6,901 matches
-
spre a profita de situație. Toate cele trei țări au hotărât să invadeze Suedia în același timp și să împartă prada. Marele război nordic a început în 1700 cu spectaculoasa victorie a regelui Carol al XII-lea al Suediei asupra țarului Petru cel Mare al Rusiei la Narva, oraș baltic de importanță strategică. Suedia, cunoscută ca Stăpâna Nordului datorită mâinii de fier cu care conducea Europa de Nord, părea destinată să devină și împărăteasa Estului, căci niciun obstacol nu mai stătea în calea
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
românești și străine, care prin valoarea și semnificația lor deosebită particularizează prestigiul și renumele acestei unice instituții culturale din România. Menționăm dintre acestea ceasurile care au aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza, lui Mihail Kogălniceanu, regilor Carol I și Mihai I, țarului Alexandru al II-lea, Marelui Duce Nicolae, generalului Alexandru Averescu, istoricului Nicolae Iorga, diplomatului Nicolae Titulescu, poetului Vasile Alecsandri sau pictorului Theodor Aman. Diversitatea colecției Muzeului Ceasului “Nicolae Simache“ - Ploiești este determinată și de automatele muzicale și ceasurile muzicale; majoritatea
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
Teodoropol (Pereiaslaveț) a devenit centrul catepanatului (zonă militar-administrativă) Mesopotamia Vestică, condus de un catepan (sau "strategos") bizantin, care apăra noua graniță nord-estică a Bizanțului împotriva rușilor și pecenegilor. Mai târziu, în 991, orașul a fost revenit sub stăpânirea bulgară a țarului Samuil, dar în anul 1001 a fost cucerit din nou de generalii bizantini Nichifor Xiphias și Teodorocan. A rămas un avanpost la Dunărea de Jos al statului bizantin până la invaziile cumanilor din anii '90 ai secolului al XI-lea. Ruinele
Prislav () [Corola-website/Science/334078_a_335407]
-
P. A. Pletniov că a scris în proză, cinci povestiri, "„care l-au făcut pe Baratânschi să necheze și să dea din copite”". În aprilie 1831, poetul citește la Moscova aceste povestiri lui M. P. Pogodin. Pentru a deruta cenzura personală a țarului, Pușkin a hotărât să publice povestirile anonim, dând drept autor un nume fals, pe „răposatul Belkin”. Pușkin a alăturat acestui ciclu de povestiri prefața intitulată „Cuvântul editorului”, scrisă în vara anului 1831. Înainte de a trimite povestirile la tipar, Pușkin a
Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin () [Corola-website/Science/334095_a_335424]
-
unde a rămas până la 1 septembrie 1944. În martie 1945 se întoarce în țară parașutat, iar în 6 august 1945, printr-o circular, îndeamnă pe legionari să respecte autoritatea de stat existent și să se dedice muncii de refacere a țarii (manifestul de la 6 august 1945). În mai 1948 este arestat și eliberat câteva luni mai tarziu, iar în cadrul procesului "Mării trădări” din 1948 a fost condamnat la muncă silnica pe viață. În închisorile comuniste din țară, inclusive la Aiud, Jilava
Nicolae Petrașcu (om politic) () [Corola-website/Science/334279_a_335608]
-
locotenent-colonel fiind numit atașat militar la Viena împotriva voinței sale, prin un decret al regelui Carol I al României (1884-1885). Acolo a locuit la renumitul „Hotel Sacher”. În ziua de 11 septembrie 1884, a fost invitat la marele dineu al țarului Alexandru al III-lea cu prilejul zilei sale de nume, care a avut loc la sala de ceremonii în Palatul Hofburg la Viena. La vizita întreprinderii „Ernst Braun & Söhne” din Schöndorf (azi un cartier al orașului Vöcklabruck), pe 22 februarie
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
