7,219 matches
-
numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa, nici bebeluș! Ninge mărunt, cu dușmănie. După amiaza scade, apăsătoare. Înăuntru, afară, afară, înăuntru, se intră și se iese prin luciul apei. Băltoace mari sau mici, nu contează, liniștite să fie, ca oglinda. Atunci se arată în ele, ieșind din ape sau intrând, cum vrei s-o iei, scările, podul. Și așa se trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la o poartă zicând deschideți, deschideți! Și în seara asta, cum merge el așa lunecând cu gumarii pe potecă, aplecat în sine pentru a vedea cât mai puțin din Uriașa, Iliuță simte că poarta chiar i se deschide și intrând înăuntru, dă de căldură. În căldura asta, teama se topește, iar pe copil îl prinde un fel de plăcută dulceață, de parcă i-ar curge prin piept un pârâu de zahăr ars. Odată, a tras și el pe furiș un gât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
chem și pe Chelaru, luăm o damigeană d-aia de-a lui de la Reghin, împărații crapului ne facem. Din pricina ceții, coloana merge mai încet decât merg de obicei coloanele oficiale și tăcerea, iluminată de alb-albastrul girofarului care pulsează egal, pătrunde înăuntru ca un gaz lichefiant. Încet-încet dizolvă conținuturile tuturor automobilelor gri fer și bleu marine, ale tuturor costumelor gri fer și bleu marine, de marcă scumpă și croială impecabilă, ale tuturor celor cincizeci și două de euri oficiale, acum amorțite puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru că se dezbrăcase de nume, frumusețea ei i să dăruia visătoarei complet și adânc, producându-i delicii verticale. Alteori visa cum curge sângele prin rețeaua de vase. Alteori altceva. De fiecare dată visul o purta în căptușeala acestei lumi, nici înăuntru nici afară, unde toate figurile știute răzbeau altfel și erau dulci și pline de miez. Profesoara Martinescu regretase în tinerețe faptul că nu putea împărți fructele acestea cu nimeni, dar îmbătrânind nu se mai frământa atât. Inexprimabilul chiar asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
redevenit vegetal, și tânărul să-mi arate tot pe muțește un liturghier ca vai de el, o cazanie făcută ferfeniță, precum și sfânta evanghelie ferecată în argint, cu pecețile încremenite. Iar eu voi desface pecețile și voi deschide cartea ferecată și înăuntru voi citi: „La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu.” Telefonul țârâie undeva pe holul lung și întunecos ca un conduct auditiv. Curios lucru, urechea! Ce nu s-a scris despre a lui Mozart, cu desene cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
are și fetița în brațe... N-ar putea să ne dea copilul? Barem să ne întindă cumva copilul, își dă cu părerea și cealaltă duduie. ─ Păi, cum? N-are pe unde. Doar n-o să fărâmăm cutia de la lift, cu fata înăuntru! Și-atunci ce facem? Să mai așteptăm oleacă... ─ Domnișoară, sunteți bine? Copilul e bine? se interesează ocrotitoarea Irina. ─ E bine, doarme, se aude din gaura liftului. Atunci, zise coechipiera Angela, eu zic să mergem. N-o să stăm aici până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în vreme ce în urma lui răsună un uragan de claxoane și înjurături. Curios, doar nu se grăbește nicăieri, și cu toate astea face mereu așa, sprintează după autobuze și tramvaie, se pogoară pe scările metroului cu velocități periculoase ca să apuce să țâșnească înăuntru înaintea anunțului Atenție, se închid ușile... Lumea nu-l înțelege, când a înțeles lumea vreodată ceva? Mai ales ceva cu totul și cu totul dezinteresat, cum e decatlonul ăsta al lui, probațiunea lui cu regiile autonome? Gâfâind, cade pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aerul a încetat de mult să vibreze. ─ Și eu am citit ceva care seamănă cu povestea asta. Ceva din Chaucer, care se cheamă Casa faimei. E un templu suspendat în văzduh, frunzișul murmură necontenit printre pilaștri și pe frontoane, iar înăuntru se păstrează pentru vecie fiecare șoaptă, fiecare cuvânt, fiecare discurs, fiecare geamăt care-a scăpat vreodată de pe buzele unei ființe omenești. Și-atunci ar trebui să ne recunoaștem unii pe alții, nu? După vorbă? Poate, zice Sandu. Cred că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
