatea sa latină, la New York poetul Îmi părea o variantă europeană a americanului stenic și eficient, a cărui prezență Însenina, instantaneu, ambianța. * Recent, pisica fără vârstă și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
East Hampton, unde Își avea casa de vară. Reînvia, iată, fosta imagine premonitorie a omului care s-a pierdut pe sine În mulțime... Într-o caricatură publicată În 1936, În Italia, În Bertoldo, artistul Înfățișează pietonul cu mustață care, revenit acasă, nu se mai recunoaște În oglindă: „Accidenti, questo non sono io. Con tutta quella gente che era per la strada mi sono perso” - „La naiba, ăsta nu sunt eu. M-am pierdut pe mine În atâta amar de lume pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1989, lipsa de apetență etică a președintelui interimar Ion Iliescu, fost aparatcik comunist, și continuitatea dintre regimurile Ceaușescu și Iliescu. Dar s-au strigat ardent și lozinci din decembrie 1989, precum „Libertate te iubim, ori învingem, ori murim!”, „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”, „Vom muri și vom fi liberi!”. Refrenul care a făcut carieră în „Piața Universității 1990” a fost însă altul: „Mai bine haimana, decât trădător,/ Mai bine golan, decât dictator,/ Mai bine huligan decât activist,/ Mai bine
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
spectaculoasă, întrucât participanții făceau parte din diferite generații și aveau varii grade de cultură și instrucție. Ceea ce conta însă era comuniunea, iar „Imnul golanilor” era cât se poate de emblematic în acest sens („Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă,/ Până nu vom câștiga libertatea noastră”). Piața Universității devenise o Zonă ecumenică, o matrice, dar și un spațiu boem. Se aflau acolo intelectualitatea de elită, studenți, elevi, dar și țărani, oameni simpli; iar la marginea Zonei - și o faună interlopă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a merge în alte spații adecvate): stau, mai ales iarna, dar și primăvara ori toamna, pe casa scărilor, spun măscări, beau, fumează (uneori puțină „iarbă”), se mai și brutalizează unii pe alții, folosesc jargoane destul de violente. Când părinții nu sunt acasă (din varii pricini) și o astfel de „trupă” se strânge într-un singur apartament, „cheful” se-ncinge pe la unsprezece seara și sfârșește în chiote și ritm asurzitor pe la două dimineața, după ce somnul vecinilor a luat-o razna deja. Bătrânii, dar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nu l-ar putea face. Dar să revin la întâmplările din ziua de 14 iunie, la care am fost martor ocular. Dat fiind că locuiesc pe bulevardul Nicolae Titulescu și că megafoanele instalate în fața Palatului Victoria făceau să aud de acasă vocea răgușită a unui ins care chema populația capitalei să iasă în stradă, ca să apere instituțiile statului, am plecat într-acolo să văd cine vorbește și să aflu ce s-a întâmplat. Când am ajuns, piața era pustie. M-am
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Calea Dorobanților. Aveam sentimentul că aș putea fi strivită de mulțimea care fugea din fața bătăușilor și, văzând că oamenii săreau peste gard, am sărit și eu, cu o viteză de care nu mă credeam în stare. Dar nu am plecat acasă, pentru că aș fi vrut să văd ce se mai întâmplă. După câteva minute s-a auzit cineva țipând și a fost spart un geam. Nu în partea prin care au urcat tinerii, ci în partea opusă. Apoi l-am ascultat
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
cu toată seriozitatea întrebarea: Cum se naște și încotro duce violența? Mi-am pus această problemă în toate momentele de cumpănă de după 22 decembrie, mi-am pus-o cu stăruință și acum, când bubuiturile necontenite pe care le auzeam de acasă, m-au făcut să ajung din nou în mijlocul „pegrei” care, vorba domnului prim-ministru demisionat, tot nu mai are altceva de făcut decât să iasă în stradă. Lumea adusă, ca și mine, de grenade la această răscruce era profund dezamăgită
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