Țarevici și moștenitor al tronului rus. Astfel Marele Maestru al Ordinului s-a mutat în Rusia, în timp ce Ordinul a rămas în Schleswig. Prin căsătoria Ecaterinei de Anhalt-Zerbst - cărei mamă Ioana Elisabeta tot a fost o prințesă de Holstein-Gottorp - cu viitorul țar Petru III în 1745, a fost întărită unirea dinastiei Romanov și Holstein-Gottorp De atunci dinastia imperială rusă a fost numită „Holstein-Gottorp-Romanov”. După asasinarea lui Petru în 1762, soția sa a fost proclamată împărăteasă sub numele Ecaterina a II-a. Fiul
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
flăcări aurii, după alții a fi vorba despre un frunziș rotunjit. Pe verso au fost aplicate inițialele înfulecate „A.J.P.F” pentru „Anna Imperatoris Petri Filia” (Anna, fiica împăratului Petru). În anul 1828 înfățișarea crucii a fost modificată prin ucazul țarului Nicolae I. Sticla ei a fost înlocuită de o cruce pattée, emailată roșu încadrată într-o ramă aurie. Ordinul a fost acordat de atunci cu o coroana emailată imperială rusă care atârna deasupra crucii, pentru clasa I și II. Pentru
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
până în ziua de azi. Bunicul lui Köppen a făcut parte dintr-un grup de medici germani aduși în Rusia de regina Ecaterina a II-a pentru a îmbunătăți situația sanitară din provincii. Acesta a devenit mai târziu medicul personal al țarului. Tatăl, Peter Köppen, a fost prolific în geografie, istorie și etnografie, contribuind la studierea vechilor culturi rusești și la schimbul de experiență dintre slaviștii occidentali și cercetătorii ruși. Wladimir a frecventat școala medie în Simferopol (Crimeea) și a început să
Wladimir Köppen () [Corola-website/Science/334477_a_335806]
-
ceremonial mai elaborat decât altele, se face distincția între diferitele tipuri și materii din care este făcută crucea pectorală pe care o va purta preotul. Astfel, crucea de argint este acordată la hirotonie tuturor preoților, potrivit unei tradiții din vremea țarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Crucea de aur simplă se acordă de drept stareților și arhipresbiterilor [1] sau ca o distincție acordată pentru servicii deosebite. Crucea de aur împodobită cu pietre prețioase și sau cu decorațiuni în email, similară
Cruce pectorală () [Corola-website/Science/335064_a_336393]
-
mormântul doamnei de-a lungul aceluiași perete, înspre culoar. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: "„Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru Voievod, fiica lui Despot țarul, care s-a strămutat în acest lăcaș și în veșnicele lăcașuri, Veșnica ei pomenire. 7...”" A ctitorit mai multe lăcașe de cult în Moldova: bisericile „Sfântul Gheorghe” (1551) și „Uspenia” (1552) din Botoșani (târg cu care avea legături speciale, vama
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
și cea mai mare parte a familiei sale, în 1991, Maria Vladimirovna a scris președintelui Boris Elțîn, în ceea ce privește îngroparea rămășițelor, spunând că verișorii ei Romanov, pe care ea nu îi recunoaște în calitate de membri ai Casei Imperiale (inclusiv pe nepoții surorii țarului Nicolae al II-lea, Marea Ducesă Xenia), că aceștia "nu au nici cel mai mic drept de a vorbi pe această chestiune. Ei pot doar merge și să se roage la mormânt, la fel ca orice alt rus, care dorește
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
a fost Mare Ducesă a Rusiei, primul copil al Marelui Duce Mihail Pavlovici al Rusiei și a soției sale, Charlotte de Württemberg care și-a luat numele de "Elena Pavlovna" după convertirea la ortodoxism. Prin tatăl ei a fost nepoata Țarului Pavel I al Rusiei și nepoata de frate a împăraților Alexandru I al Rusiei și Nicolae I al Rusiei. Marea Ducesă Maria Mihailovna a fost primul copil al Marelui Duce Mihail Pavlovici al Rusiei și a soției sale, Charlotte de
