7,771 matches
-
așa viteză, încât acesta înnebunit de durere răgea de mama focului, alarmând șatra de țigani care a năvălit buluc în clasă spunând învățătoarei că le-am omorât măgarul. Conflictul se rezolvă, dar în clasă se afla și băiatul directorului, care întâmplător lipsea din școală. Acasă, băiatul povestește cu haz despre întâmplare, urmând să-i aducă aminte tatălui său în ziua următoare pricina și să mă pedepsească. La aproape o săptămână, Iuda de băiat îi reamintește directorului despre fapta mea. Imediat sunt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
examenul final. Parcă am fi pornit la război și nu se putea să nu avem și unele neliniști. În ziua de marți 13 iunie 1937, însoțit de colegul de bancă Mardare Ilie pornim spre gară, de unde luăm trenul spre Galați. Întâmplător văd pe peronul gării Bârlad un vecin care urma să plece spre Priponești. Discut cu el, îi spun unde plec cu trenul și l rog să ducă părinților un bilet scris chiar pe valiza mea de drum cu următorul conținut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am fost examinat oral. Cu un zâmbet profesoara îmi spune că am nota zece în teză și pentru cele două intervenții mi-a dat tot zece. Unde ești domnule profesor Gaiu ca să vezi că elevul matale a luat nota maximă?! Întâmplător am decupat un articol din „Universul” ce apărea la 25 iunie 1937. „Învățători reușiți la examenul de capacitate Sunt din Galați, Brăila, Bârlad și Focșani Galați, 25 iunie Azi s’au sfârșit examenele de capacitate a absolvenților școalei normale de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cunoștea. Primul trimestru al anului 1939 mă găsește în acest post alături de alți trei pedagogi cunoscuți, dintre care unul era chiar fostul meu coleg și concurent la „Tinerimea Română” și care-mi luase premiul din ultima clasă în împrejurările relatate. Întâmplător locuiam la etaj în aceeași cameră. Totul decurge normal, fără incidente. Comportarea mea prietenească, discuțiile avute ulterior îl fac pe colegul respectiv să aibă mustrări de conștiință față de mine, încât în ultima instanță, într-o noapte cu lună plină, din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la o mică petrecere în Streza - Cârțișoara, despărțită de Oprea Cârțișoara, în care găzduiam, doar prin râul Bâlea ce curgea vijelios, cu valuri înspumate. O fată frumoasă din acest grup își serba ziua numelui - Maria. În ajun, grupul din care întâmplător făceam parte îi cântase sub fereastră o serenadă potrivit obiceiului locului și acum toți erau invitați la o mică petrecere. Nu am reținut momentan numele sărbătoritei. Dau să mă retrag, dar sunt invitat și eu. Accept cu vădită plăcere. După
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o masă lungă, suntem ospătați cu delicatesele necesare unei atari împrejurări. Credeam că sărbătorita e fiica gazdei și, deși nu eram amator de băuturi alcoolice, în numele grupului ceream insistent băutură... pentru ceilalți. Dragoste la prima vedere. Ne-am mai întâlnit întâmplător în zilele următoare și ne-am plăcut reciproc. Venerabila gazdă a observat „ocheadele” mele și îi spune Mariei că, dacă militarul străin poposit pe acele meleaguri o va cere în căsătorie, să nu refuze, pentru că eu îi par un om
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pentru că eu îi par un om cu suflet și cumsecade. Puțin după aceea, la aceeași adresă, sosesc două învățătoare din București: fiica gazdei și sora Mariei, Ileana, care acum se întorceau de la Ocna Sibiului de la tratament. Maria se afla acolo întâmplător pentru a ține companiei gazdei, până la venirea celor două învățătoare. Și eu care... credeam că Maria e fiica respectabilei gazde... Întâmplător fac o bună impresie și celor două învățătoare, colege la aceeași școală din București. Amândouă îmi sunt favorabile, sfătuind
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fiica gazdei și sora Mariei, Ileana, care acum se întorceau de la Ocna Sibiului de la tratament. Maria se afla acolo întâmplător pentru a ține companiei gazdei, până la venirea celor două învățătoare. Și eu care... credeam că Maria e fiica respectabilei gazde... Întâmplător fac o bună impresie și celor două învățătoare, colege la aceeași școală din București. Amândouă îmi sunt favorabile, sfătuind-o pe Maria să nu-mi refuze o eventuală cerere în căsătorie. La puțin timp după, fac o plimbare cu Maria
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