doua zi la Uniunea Scriitorilor. Ce vă pot spune cu certitudine este doar că după drumul făcut cu autocarul unei firme italiene care s-a îndurat să ne transporte gratis până la Roma și înapoi eu m-am odihnit la mine acasă și am încercat să mă reacomodez cu cenușiul de la noi. Nu aveam de ce să mă duc la nici un minister, fiindcă nu am fost delegată a nici unui minister (nici la Roma, nici în altă parte). Faptul că am participat la acest
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
timpul s-a dovedit însă că ei aveau dreptate să judece așa cum au judecat. Pentru că, într-adevăr, după ce a exersat tehnica loviturii de stat pe alte meleaguri, KGB-ul a reușit să dea o lovitură de stat și la el acasă. Ca și la București, unii dintre puciști au fost condamnați, iar ceilalți au fost avansați. De unde s-ar putea deduce că unii făceau cu adevărat parte dintre nostalgici, așa cum ni s-a spus, iar ceilalți priveau cu încredere către viitor
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Pacepa, și o parte din slujitorii lui, ai urmașilor și ai urmașilor urmașilor lui. Nu știu așadar dacă Dumnezeu s-a născut în exil, dar știu, încă din fragedă copilărie, că, din cauza lui Irod, Iisus Hristos nu s-a născut acasă. Și mai știu că la sărbătoarea Nașterii Lui cei din exil scriu mai multe scrisori și fiindcă sunt mai siguri și mai triști decât noi. Între felicitările pe care le-am primit anul acesta, trei au venit din Madridul în
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
prietenie. Citind și recitind aceste cuvinte simple care spun atât de mult m-am gândit la întregul exil românesc. La faptul că noile oficialități comuniste l-au acceptat doar formal, de voie sau de nevoie. Întrebarea „De ce nu vii dumneata acasă?” (domnule Ierunca), pusă tocmai de Vasile Băran în Totuși iubirea, repetă cu alte cuvinte admonestarea: „De ce nu pleci de aici dacă nu-ți place?”, făcută până la revoluție multora dintre noi. Cel care o face (cu aceeași dezinvoltură cu care scria
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
la loc, dar nu știam nici cum îl cheamă, nici cum se strigă acolo un câine. Văzându-mă încurcată, un tânăr de pe stradă mi-a spus să nu-mi fac griji pentru că, după ce dă ocol orașului, patrupedul se întoarce singur acasă. Din ziua aceea am început să mă salut mai întâi cu cel care intrase în vorbă cu mine, apoi și cu alți vecini. Mă simțeam ca la mine acasă și mă gândeam ce diferență colosală poate să fie între francezii
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
fac griji pentru că, după ce dă ocol orașului, patrupedul se întoarce singur acasă. Din ziua aceea am început să mă salut mai întâi cu cel care intrase în vorbă cu mine, apoi și cu alți vecini. Mă simțeam ca la mine acasă și mă gândeam ce diferență colosală poate să fie între francezii din Paris - care te țin la distanță - și cei din sud. Mai mult decât tot ce văzusem în casa în care locuiam mă obseda portretul unei tinere deosebit de frumoase
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Goma atât de împăcat cu sine și cu lumea. Nu mi l-aș fi imaginat niciodată comunicând atât de bine cu suprarealistul Gellu Naum. Și față de mine avea sentimente infinit mai bune decât înainte de 1989, când ne certam la el acasă, unde, după ce mă primea ca pe un prieten, mă acuza fie pentru că aș fi publicabilă, fie pentru că nu am refuzat să public Urcarea muntelui după ce a fost cenzurată. Recent, i-am recitit cu tristețe o carte în care se întreba
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
cuprinsul volumului, cât și din punctul de vedere al raportării la spații culturale, diplomatice și politice complet diferite. Astfel, profesorul ieșean ne propune, în paginile cărții de față, o incursiune deloc obositoare, pe marginea unor teme ce ne interesează aici, "acasă" (rolul României în Uniunea Europeană și în cadrul Organizației Tratatului Nord-Atlantic, prezența armată a țării noastre în teatrele de operațiuni din Irak și Afghanistan, influența politicii interne a statelor vecine asupra procesului de democratizare din România postcomunistă etc.), dar și cu privire la subiecte
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