Marea Ducesă Maria Mihailovna a Rusiei () [Corola-website/Science/335278_a_336607]
-
a împăraților Alexandru I al Rusiei și Nicolae I al Rusiei. Marea Ducesă Maria Mihailovna a fost primul copil al Marelui Duce Mihail Pavlovici al Rusiei și a soției sale, Charlotte de Württemberg. Tatăl ei era fiul cel mic al Țarului Pavel I al Rusiei și a celei de-a doua soții Sophie Dorothea de Württemberg. În momentul nașterii sale, pe tronul Rusiei domnea fratele mai mare al tatălui ei, Alexandru I al Rusiei. La sfârșitului acelui an însă Alexandru a
Marea Ducesă Maria Mihailovna a Rusiei () [Corola-website/Science/335278_a_336607]
-
de la Cannes din 2009 și a avut premiera în Spania la 9 octombrie 2009, devenind filmul cu cele mai mari încasări în 2009 din această țară. Deși filmul a avut dificultăți în găsirea distribuției, el a fost lansat în numeroase țari la sfârșitul anului 2009 - începutul anului 2010. Filmul a primit recenzii în general pozitive, având un scor favorabil de 53% pe site-ul Rotten Tomatoes și șapte Premii Goya în Spania, inclusiv pentru cel mai bun scenariu original. A fost
Agora (film) () [Corola-website/Science/331638_a_332967]
-
a satirizat militarismul german reprezentat de către Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei și de Împăratul Franz Joseph al Austriei. Asemenea a satirizat pe Raymond Poincaré, George al V-lea al Regatului Unit, Nicolae al II-lea al Rusiei și Țarul Ferdinand I al Bulgariei. Ca urmare, multe dintre caricaturi nu au fost pe placul oficialităților zilei și Nicolae Petrescu-Gâină a fost deportat în Bulgaria în lagărul din . Astfel, Nicolae Petrescu care a visat o viață întreagă să plece în străinătate
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
lupi”, „I-a luat dracu”, „Civilizatorul Europei”, „Baloane de săpun”, „Împăratul vandalilor”, „Hamletul prusian”, „Pământul e prea mic pentru mine”, „Războiul”, „Kaiserul în fața Parisului”, „Regele George al V-lea”, „Poincaré”, „Sultanul Mohamed al V-lea”, „împăratul Wilhelm al II-lea”, „Țarul Nicolae al II-lea”, „Țarul Petru Caragherghevici”", etc. În anul 2005 s-a organizat la Craiova cu sprijinul Muzeului de Artă și a lui Ștefan Popa Popa's (președintele Asociației Caricaturiștilor Profesioniști din România) și Gabriel Bratu (vicepreședintele Asociației Caricaturiștilor
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Civilizatorul Europei”, „Baloane de săpun”, „Împăratul vandalilor”, „Hamletul prusian”, „Pământul e prea mic pentru mine”, „Războiul”, „Kaiserul în fața Parisului”, „Regele George al V-lea”, „Poincaré”, „Sultanul Mohamed al V-lea”, „împăratul Wilhelm al II-lea”, „Țarul Nicolae al II-lea”, „Țarul Petru Caragherghevici”", etc. În anul 2005 s-a organizat la Craiova cu sprijinul Muzeului de Artă și a lui Ștefan Popa Popa's (președintele Asociației Caricaturiștilor Profesioniști din România) și Gabriel Bratu (vicepreședintele Asociației Caricaturiștilor Profesioniști din România) a primului
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
învățături", Editura Sophia, București, 2012; Patriarh Eftimie de Târnovo, "Corespondența cu Sfântul Nicodim de la Tismana...", Editura Sophia, București, 2014. "Istoria Bisericii Ortodoxe Bulgare", Editura Sophia, București, 2014; Alexiev, Serafim, arhim., "Patericul Rilei", Editura Sophia, București, 2014; Alexiev, Serafim, arhim., "Sfântul Țar Boris de la Pliska", Editura Sophia, București, 2015; Stefanov, Pavel, arhim., "Istoria Mănăstirii Rila", Editura Agapis, București, 2014; Sofronie de Vrața, sfânt, "Viața și pătimirile păcătosului Sofronie", Editura Sophia, București, 2014. Popa Peiu, "Sfinți macedoneni. Viața Sfântului Gheorghe cel Nou din