timidului care eram și am rămas până acum, îndrăznesc să-i declar scurt: „Domnișoară, te iubesc și te rog să-mi dai răspunsul!” Tăcere îndelungată. Amândoi coborâm muți din tren și după 2-3 km. ajungem stingheri la casa în care întâmplător locuia Maria. N-am mai îndrăznit să spun nici un cuvânt pe această temă. Vine fatidicul 30 august 1940, cu sfârtecarea unei părți din Transilvania. Plecarea mea se precipită. Cer Mariei să-mi permită să-i scriu. Acceptă. Plec grăbit spre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
făcea mizerii și controlam ca și oamenii mei să nu fure ori să facă cine știe ce nedreptăți. Abia sosit din concediu, că în garnizoana mea oprește un lot de circa 150 de evrei din România, cu o destinație mai îndepărtată, dar întâmplător a trebuit să-i primesc și să le creez condiții omenești de dormit pentru trei nopți. Cu primarul satului aranjez să fie găzduiți într-un grajd al fostului colhoz, fiind feriți de neplăcerile unei rămâneri sub cerul liber. Cu primarul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nevoie! Continuă tot mai insistentă acea zvâcnitură percepută încă de la spitalul din Sărata. Neliniștit și tot mai febril, cobor pe peron, iau un taxi până la spitalul de pe str. Traian, unde se muncea de zor pentru primirea întregului lot de răniți! Întâmplător întâlnesc chiar pe comandantul spitalului care, supraocupat, se supără că n-am rămas în gară. Eu, fără să știu cine se ascunde sub halatul alb, îi spun că mi-e tare rău! Nu mă crede, mă trimite totuși la sala
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care circulau în zonă. O mașină de Făgăraș oprește și amabil este invitată să urce. Arată că merge la Făgăraș la spital, având soțul rănit și-mi spune numele. Proprietarul mașinii schițează un zâmbet abia perceptibil și pornește în viteză. Întâmplător, spune el, locuiește în Făgăraș în vecinătatea spitalului, așa că nu va fi o problemă să o lase chiar la poarta spitalului. Ajunși la destinație, mașina intră pe poarta spitalului, face un mic ocol, după o anexă și oprește chiar în fața
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ani cu acest incident nesemnificativ și fără urmări directe asupra mea. Doar memoria mea afectivă a reținut acest incident nesemnificativ... Oare nu se putea încheia această grea perioadă din viața mea și altfel decât v-am relatat? În septembrie 1945, întâmplător, obținem amândoi transferul la Orfelinatul de la Timișul de Jos, de lângă Brașov. Din noiembrie 1937 și până la această dată, cu mici întreruperi, am fost sub drapel, la datorie. Am fost tocmai ceea ce se spunea în glumă pe atunci: „Ofițer activ și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
această dată, cu mici întreruperi, am fost sub drapel, la datorie. Am fost tocmai ceea ce se spunea în glumă pe atunci: „Ofițer activ și învățător în rezervă”, deși eu tot ca un adevărat învățător am fost pentru ostașii pe care întâmplător i-am avut sub comandă. N-am vrut să fiu transferat la un liceu militar și să ajung ofițer de carieră, însă vremea în care am trăit m-a făcut să port haina militară aproape opt ani și tocmai în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
datoria de onoare, cu toată vitregia vremurilor! Mă căsătorisem în februarie 1941, sperând să cred că puteam să trăiesc prin urmași în cazul când aș fi dispărut! Am avut lângă mine o inimă și un suflet mare al soției cunoscute întâmplător pe meleagurile Cârțișoarei. Sub impulsul marii iubiri ce ne-a unit destinele în acele crâncene vremuri, am trăit cu sentimentul nobil al binelui și frumosului și m-am purtat omenește în toate situațiile, inclusiv în cele strict de război. N-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la care asistasem. Concluzia: reclamația nu e fondată și-i cere să nu mai deranjeze cu asemenea probleme... bunul mers al învățământului. Abia atunci intervin direct la secretar, rugându-l să-mi spună dacă e atât de grav să întârzii întâmplător 10 minute sau mai grav este să înșeli direcția prin prezența la începutul orei și apoi să mai iei un coleg și să vezi un meci de fotbal internațional. Întâmplător asistam la o clasă vecină, l-am văzut intrând în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să-mi spună dacă e atât de grav să întârzii întâmplător 10 minute sau mai grav este să înșeli direcția prin prezența la începutul orei și apoi să mai iei un coleg și să vezi un meci de fotbal internațional. Întâmplător asistam la o clasă vecină, l-am văzut intrând în clasă, dar spre sfârșitul orei elevii lăsați singuri au trădat lipsa lui din clasă. Găsesc elevii în dezordine, îi liniștesc, în timp ce un elev îmi spune cu zâmbetul complice că „tovarășul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