apartamentul. Îl va găsi. Înainte să apuce să bată sau să sune la ușa din PFL vopsită într-o nuanță de maro gălbui destul de neplăcută, aceasta se deschide și în fanta verticală de lumină apare o siluetă care îl poftește înăuntru. Pascal pășește peste prag cu tabloul la subsuoară. E destul de mare și degetele au mototolit hârtia cu care e învelit. Femeia care i-a deschis și l-a poftit înăuntru să tot aibă vreo patruzeci de ani. Cercetătoare la Muzeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fanta verticală de lumină apare o siluetă care îl poftește înăuntru. Pascal pășește peste prag cu tabloul la subsuoară. E destul de mare și degetele au mototolit hârtia cu care e învelit. Femeia care i-a deschis și l-a poftit înăuntru să tot aibă vreo patruzeci de ani. Cercetătoare la Muzeul Țăranului Român, poartă părul strâns, haine brodate, machiaj discret. Păcat, se gândește Pascal, ale cărui gusturi înclină, vai, adesea, spre vulgar. Mă rog, ce contează?! Vă mulțumesc că m-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acestea se vor sui, vor merge, vor ajunge, presele vor presa, ciocanele pneumatice vor izbi, degeaba crâcnesc. Autobuzul sosește. Roțile scrâșnesc pe gheața neagră. E de mirare că zimții tăioși ai zăpezii înghețate nu sfâșie cauciucurile devenite rigide, aproape casante. Înăuntru, scăldați într-o lumină nefiresc de vie, șed și stau călătorii adunați de prin celelalte stații - pe scaune, boierii, cu respectabile căciuli și priviri pierdute în zare, de parcă nici n-ar face parte din acest autobuz și din această dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
late de optzeci de centimetri și înalte de doi metri și se închideau cu clanță metalică. Tocurile la uși erau din stejar montate direct pe cele două furci. Pe acești stâlpi erau fixate niște brățări metalice, pe partea interioară, adică înăuntru, prin care, după ce era închisă pe timpul nopții, era introdus un drug de lemn, care folosea drept încuietoare. Încuietoare ce a folosit-o și Agripina până în anul 1962, an când Agripina a trecut la cele veșnice la vârsta de 62 de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
duce direct spre țintirim. Așa a rămas Pleșu singur, doar cu cârja lui cea de culoare maro, ce avea un inel de culoare galbenă, inel din metal, așa de bine meșteșugit că nu era nici mai în afara lemnului, nici mai înăuntru și nu se cunoștea unde este îmbinat metalul. Mergea Pleșu pe drum cu ochii închiși, iar oamenii spuneau că merge dormind, dar cârja n-o slăbea deloc din mână, că o avea de la străbunicii lui. Când a fost înștiințat Pleșu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
terminase. Nici nu se terminase, nici nu Începea. Era acolo exact ca În timpul Întâmplării, cu anumite episoade hiperbolizate, și el se simțea mizerabil și rușinat. Dar mai tare decât rușinea simțea frica rece ca o stafie. Frica era tot acolo Înăuntru, ca o stafie rece și lipicioasă, umplând golul unde altădată se afla Încrederea-n sine, și asta Îi făcea greață. Era Încă acolo, cu el, chiar și acum. Totul a Început cu o noapte Înainte, când se trezise din somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mișcări și apoi peste șanț, și de aici pe drumul Înghețat din spatele hanului. Își desfăceau legăturile și scăpau de schiuri dintr-o smucitură și le sprijineau de pereții din bârne ai hanului, și prin fereastră se zărea lumina lămpii iar Înăuntru, În fumul și căldura care mirosea a vin nou, se cânta la acordeon. — Unde-am stat la Paris? o Întrebă pe femeia care stătea lângă el pe șezlong, aici, În Africa. — La Crillon, știi foarte bine. De ce-aș ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să treci pe partea ailaltă? De unde bate vântul. — Ți-a schimbat Molo pansamentul? — Da. Acum nu mai pun decât acid boric. — Cum te simți? — Puțin amețit. — Mă duc să fac baie. Mă-ntorc repede. După aia mâncăm și ducem patul Înăuntru. „Deci, Își spuse el, am făcut bine c-am Încetat cu cearta.“ Nu se certase niciodată prea mult cu femeia asta, În timp ce cu cele pe care le iubise se certase Într-atât Încât până la urmă certurile astea corozive ucideau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vreau. Băieții ridicară patul și, ocolind corturile verzi, coborând printre stânci, pe câmp, și trecând de focurile care ardeau puternic acum, iarba făcându-se scrum și vântul Înteținnd focul, Îl duseră la micul avion. Îl băgară cu greutate, dar, odată Înăuntru, se rezemă pe scaunul de piele, proptindu-și piciorul de marginea scaunului pe care stătea Compton. Compton porni motorul și se urcă-n avion. El le făcu cu mâna lui Helen și băieților, și, În timp ce zgomotul sacadat al motorului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