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
Gheorghe|Sfântul Gheorghe (dezambiguzare)]]. Mai târziu, principii Transilvaniei au urmat această atitudine, dar au făcut uz de tradițiile militare secuiești. [[Ștefan Batory]], voievod al Transilvaniei și rege al Poloniei a comandat cea mai mare parte de mercenari dintre secui împotriva țarului rus [[Ivan cel Groaznic]]. [[File:Gabriel Bethlen.jpg|thumb|230px|Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei, Lord al părților Ungariei și comite al secuilor]] [[Sigismund Bathory]], principe al Transilvaniei, care a avut nevoie de sprijinul secuilor în [[Bătălia de la Călugăreni]] în
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
Ferrara) a fost un preot iezuit italian, teolog, autor spiritual și polemic. Este cunoscut mai cu seamă pentru misiunile diplomatice întreprinse ca legat pontifical în țări din Scandinavia și Europa de Răsărit. A fost mediator între regele Ștefan Báthory și țarul Ivan cel Groaznic în anul 1582. După finalizarea studiilor secundare la Mantova, Possevino merge la Roma (1550) unde frecventează cercuri intelectuale. Cardinalul Ercole Gonzaga îl ia ca secretar și preceptor al nepoților săi, Francesco și Scipione. Împreună cu ei călătorește și
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
manevre, galerele rusești fiind în avantaj. A avut loc bătălia decisivă, în care Petru a mizat pe lupta de abordaj. Marinarii au urcat pe punțile suedeze și au luptat corp la corp cu inamicul. Printre ei s-a aflat și țarul rus de doi metri, cu o spadă în mână. Marinarii ruși au capturat la Gangut zece nave suedeze, inclusiv vasul Elefant. A fost o victorie strălucitoare. După bătălia de la Gangut, toate acțiunile militare s-au transferat pe teritoriul Suediei, iar
Bătălia de la Gangut () [Corola-website/Science/332773_a_334102]
-
originală din 1899, inclusiv cu reproduceri ale decorurilor și costumelor originale. "Frumoasa din pădurea adormită" este cel mai lung balet al lui Ceaikovski, având o durată de aproximativ patru ore cu tot cu pauze. Fără pauze durează aproximativ trei ore. La premieră țarul Alexandru al III-lea l-a chemat pe Ceaikovski la loja imperială. Țarul a făcut o remarcă simplă, "foarte frumos", care aparent l-a iritat pe Ceaikovski care cel mai probabil se aștepta la un răspuns mai favorabil. Baletul este
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
pădurea adormită" este cel mai lung balet al lui Ceaikovski, având o durată de aproximativ patru ore cu tot cu pauze. Fără pauze durează aproximativ trei ore. La premieră țarul Alexandru al III-lea l-a chemat pe Ceaikovski la loja imperială. Țarul a făcut o remarcă simplă, "foarte frumos", care aparent l-a iritat pe Ceaikovski care cel mai probabil se aștepta la un răspuns mai favorabil. Baletul este orchestrat pentru piculină, două flauturi, două oboaie, corn englez, două clarinete, doi fagoți
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
numai la cancelarul Glovkin iar corespondența ce urma să-i fie adresată să nu fie trimisă pe numele său ci a spătarului Constantin Gavriliță (Costantin Costachi). Domnitorul, în schimbul acestor servicii cere, „"ca și spătarul Gavriliță, carte de miluire"”, adică protecția țarului. În 1724, curțile domnești ard în urma unui incendiu provocat de fulger, astfel încât pe timpul refacerii lor domnitorul Mihai Racoviță s-a mutat „"în nește case boierești în târgu, anume în casele cumnată-său, lui Ioan Paladi biv-spătar, și într-a lui
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]