că și la alții se întâmplă, ba chiar și la case mai mari ș.a.m.d. Nimic mai neadevărat. Desigur că unii de pe la Bruxelles și de prin alte părți au făcut asemenea declarații; că, adică, ce faceți voi la voi acasă e treaba voastră, este dreptul suveran al fiecărei țări să-și gestioneze cum vrea problemele interne, ba chiar bravo vouă că sunteți dinamici, democrați, că nu stați în poziție de drepți ca altădată etc. Unii naivi de la noi chiar cred
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
delegat care, pe baza procurii primite, juca rolul mirelui până în cele mai mici amănunte poate cu excepția celui din noaptea nunții, dar și aici se poate discuta. Mireasa și delegatul erau căsătoriți după toate regulile, dar mirele real era stăpânul rămas acasă. Multe companii economice și financiare din zilele noastre se "căsătoresc" în acest fel. Deosebirea este că atunci mirele real era cunoscut de toți, în timp ce azi rămâne ascuns sau apare rareori la lumina zilei. Mă tem că și în cazul OMV
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
fugit din nou, de data aceasta în Nicaragua, unde era cât pe ce să devină victima unei operațiuni sub acoperire a CIA când a fost reperat că îi ajuta pe sandiniști să încarce un transport naval de droguri. Întorcându-se acasă, Escobar a răspuns răzbunând răpirea tatălui său și lansând un atac de lungă durată și sângeros asupra statului columbian (Bowden 2001: 68). Sprijinit de o armată de avocați și susținători, Escobar a aranjat asasinarea judecătorilor și magistraților, a crainicilor și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
material documentar pe care mi l-au oferit. Pe parcursul anilor în care mi-am efectuat cercetările, într-o perioadă cînd contactele cu istoricii occidentali nu erau bine privite de toată lumea din România, m-au invitat de nenumărate ori la ei acasă și m-au ajutat foarte mult în munca mea. Fără ei, proiectul meu n-ar fi devenit realitate. Aș vrea de asemenea să-i mulțumesc profesorului Ștefan Ștefănescu. Arhivele (corespondența profesorului Iorga și alte materiale) mi-au devenit accesibile la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
important izvor de inspirație pentru Iorga), provin amîndoi din Botoșani? Aici s-a născut Iorga la 5 iunie 1871. NOTE FORMAREA UNUI POLITICIAN-ISTORIC: ORIGINILE, COPILĂRIA ȘI ADOLESCENȚA LUI IORGA Nasc și la Moldova oameni! Miron Costin Am fost învățat de acasă să mă uit drept în ochii oamenilor și să nu las nici o insultă fără să reacționez. Motto-ul lui N. Iorga 1 Familia Iorga provenea dintr-o lume sănătoasă grecească din insula Kefalonia, deși acest lucru nu este absolut clar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
economică, deoarece acesta lăsa în urma lui o pensie insuficientă. Doamna Zulnia, care avea numai 33 de ani și era încă frumoasă, nu se va recăsători niciodată, dedicîndu-și viața celor doi copii ai ei. Aceasta însemna practic muncă din greu, cosînd acasă rochii pentru doamnele din înalta societate. Ceea ce însemna sărăcie și privațiuni și totodată mutarea dintr-un loc în altul, așa cum își amintea Iorga, "mînați de biciul nevoii", încercînd să găsească o chirie mai mică și luînd în chirie ca să o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de la o văduvă ca Zulnia Iorga). Din fericire, legăturile de familie sînt puternice acolo. Familiile Arghiropol, Drăghici și Iorga s-au sprijinit atît financiar cît și moral pentru ca Nicolae Iorga să-și facă studiile 13. Iorga și-a început educația acasă. La vîrsta de patru sau cinci ani știa deja să citească și să scrie. Fără gramatică și dicționar, știa franțuzește înainte de a intra la școală. Româna învățată de el era limba lui Kogălniceanu. Într-o carte care descria ruperea Bucovinei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
era mult prea cufundat în studiile lui ca să aibă vreme pentru plăcerile pline de viață ale epocii. Era total izolat. În plus, faptul că bursa era insuficientă îi impunea restricții. Ducea o viață austeră, fără prieteni, fără să facă vizite acasă vreunuia din colegi. Soții Iorga se duceau la teatru, uneori chiar și la operă, iar duminica plecau în excursii. În ceea ce privește studiile sale la Școala de Studii Superioare, trebuie să cităm din nou una din afirmațiile lui lipsite de echivoc: " Nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]