necioplit. Și-atunci urletul hienei deveni atât de puternic Încât o trezi, și la Început nu-și dădu seama unde se află și i se făcu frică. Apoi luă lanterna și o aprinse Îndreptând-o spre celălalt pat, cel cărat Înăuntru când adormise Harry. Îi zări trupul sub plasa pentru țânțari, dar cine știe cum reușise să-și scoată piciorul, care atârna acum dincolo de margine. I se desfăcuse pansamentul și nu se putea uita la el. — Molo! strigă ea. Molo! Molo! Apoi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se vedeau luminile barăcilor unde trăiau indienii tăietori de lemne. Mai mulți câini se repeziră la ei. Indienii Îi goniră. La fereastra primei colibe de pe marginea drumului strălucea o lumină. O bătrână stătea-n ușă, ținând o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de două zile. O ajutaseră toate bătrânele din rezervație. Bărbații ieșiseră-n drum și fumau, ca să n-o mai audă văitându-se. Țipă exact când Nick și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
O pisică În ploaie? — Da, era sub masa asta. Of, voiam așa de mult s-o iau eu. Voiam o pisicuță. Când Îi vorbea În engleză, camerista o privea cu o expresie Încordată. — Haideți, signora, Îi spuse. Să ne-ntoarcem Înăuntru. O să vă udați. — Da, ar cam trebui, spuse americanca. Se Întoarseră pe alee și intrară-n hotel. Camerista rămase-n urmă ca să Închidă umbrela. Când femeia din America trecu din nou pe lângă recepție, hotelierul se-nclină din spatele biroului său. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
puse un pahar În față. — Ai putea să-l bei, poate te face să te simți mai bine. Ea privi paharul În tăcere. Tânărul ieși cu paharul pentru Peduzzi, dar nu-l văzu nicăieri. — Nu știu unde e, spuse când se Întoarse Înăuntru cu paharul. — Voia să-i iei un sfert, spuse soția. — Cât costă un sfert? o Întrebă tânărul pe fată. — Un sfert de bianco? O liră. — Nu, de Marsala. Pune-le și pe astea, Îi spuse, dându-i paharul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-și crampoanele-n gheață. Îl auzea pe George În spate, respirând și Înfigându-și și el crampoanele. Au sprijinit schiurile de peretele hanului, și-au dat jos zăpada de pe haine cu palma, Își scuturară bocancii și intrară. Era destul de-ntuneric Înăuntru. O sobă mare de porțelan strălucea În colțul camerei. Tavanul era jos. De fiecare parte a camerei erau așezate băncuțe În spatele unor mese Închise la culoare, pătate de vin. Doi elvețieni stăteau lângă sobă, fumând pipă și vin nou, tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n cuvinte. Fata aduse de vinul și avură probleme cu dopul. Până la urmă, Nick reuși să-l deschidă. Fata ieși și o auziră cântând În germană, În camera cealaltă. — N-o să ne deranjeze resturile astea de la dop care au rămas Înăuntru. — O avea oare vreo prăjitură, ceva? — Să vedem. Fata veni Înapoi și Nick observă că șorțul abia dacă reușea să ascundă că e Însărcinată. „Cum de n-oi fi observat de când am intrat?“ se Întrebă. — Ce cântai? o Întrebă. — Operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a smuls și mi-a zis: — Of, lasă-mă-n pace, că n-oi fi taică-miu. M-am Întors la hotel și Maera era pe balcon, așteptând să vadă dacă-l aduc Înapoi. Când m-a văzut, a intrat Înăuntru și apoi a coborât cu o mină scârbită. — Ei, i-am zis, până la urmă, nu-i decât un mexican sălbatic și ignorant. — Da, spuse Maera, dar cine o să se ocupe de taurii lui după ce primește o cogida? — Păi, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ușă Îl salută din cap pe tata și intrarăm; toți Își făceau treaba pe-acolo, se-mbrăcau, Își trăgeau bluze peste cap, alții Își trăgeau cizmele și mirosea fierbinte, a transpirație și a vaselină. Lumea se adunase afară și privea Înăuntru. Bătrânul se așeză lângă George Gardner, care-și trăgea pantalonii, și-l Întrebă „Care-i treaba, George?“ pe cel mai firesc ton, pentru că n-avea sens să-l bată la cap - George putea să-i spună sau nu. — N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]