diferite locuri primind adresele. Scriam scrisori și primeam răspunsuri entuziaste, dar mai aveam încă de lucru. În aprilie 1972, în vacanță, fac ultimele investigații. Ca fost șef al clasei, păstram în memorie numele colegilor asociat cu locul natal de unde proveneau. Întâmplător am păstrat unele adnotări de atunci. Plec din Bârlad spre Galați cu oprire la stația Fârtănești, pentru colegul Mocanu Gh. Ajuns în gară, cobor din vagonul în care sora colegului căutat urca pentru Galați. Din om în om ajung la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în ziua când intram în anul 2000 era să mor, nu apocaliptic, ci de mâna unor brute oarecum îndobitocite de alcool, așa i am văzut eu atunci, care având o mașină, cine știe cum procurată, își puteau permite să mă omoare pentru că întâmplător alunecasem în fața mașinii lor, grăbit să le dau ajutor ca să-și pornească mașina. Și de data aceasta mi s-a mai dat o șansă, semn că Cineva de Sus încă mă iubește! După ce mi-am revenit din confruntarea cu cele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vă spun. S. B.: Întrebarea este: merită vot de blam? M. M.: Altfel l-am cunoscut pe Kemenici, față de cum a apărut în presă. N-ai ce face, asta e. Astea sunt riscurile. S. B.: Stau și mă întreb: este întâmplător faptul că Ceaușeștii au fost predați tocmai la o unitate operativă? M. M.: Revin: armata a fost și este o instituție disciplinată prin însăși scopul ei. Oricine știa că acolo și un criminal dacă duci nu se leagă nimeni de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
imobilitatea statuară la scara ăecvestrăă a grandiosului, și-i relevă caracterul monumental, celălalt implică progresia și relevă caracterul ascensional și dina- mic al evoluției personajului până la un moment apogetic. În calitate de erou, studentul urcă treptele gloriei în drum spre apoteoză. Deloc întâmplător, și prin același efect rizibil catalizat retoric, eroul convoacă adunările la statuia lui Mihai Viteazul. Revendicarea simbolică e transparentă, eroicul student în drept face corp comun, la propriu și la figurat, cu eroul de la Călugăreni. Sensul progresiei este conferit și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Box Dei”. Cuvântul „popor” este pre- zent în ambele ocurențe, deformarea îl afectează direct într-un caz și indirect în celălalt. În proza intitulată Boborul, apărută pe 21 noiembrie în Epoca literară, Caragiale transcrie pronunția defectuoasă a unuia dintre personaje, întâmplător un om al legii, poli- țistul Stan Popescu, aflat într-o stare avansată de mahmu- reală și turpitudine. Scena este întrucâtva memorabilă prin grotesc, cu atât mai mult cu cât este plasată la finele istoriei scurte a republicii ploieștene, ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
citit „După Banchet“ al lui Mishima, am scris cinci hai-ku-uri. Nu a avut nici o reacție. „Foarte bine” a zis el. „Dar ar trebui să respecți regulile”. Am fost atât de șocată încât nu am putut să dau o replică. Nu întâmplător am avut puterea să scriu cele cinci miniaturi după citirea romanului în care pe lângă emoția provocată de situații și personaje, pe lângă atingerea imaginară a sufletului japonez, ești informat în subsol, la un moment dat de regulile acestui gen literar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Alexander îl cheamă Haosvater.) Spectatorul nu mai știe ce să creadă și nu mai are o ierarhie a ceea ce se întâmplă pe scenă. Sarcina noastră este de a repune cât de puțin în valoare scara valorică. Piesele nu sunt alese întâmplător. Ele sunt trei bijuterii incontestabile care de peste o sută de ani, foarte mulți studenți, actori, regizori lucrează la ele. Un bun material de studiu. 1987-1988, când era în anul trei, a plecat cu un vodevil la Leningrad (Sankt Petersburg) într-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
joacă rolul unei țărăncuțe care aleargă după găini, rochii mulate sau pieptănături pretențioase și nu fac nici un efort pentru a afla măcar un element care să-i fie propriu bietului personaj. 14 iunie 2004 - acasă În scenă nu te afli întâmplător. Dacă ești acolo fie că a vrut regizorul, fie că așa a cerut autorul, indiferent de rolul pe care-l interpretezi (că-i principal, episodic, secundar sau figurație) înseamnă că prezența ta este necesară. Și dacă este necesară, înseamnă că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]